Radio România Internațional

Tag: Dunarea de Jos

  • Axiopolis

    Axiopolis

    Dobrogea este considerată cea mai densă și mai variată provincie a României din punctul de vedere al locuirii civilizațiilor. Pe un teritoriu de 15.570 de kilometri pătrați, atât cât are Dobrogea românească, există numeroase situri arheologice și artefacte recuperate care atestă o suprapunere de culturi. În decursul timpului, Dobrogea a fost parte atât a spațiului lumii greco-romane, cât și parte a spațiului Mării Negre. Unul dintre cele mai importante centre ale Dobrogei greco-romane a fost Axiopolis.

    Pe malul drept al Dunării, nu departe de fluviu, în apropierea orașului Cernavodă de azi, se află ruinele așezării denumită în sursele timpului Axiopolis. Istoria acestui centru urban se întinde pe o durată de câteva sute de ani, începuturile fiind plasate undeva în perioada elenistică, între secolele IV-I înainte de Christos, până aproximativ în secolul VI al erei creștine. Numele este compus în limba greacă și provine din vechiul cuvânt indoeuropean ”axsaena”, care înseamnă ”negru” sau de ”culoare întunecată”, și grecescul ”polis”, care înseamnă ”oraș”. Numele orașului actual Cernavodă sau ”Apa neagră” este o traducere pe care slavii au făcut-o toponimului atunci când au sosit în Dobrogea la finele secolului VI după Christos.

    Cercetările de până la începutul anilor 2000 de la Axiopolis au fost sporadice, iar documentația istorică inconsistentă. Arheologul Ioan Carol Opriș, profesor la Universitatea București, a cercetat cel mai recent situl de la Axiopolis și de la el am aflat detalii cu privire la amplasarea acestuia. ”Situl se găsește pe un deal, undeva la ostrovul Hinogului, un ostrov, între timp, devenit din ce în ce mai mare, iar brațul Dunării din ce în ce mai mititel. Brațul, la anul 1900, avea vreo 300 de metri lărgime, deci era încă un braț navigabil, cum va fi fost el și în antichitate. Este la vreo trei kilometri față de piciorul podului Carol I, după ce se trece peste un recif cretacic, peste un mare masiv de calcar. În acest mare masiv de calcar au fost amenajate, la un moment dat, și carierele de unde se aprovizionau muncitorii în construcția cetății romane, apoi a celei bizantine de la Axiopolis.”

    Primele săpături le-a întreprins arheologul Pamfil Polonic, între anii 1898-1899. Polonic a realizat fotografii, măsurători și desene riguroase, el fiind și un foarte bun topograf. După anul 1900, săpăturile se sistează. Cu toate acestea, săpături ilegale sunt menționate în anii 1907 și 1912 de revistele de numismatică ale timpului. Înainte de declanșarea primul război mondial, situl intră sub jurisdicția armatei și acolo se înființează o cazarmă militară. În perioada interbelică, Axiopolis este cercetat de unul dintre cei mai cunoscuți arheologi români, este vorba despre Vasile Pârvan. El credea că așezarea fusese înființată de regele Macedoniei elenistice Lysimachos, general al lui Alexandru cel Mare și moștenitor al său, în secolul IV înainte de Christos.

    Atenția pe care Axiopolisul a suscitat-o arheologilor români a fost revigorată după cel de-al doilea război mondial. În 1947, arheologul Ion Barnea descoperea o inscripție în care era relatat martirajul unor creștini din Dobrogea. În anul 2007, o nouă descoperire punea Axiopolisul pe harta siturilor arheologice. La Balcic, anticul Dionysopolis, în urma săpăturilor la construcția unui hotel, este găsită o inscripție. Textul ei relatează despre prezența la Axiopolis a unui lider militar Mokaporis al regelui odrysilor, la granița dintre secolul I înainte de Christos și secolul I după Christos.

    Ioan Carol Opriș. ”Știm mult mai bine despre Axiopolis că, fără îndoială, trebuie să fi fost un emporion (hub de mărfuri) în epocă elenistică și care a știut să profite de fapt de această poziție extraordinară la Dunăre. În același timp, avea ieșire și la valea Carasu, o vale cu lacuri. Dar nici nu știm sigur dacă erau lacuri. S-ar putea ca, de fapt, în antichitate să fi existat o comunicare directă de undeva de departe, poate chiar dinspre Medgidia de azi, și până la vărsarea acestui râu antic, Axios, în Dunăre.”

