Radio România Internațional

Tag: ecologice

  • O nouă arhitectură poate salva planeta?

    O nouă arhitectură poate salva planeta?

    Ca urmare a efectelor încălzirii globale, majoritatea industriilor sunt implicate în lupta împotriva schimbărilor climatice. Domeniul construcțiilor este unul dintre marii poluatori mondiali, astfel că arhitecți din lumea întreagă inovează și oferă lumii noi alternative ecologice din grijă față de planetă.



    Cătălin Glăvan, de la Radio România Oltenia Craiova, s-a aflat în dialog cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu și cu arhitectul Răzvan Drînceanu, de la care a aflat care este impactul sectorului construcțiilor asupra mediului și ce putem face pentru a încetini efectele încălzirii globale.




  • Animale nou apărute în fauna României

    Animale nou apărute în fauna României

    Datorită condiţiilor pedoclimatice deosebite, fauna României este una dintre cele mai bogate din Europa. Pe lângă speciile autohtone de carnivore mari, de-a lungul timpului, o serie de alte noi animale au ocupat ecosistemele naturale prielnice, s-au adaptat şi au format populaţii viabile sporind astfel biodiversitatea. Aceşti imigranţi necuvântători au venit fie accidental, fie ca urmare a unor fenomene precum schimbarea climei, fie în căutarea hranei sau ca specii destinate vânătorii.



    Cunoscut încă din antichitate pentru carnea sa gustoasă, muflonul, strămoşul oilor sălbatice din Europa, era răspândit odinioară în toţi masivii muntoşi ai Mediteranei. In prezent, muflonii sunt răspândiţi din zonele izolate din Corsica, Cipru şi Sardinia până în zonele îndepărtate din Asia Mică. În România muflonii au fost colonizaţi, pentru aclimatizare, în zona de sud a Dobrogei, unde solul este stâncos, pădurile ascund suficiente izvoare, iar clima este apropiată de cea mediterareană. Ion Bogdan, directorul Direcţiei Silvice Constanţa: “Ţarcul de la Negureni este parte componentă a unul complex de creştere intensivă a vânatului, în special muflon. Pe lângă muflon mai există căprior şi intenţionăm să introducem în acest complex şi cerbul lopătar. Avem circa 65 de exemplare de muflon. Ţarcul a fost înfiinţat pe această suprafaţă, de 270 de ha, în 2004. Până în acel an, începând de la Revoluţie, a fost un ţarc mic de 1,5 ha în care au fost cazaţi 15 mufloni dar care nu au avut o viaţă prea bună. Drept dovadă, în 2004, am fost nevoiţi să extindem acest ţarc. Am adus din Austria un nucleu proaspăt de circa 30 de exemplare tinere de muflon care prin împerechere cu nucleul existent a dus la dezvoltarea unei populaţii sănătoase de muflon.”



    Cerbul lopătar este un mamifer bine conformat, viguros şi destul de falnic. Legătura mitologică a cerbului cu lumea de sus se explică prin identificarea coarnelor sale lungi şi rămuroase cu razele soarelui şi crengile copacului. Ele se reînnoiesc periodic, de aceea, cerbul este şi un simbol al regenerărilor şi renovărilor din natură. Rar se întâmplă ca într-o casă tradiţional românească, mai ales în zona nordică a ţării, să nu descoperi măcar un singur exemplar de coarne de cerb sau de căprior aninate de perete păzind liniştea şi bunăstarea familiei. Se mai spune că cerbul este vestitorul luminii, arată drumul spre lumina zilei. Ovidiu Ionescu, prodecan la Facultatea de Silvicultură Braşov: “Cerbul lopătar sau Dama dama este o specie venită în fauna României, a fost importată. Este o specie care are o istorie destul de interesantă, apreciată pentru frumuseţea sa încă din antichitate. În Imperiul Roman a fost răspândit de împăraţii romani în tot imperiul şi tot atunci în întreaga Europă. A fost adus, ceva mai târziu, şi în România, în timpul Imperiului austro-ungar şi primele populaţii s-au stabilit în vestul ţării. Un rol foarte important în răspândirea cerbului lopătar în România l-a avut Parcul de vânătoare de la Şarlota. Acesta a constituit principala sursă pentru colonizarea cerbului lopătar pe alte terenuri de vânătoare din toată ţara, constituindu-se peste 40 de populaţii. In timpul comunismului aceste populaţii au fost stabilite în 27 de judeţe care au avut condiţii favorabile pentru aceasta specie. Cea mai numeroasă populaţie de cerbi a fost la Scorniceşti acolo unde era şi un fond de vânătoare special pentru vânătorile prezidenţiale. Apreciat atât în gastronomie, cât şi în fauna sălbatică, ca un element deosebit de valoros cerbul lopătar, în momentul de faţă, s-a integrat în fauna României şi face parte din compoziţia biodiversităţii multor păduri din zonele de deal şi de câmpie”.



    În vestul României, la 44 km de Timişoara se află cel mai vechi şi mai mare domeniu de vânătoare din România întemeiat de coloniştii germani în 1771. Este vorba despre domeniul vânătoresc de la Charlottenburg ( Şarlota ) care are, în prezent, 1200 de hectare de pădure. In 1890, aici s-a construit o casă de vânătoare, apoi, din 1902, începe împrejmuirea şi amenajarea pădurii ca parc de vânătoare, pe o suprafaţă iniţială de 18 hectare. Parcul a fost colonizat cu exemplare de cerb lopătar aduse din Serbia, iar mai apoi din Boemia, Germania şi Austria. Periodic, aristocraţii vremii veneau acolo pentru a se distra la o partidă de vânătoare. După primul război mondial, pădurea şi parcul de vânătoare Şarlota trec sub administrarea statului. Regele pădurilor de la Şarlota este cerbul lopătar. Este cea mai mare populaţie de cerbi lopătari de pe un domeniu de vânătoare din ţară. Pădurile de aici sunt un adevărat rai pentru vânătorii din ţară şi străinătate.



    Pentru marcarea celor 110 ani de existenţă a parcului de vânătoare de la Sarlota, Romsilva a inaugurat Muzeul Cinegetic Charlottenburg ca sursă de informare pentru publicul larg referitor la vânatul şi vânătoarea din Banat. Andrei Kiss, specialist al Muzeului Banatului din Timişoara. Orice muzeu de ştiinte ale naturii are menirea să prezinte colecţii şi, în cadrul colecţiilor, curiozităţi despre natură, respectiv, dacă se poate, despre toată biodiversitatea. O serie de principii ecologice care există astăzi în lume vis-a-vis de cunoaşterea şi aprecierea respectiv protejarea acestei biodiversităţi, poate să pornească de la un punct fix de muzeu”.



    Romsilva adiministrează, în prezent, după modelul de la Şarlota, un număr de 11 ţarcuri de vânătoare, înfiinţate pentru creşterea unor specii precum: cerbul lopătar, mistreţ, cerbul comun sau muflon.



  • Agricultura românească şi produsele ecologice

    Agricultura românească şi produsele ecologice

    Despre România comunistă, pentru care agricultura devenise un fel de bun naţional, se spunea că este grânarul Europei. Producţiile impresionante la cereale, în principal grâu şi porumb, erau, chiar şi aşa, umflate de propaganda unui regim pentru care bătalia cu propriile recorduri în domeniu devenise o obsesie bolnavicioasă. Rezultatele nu erau, însă, întâmplatoare, fiindcă agricultura românească beneficia de o infrastructura pe măsură şi de date naturale de invidiat.