    Dar zona care a atras cel mai mare interes printre arheologi a fost cetatea Axiopolis. De fapt, este vorba despre trei cetăți, cea mai veche datând din perioada romană. Ioan Carol Opriș. ”Ceea ce este important în acest sit este zona centrală ca zonă esențială, și anume cetatea veche A. Așa au fost cetățile împărțite. Este cetatea veche A, mai este un adaos de cetate care este tot de epocă romană târzie sau de epocă romano-bizantină, și o cetate în spatele cetății A, către zona înaltă, care este cetatea medio-bizantină.”

    Conform cercetărilor de pe teren, Axiopolisul a fost un centru important de la Dunărea de Jos în prima jumătate a primului mileniu creștin. Prezența amforelor de tip Rhodos arată că orașul era în relații comerciale cu împrejurimile. În perioada romană, perioada de maximă dezvoltare, Axiopolis este centru important al unui colegiu al navigatorilor pe Dunăre, așa-numiții ”nautae universi Danuvii”. În oraș este menționată staționarea trupelor legiunii a II-a Herculia, ceea ce arăta importanța sa. Tot ca semn al importanței sale, în secolul al VI-lea, orașul este ridicat la rangul de episcopie.

  • Colonia Argamum

    Colonia Argamum

    Pe malul românesc al Mării Negre apăreau la jumătatea
    secolului al 7-lea î.e.n. colonii grecești, sateliți ai orașelor-antice elene.
    Unul dintre acei sateliți era Argamum sau Orgame, în alte surse era menționat
    cu numele de Argamon. Așezat la confluența lacurilor Razim și Golovița, Argamum
    a fost întemeiat de coloniști greci din Asia Mică, numele metropolei lor de
    origine nefiind cunoscut. După mai mult de o jumătate de existență din ce în ce
    mai înfloritoare ca port al unui fost golf al Mării Negre, Argamum este ocupat
    de Imperiul roman în secolul I e.n. când Roma și-a consolidat prezența la
    Dunărea de Jos.


    Ruinele orașului au fost descoperite
    de istoricul și arheologul Vasile Pârvan în 1916. Situl are aproximativ 100 de hectare, în mare parte nesăpate, decopertate fiind resturi
    ale unor ziduri de incintă, o poartă, câteva străzi, basilici paleocreștine și
    valuri de pământ. Ștefan Constantin este ghid de turism și îi ajută pe cei care
    se aventurează în locurile sălbatice care este acum vechiul Argamum să
    înțeleagă ceea ce văd. Constantin spune că grecii fondatori ai coloniei au
    ajuns puțin mai târziu în Marea Neagră, în nord, decât în celelalte puncte
    cardinale. Abia în secolul 7
    grecii au îndrăznit să cerceteze Marea Neagră, evident pentru comerț, presiunea
    socială era destul de mare în polisurile grecești. Aveau nevoie de noi piețe,
    de noi spații, au ajuns aici probabil unde și-au întemeiat prima colonie mare
    la Marea Neagră. Iar cel mai important argument este o mică movilă, un mormânt
    antic grec de incinerație, unic în Balcani și în bazinul Mării Negre. Atât de
    important a fost pentru locuitorii orașului încât în jurul lui s-a creat un
    cult al eroului care a durat în jur de 400 de ani. Toate izvoarele arheologice
    culese din sit arată că tumulul datează de undeva din a doua jumătate a
    secolului VII, anii 640-630 î.e.n, ceea ce coincide cu întemeierea coloniei.
    Era un personaj atât de important încât concluzia arheologilor este că el a fost
    chiar conducătorul coloniei.


    Ștefan Constantin spune că o stâncă
    din Argamum care azi pare nesemnificativă, ocupa un loc important în topografia
    de atunci a orașului. Stânca
    este menționată într-un singur loc, un geograf roman din secolul 2 d.Hr. o
    menționează, cu numele Teron Akron. Akron înseamnă faleză. Din
    dicționarul de greacă veche am încercat să traduc teron și sunt două
    posibilități. Una ar fi pene de păsări, adică Promontoriul penelor,
    cealaltă ar însemna portic sau peristil, o zonă cu coloane. Niciuna dintre
    variante nu s-ar potrivi deoarece arheologii au descoperit că așezarea era slab
    locuită în secolul 2, abandonată o perioadă de o generație-două. Dacă
    localitatea a fost părăsită, atunci nici colonadele, nici penele nu mai erau
    prezențe relevante.