    Investiţiile enorme ale statului în sistemele de irigaţii ori în fabricile de utilaje agricole, ce produceau pe bandă rulantă, şi la propriu, şi la figurat, tractoare sau combine, erau dublate de calitatea excepţională a solului. Totuşi, totul avea la bază un concept inaplicabil în economia de piaţă – agricultura centralizată, posibilă după marea colectivizare forţată pe care comuniştii o făcuseră de la sfârşitul anilor ’40 pâna la începtul anilor ’60. După prabuşirea regimului, în 1989, agricultura a devenit, uşor-uşor, cenuşăreasa economiei româneşti, în absenţa unui management eficient şi a penuriei de investiţii, la care s-au alăturat şi fireştile retrocedări.



    În ultimii ani, însă, agricultura românească şi-a pus puternic amprenta asupra creşterii economice a României. Potrivit statisticilor, pentru a cincea oară în ultimul deceniu, România este pe al doilea loc în Europa, după Franţa, la producţia de grâu. Fermierii autohtoni au strâns, în medie, 4,4 tone/hectar, de pe 2,6 milioane de hectare, iar cei francezi, 9,5 tone/hectar, de pe 1,7 milioane de hectare. Dovadă că, în România, se mai practică, încă, ceea ce specialiştii numesc agricultură extensivă, în cazul căreia producţia creşte odată cu suprafaţa cultivată.



    Pe de altă parte, potrivit Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) de la Bucureşti, în primul semestru al anului, România a exportat produse agroalimentare de peste 2 miliarde de euro, cu aproape 10% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Iar veştile bune nu se opresc aici. 85% din tot sectorul agricol din România înseamnă agricultură aproape de maxim din punct de vedere al calităţii, a afirmat secretarul de stat în MADR, Daniel Botănoiu, la Festivalul ECO, organizat, la sfârşitul săptămânii trecute, la Bucureşti şi dedicat produselor bio.



    Oficialul a mai spus că România poate deveni furnizorul de produse ecologice al Europei, pentru că are cantitatea cea mai mică de azot utilizată la hectar, aceasta fiind, de exemplu, de peste 20 de ori mai mică decât în Olanda. Rămăne de văzut, pentru că de vorbe frumoase ori de speranţe bine ambalate, agricultura româneasca nu a dus, nicicând, lipsă în ultimii 25 de ani.

  • Proiecte ecologice în şcoli

    Proiecte ecologice în şcoli

    In ultimii ani, tot mai multe școli din România implementează proiecte educaționale ecologice. In cadrul acestora, elevii învață cum să protejeze natura, prin reciclare, colectarea deșeurilor, plantări, protejarea biodiversităţii. De exemplu, Asociaţia “Şcoli pentru un viitor verde”, împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Mediului, Schimbărilor Climatice şi Societatea de Geografie din România organizează, în aceasta perioadă, cea de-a IV-a ediţie a celui mai mare concurs naţional de educaţie ecologică “Şcoli pentru un viitor verde — Rezervaţii naturale”. Peste 1300 de echipe verzi din toată ţara au decis să se înscrie în concurs urmând să realizeze proiecte verzi care au ca punct de interes o arie protejată de pe teritoriul României.