    Din puținele cercetări de până acum,
    arheologii cred că geografia locului era diferită. Ștefan Constantin cu detalii. În antichitate aici era un
    golf al Mării Negre, grecii l-au numit Halmyris, apă salmastră, adică puțin
    sărată, iar ruta de navigație era pe unde e Gura Portiței de azi. Pe aici era
    principala cale de acces în golf. Era și o insulă cu o bisericuță unde era un
    punct militar de control. Apoi, pe lacul Razim, se intra pe Dunăre pe un braț
    secundar, actualul canal Dunavăț, și se ieșea în zona localității Murighiol de
    acum, fostul oraș antic Halmyris care a preluat numele de la ostrovul vechi din
    apropiere. În perioada romană, Halmyrisul era un oraș foarte important, mai
    important decât Argamum pentru că era bază de flotă militară romană de
    graniță.


    Din perioada arhaică există o
    necropolă, urme de locuințe în zona de est a falezei și cuptoare artizanale
    pentru ceramică, iar din secolul 5 î.e.n., perioada clasică a civilizației
    antice grecești, datează un segment al zidului de incintă, edificii și alte
    cuptoare situate spre promontoriu și morminte tumulare. Epocile următoare, elenistică
    târzie și romană timpurie, sunt observabile în afara zidurilor de incintă. Ca
    material de construcție locuitorii foloseau lemnul. Se estimează că în perioada
    de maximă înflorire a urbei, în sec. 4-5 e.n., locuiau în Argamum 10.000 de
    oameni, între ziduri fiind cei bogați, în afara zidurilor avându-și locuințele
    cei săraci. Ștefan Constantin spune că Argamum a dispărut în timpul asaltului
    pe care migratorii l-au dat asupra graniței romane a Dunării în secolul 7 e.n.: Cetatea a fost distrusă
    definitiv în jurul anului 665. Toată Scythia Minor, Dobrogea de azi, a fost
    măturată de valul migrator, o alianță între bulgari și avari, care a pus totul
    la pământ. Foarte multe așezări nu și-au mai revenit, numai câteva dintre ele
    s-au recuperat, Tulcea de azi, Constanța, Mangalia, dar cele de frontieră, cum
    a fost Argamum, nu. Și Histria tot atunci și-a încetat locuirea, distrugerea a
    fost masivă. Năvălitorii au ars totul, zidurile de incintă au fost dărâmate.
    Arheologii au descoperit că, la 50-70 de ani după distrugeri, mai erau urme de
    locuire numai în pridvorul bisericii. Probabil că una-două familii au închis
    zidul de la intrarea în biserică și au folosit-o pentru o generație-două ca
    spațiu de locuire. Dar de atunci nu a mai existat locuire în zonă.


    Ca
    orice loc uitat și părăsit, Argamum atrage, iar locurile puțin umblate exercită
    o fascinație pe care cei pasionați și-o satisfac.

  • Circulația navelor pe sectorul maritim al Dunării de Jos se desfășoară în condiții deosebite

    Circulația navelor pe sectorul maritim al Dunării de Jos se desfășoară în condiții deosebite

    Potrivit Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ), nivelul Dunării a crescut în ultimele patru zile cu peste 133 de centimetri la Isaccea și Tulcea, însă se menține sub cota de atenție, iar sloiurile acoperă suprafața fluviului aproape integral în unele zone.



    În data de 10 februarie, la Isaccea, cota fluviului a fost de 164 de centimetri, iar în această dimineață a ajuns la 305 centimetri, cu 75 de centimetri mai mică decât cota de atenție.



    În aceeași zi, 10 februarie, la Tulcea, cota Dunării a fost de 121 de centimetri, iar marți dimineață a ajuns la 254 de centimetri, cu 66 de centimetri mai mică decât cota de atenție.



    Având în vedere situația existentă pe Dunăre și avizele emise de Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ), din punct de vedere al navigației în condiții de siguranță nu este nevoie de noi restricții, a declarat marți, pentru Agerpres, directorul Căpităniei Zonale a Portului Tulcea, căpitan șef Dan Ichim.



    Nouă nave maritime tranzitează, marți dimineața, canalul Sulina, remorcherele AFDJ Perseus, Galați 3 și Gheorghieni 2 intervenind pe Dunăre, în apropiere de localitatea Gorgova, pentru fluidizarea sloiurilor.



    Le recomandăm tuturor proprietarilor de pontoane să întărească legăturile, astfel încât sloiurile să nu le afecteze bunurile, a mai spus Dan Ichim.