    Educaţie pentru management sustenabil şi responsabil al pădurilor lumii” este un proiect european în care peste 200 de elevi români au făcut cursuri privind protecţia pădurilor şi peste 1500 de tineri din România au luat parte la activitățile educaționale derulate în cadrul acestui proiect, implementat în 19 oraşe europene, în perioada mai 2011 – aprilie 2014. La nivel global dispar anual circa 13 milioane de hectare de pădure, adică o jumătate din întreg teritoriul României, un ritm nesustenabil pentru menţinerea echilibrului natural al planetei. In acest context, obiectivul proiectului a fost de a mobiliza oamenii către un management sustenabil al pădurilor şi un consum responsabil al resurselor forestiere. Lavinia Andrei, preşedinta Fundaţiei Terra Mileniul III, una dintre organizaţiile care au derulat acest proiect: Pe un program al Uniunii Europene, programul EuropeAid, împreună cu alte două organizaţii din România şi cu alte 6 organizaţii din Italia, Spania, Polonia şi Malta am avut un proiect foarte frumos în care, practic, am învăţat elevii din aceste ţări atât despre beneficiile pădurii, fiecare în ţara lui, dar şi despre beneficiile pădurii la nivel mondial şi despre obiceiuri din alte ţări inclusiv din ţările în curs de dezvoltare. A fost un proiect foarte interesant pentru că a implicat foarte multe şcoli, foarte mulţi elevi, profesori şi a avut o componentă atractivă în sensul în care dincolo de lecţiile obişnuite în clasă am venit cu o expoziţie cu fotografii din pădurile lumii. A fost o expoziție multimedia cu zgomote, cu filmuleţe din anumite zone, inclusiv cu obiceiuri locale şi cu modul în care sunt exploatate pădurile în anumite ţări sau modul în care oamenii se opun exploatării pădurilor. O altă componentă a proiectului a fost cea de utilizare sustenabilă a produselor din lemn. Si, în sensul acesta, noi promovăm componenta de achiziţii publice ecologice sau verzi. Aceste achiziţii verzi, de fapt, ar reduce atât emisiile de CO2, gazele cu efect de seră, ar reduce impactul asupra resurselor.. “



    Pe timpul derulării acestui proiect european s-au organizat şi două competiţii europene “Implică-te. Salvează pădurile”, la care au participat elevi de liceu şi de gimnaziu din România, Italia, Malta, Spania şi Polonia, dornici să se implice în salvarea pădurilor lumii.



    Sute de elevi din clasale I-VIII din întreaga ţară vor face cunoștință cu fascinanta lume pontică participând la concursul naţional “Cartea Mării Negre”, lansat de WWF-România. Cartea Marii Negre” este un set de materiale didactice variate şi colorate care acoperă cinci capitole despre geografia, istoria formării Mării Negre, problemele şi soluţiile pentru protejarea ecosistemelor din Marea Neagră. Proiectul a fost lansat în luna ianuarie ca un instrument de lucru pentru profesori care încearcă să formeze generaţii de tineri responsabili faţă de mediul înconjurător. Cătălina Murariu, Coordonator Educaţie penru Dezvoltare Durabilă, WWF România : Concursul este o invitaţie, o provocare pentru clase întregi să facă mini-proiecte de mediu cu tema Mării Negre astfel încât să-şi poată exersa creativitatea. Ca tipuri de proiecte care pot fi făcute, pot fi niște lectii la clasă, interactive și creative inspirate din Cartea Mării Negre sau pot fi mici expoziţii în şcoală, mici campanii de informare legate de Marea Neagră. Deci, poate fi realizat orice tip de activitate care are legătură cu Marea Neagră, care este inspirat cu manualul Cartea Mării Negre dar, în același timp, să demonstreze un grad de înţelegere, de cunoaştere a Mării Negre ceva mai aprofundat şi o atitudine de preocupare vs. nepăsătoare faţă de aceasta. Deci, practic, e momentul acela în care noi, colegii din clasă sub îndrumarea profesorului care vine cu iniţiativa şi cu materialul educativ ca sursă, noi elevii vedem ce ştim despre Marea Neagră, ce am vrea să facem legat de asta.. Practic, învăţăm, de bucurăm şi, în acelaşi timp, participăm şi la un concurs.”



    Concursul are şi premii menite să ducă mai departe procesul de învățare. Marele premiu va fi un microscop digital de ultimă generaţie care facilitează accesul întregii clase simultan la imaginile studiate. De asemenea, vor fi oferite ca premii atlase despre Marea Neagră iar cadrele didactice înscrise la concurs vor primi atestate de participare. Cartea Mării Negre este un proiect internaţional, realizat în toate ţările din bazinul Mării Negre, la iniţiativa WWF Turcia.