  • Herausforderung Bevölkerungsalterung: Senioren sollen mehr gefördert werden

    Herausforderung Bevölkerungsalterung: Senioren sollen mehr gefördert werden

    Fast 700 Millionen Menschen sind heute über 60 Jahre alt. Prognosen sehen voraus, dass 2050 die Zahl der über 60-Jährigen auf über 20% der Weltbevölkerung steigen wird. In der EU wird die Zahl der Personen, die über 65 Jahre alt sind, rapide steigen. Diese Altersgruppe soll 2050 150 Millionen Personen zählen. Bis 2060 wird das Verhältnis zwischen Alt und Jung von zwei zu eins sein. Diese Realität soll sich nicht zu einem Besorgnisgrund entwickeln, sondern die Umsetzung von Lösungen fördern. Eine Lösung wäre, dass die Senioren weiter arbeiten sollen. Ionuţ Sibian, Exekutivdirektor der Stiftung für die Entwicklung der Zivilgesellschaft, erklärte uns, der Europäische Wirtschafts- und Sozialausschuss habe Projekte für die Vorbeugung einer demografischen Krise entwickelt:



    Eine Studie des Europäischen Wirtschafts- und Sozialausschusses zeigt, dass zum Beispiel Länder wie Gro‎ßbritannien ihr BIP um 5% erhöhen können, wenn sie in der Zukunft die Senioren auf dem Arbeitsmarkt behalten. Die über 50-jährigen Personen sollen Zugang zur Digitalisierung haben. Mehr als 125 Millionen EU- Bürger zählen zu dieser Kategorie, für die der Zugang zu Internet sehr bedeutend ist, um auf dem Arbeitsmarkt präsent bleiben können. Die EU-Staaten haben bis jetzt das Problem des Zugangs zur Digitalisierung aus der Sicht des Zugangs zu den sozialen und medizinischen Leistungen angegangen. Wir müssen den älteren Personen Bildungsmöglichkeiten bieten, um sich zu informieren, aber auch um mehr Geld gewinnen zu können. Das Internet spielt eine wesentliche Rolle.“



    Weil die Winterferien sich nähern, wollen wir heute auch über die Angebote für die Personen im dritten Alter für Entspannung und Erholung sprechen. Sie können zum Beispiel eine Hochschule besuchen, ohne den Stress der Prüfungen zu erleben. Es geht um das Angebot der Universität Dunărea de Jos“ in Galaţi für das Studienjahr 2016-2017. Über das Projekt Universitatea Vârstei a Treia“ (Universität fürs Dritte Alter“) sagte uns die Prodekanin Violeta Puşcaşu folgendes:



    Unter den Gro‎ßstädten Rumäniens ist Galaţi die Stadt mit der ältesten Bevölkerung. Das ist die Folge der unglücklichen wirtschaftlichen, politischen und demografischen Umstände. Rund ein Drittel der Stadtbevölkerung ist über 60 Jahre alt. Ich unterrichte Demografie seit mehr als 20 Jahren und konnte die Änderungen in diesem Bereich in Rumänien und Europa beobachten. Die Gesellschaft sollte nicht gleichgültig sein. Sie sollte nicht ausschlie‎ßlich durch Lösungen wie Altersheime oder durch die Isolierung der alten Person in ihrer Wohnung zusammen mit einem Haustier vor dem Fernseher antworten.“




    Die Universität des Dritten Alters verlangt keine Studiengebühren und bietet den Absolventen ein Zertifikat, das auf dem Arbeitsmarkt zwar wertlos ist, aber einen sentimentalen Wert hat. Die Senioren können sich damit geistig fit halten und sogar Neues lernen. Was können die Senioren in Galaţi studieren? Prodekanin Violeta Puşcaşu dazu:



    Sie können von einer langen Liste 10 Module wählen. Die Liste enthält 20 Varianten. Davon können die Senioren 10 auswählen. Meine Kollegen beteiligen sich freiwillig an diesem Projekt. Sie unterrichten Rechtswissenschaften, Wirtschaft, internationale Beziehungen, Kinetotherapie, Medizin, Kunst, Kultur und Zivilisation, Ernährungswissenschaft, Geschichte, Philosophie, Theologie, Tourismus, Wissenschaft und Maschinenbau.“




    160 Seniorenstudenten, die über 55 Jahre alt sind, besuchen die Vorlesungen der Universität Dunărea de Jos“ in Galaţi. Der älteste Seniorenstudent ist 85 Jahre alt. Nach der Absolvierung der Uni haben die Senioren mehrere Chancen einen Arbeitsplatz zu finden. Hören wir nun wieder Ionuţ Sibian, der die Anstellung der Senioren als eine Priorität betrachtet:



    Die Europäische Union muss eine Lösung finden. Ein Teil dieser Lösung wäre, die Senioren so lange wie möglich auf dem Arbeitsmarkt zu halten. Arbeitgeber, die Senioren einstellen, sollen Erleichterungen oder Hilfen bekommen. Die soziale Wirtschaft kann für die Seniorengruppe ein guter Arbeitgeber sein.“




    Bis zur Umsetzung der Lösungen freuen sich die Senioren zusammen mit den Jugendlichen und Kindern auf die kommenden Winterferien.

  • Jurnal românesc – 02.12.2016

    Jurnal românesc – 02.12.2016

    Experţii electorali şi operatorii de calculator din
    birourile electorale ale secţiilor de votare ce vor fi organizate în
    străinătate pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie au fost instruiţi în
    cadrul unor sesiuni tehnice organizate de Ministerul de Externe, Serviciul de
    Telecomunicaţii Speciale şi Autoritatea Electorală Permanentă. Ei vor gestiona
    sistemul de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal în
    cadrul birourilor electorale din secţiile de votare. Ultima sesiune de
    instruire organizată de Ministerul de Externe va avea loc, la Chişinău, pe 5
    decembrie. La dispoziţia românilor din afara ţării este şi un call center în
    cadrul Centrului de Contact şi Suport al Cetăţenilor Români din Străinătate.
    Acesta oferă informaţii despre condiţiile de exercitare a dreptului de vot în
    străinătate, modalităţile de exercitare a votului fie prin corespondenţă, fie
    la secţiile de votare, detalii despre actele de identitate necesare pentru exercitarea
    votului sau locaţiile secţiilor de votare. Centrul de Contact şi Suport poate
    fi apelat non-stop la numerele de telefon aparţinând misiunii diplomatice sau
    oficiului consular al României din zona de rezidenţă a fiecărui cetăţean român.






    Departamentul Politici pentru Relaţia
    cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE a realizat şi publicat un Ghid
    de Reîntoarcere destinat românilor din afara ţării. Documentul a fost
    elaborat în urma întrebărilor venite de la românii din străinătate care intenţionează
    să revină în ţară şi conţine informaţii de bază şi contacte utile care pot face
    mai uşoară reintegrarea în România. Conform estimărilor MAE, între 3,5-4
    milioane de români s-au stabilit în străinătate. Potrivit Departamentului
    pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, o mare parte dintre românii din
    diaspora ar dori să revină într-o bună zi acasă, însă doar între 3-5% dintre
    cei plecaţi au intenţia fermă de a se întoarce. Departamentul atrage atenţia că
    populaţia României a scăzut sub pragul de 20 de milioane de locuitori, în
    principal din cauza emigraţiei. Mai mult, prin plecarea tinerilor, scăderea
    numerică este însoţită şi de îmbătrânirea accelerată a populaţiei. Conform
    studiilor sociologice, media de vârstă în comunităţile româneşti din Europa este
    de 33-35 de ani.




    Pe de 3 şi 4 decembrie, sunt organizate două
    zile de cursuri susţinute de lectori de la Universitatea Dunărea de Jos din
    Galaţi pentru 40 de profesori care predau în limba română în Sudul Basarabiei. Programul cuprinde, între altele, conferinţe şi
    dezbateri privind situaţia învăţământului în limba română din Ucraina,
    didactica predării, instrumente de pedagogie. Cea de a doua zi se va încheia cu
    un concert susţinut de ansamblul Dor Basarabean din Utkonosovka.






    Şomerii care decid să îşi schimbe domiciliul la
    o distanţă mai mare de 50 kilometri, pentru a deveni angajaţi, vor beneficia de
    o primă de instalare de 12.500 de lei, potrivit unei Ordonanţe de Urgenţă
    adoptate de Guvern la sfârşitul lunii septembrie şi care intră în vigoare pe 3
    decembrie. Între măsurile concrete incluse în noul pachet se găsesc măsuri
    active destinate ocupării ce încurajează mobilitatea lucrătorilor prin
    acordarea unor prime – de activare, de încadrare sau de instalare – sau decontarea
    navetei. Finanţarea acestor măsuri active se va face, pentru prima dată, din
    fonduri externe nerambursabile şi din fondurile publice naţionale aprobate în
    bugetul asigurărilor.