Radio România Internațional

Tag: ecosisteme

  • Pescuitul si protejarea ecosistemelor marine

    Pescuitul si protejarea ecosistemelor marine

    Pescarii din România au în față o nouă provocare, cel mai recent plan de acțiune pentru protejarea și refacerea ecosistemelor marine încurajează pescuitul tradițional, concomitent cu reducerea utilizării combustibililor folosili în navigație. Între timp, autoritățile din orașul port Constanța au pus gând rău adăposturilor pescărești de la malul Mării Negre, pe care le-ar vrea demolate până la debutul sezonului estival.



    Cum se văd lucrurile la nivelul Comisiei Europene din perspectiva comisarului euroepan de mediu, Virginijus Sinkevičius și cum stau ele, de fapt, la nivel local, conform dialogului avut cu Sorin Mănăilă, președintele Federației ROMFISH, care reprezintă interesele pescarilor de la Marea Neagră, şi cu europarlamentarul Carmen Avram, membru supleant în Comisia de Pescuit și Acvacultură a Parlamentului European?



  • Proiectul “Regăseşte România”

    Proiectul “Regăseşte România”


    România dispune de un bogat şi valoros patrimoniu natural. Are cele mai diverse condiţii biogeografice din UE, care conservă ecosisteme unice şi specii rare. Are 30 de parcuri naturale şi naţionale, două geoparcuri, câteva sute de rezervaţii şi monumente ale naturii, 19 situri Ramsar, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, dar şi multe arii naturale protejate de interes european incluse în reţeaua Natura 2000. Coaliţia Natura 2000 a lansat, la sfârşitul anului trecut, proiectul “Regăseşte România” care oferă o nouă viziune de dezvoltare sustenabilă a României, prin conservarea naturii în ariile protejate. Ecologiştii propun o mai bună administrare a ariilor protejate, care să contribuie atât la conservarea biodiversității, cât și la dezvoltarea durabilă a localităților.



    Liviu Cioineag, director executiv al Fundaţiei Coaliţia Natura 2000 “Din păcate, România deși are doar 25% din teritoriul național desemnat pentru a fi sub statut de protecție, acest statut de protecție se aplică, în foarte multe cazuri, doar pe hârtie. Există un management deficitar care, cu siguranță, poate fi îmbunătățit, dacă ne dorim un cadru natural, dacă ne dorim ca natura să existe și peste 30 de ani, în aceeași formă în care o cunoaștem astăzi. Tocmai de aceea Coaliția Natura 2000 a lansat o viziune realizată de către specialiștii oraganizaţiei noastre. Peste 20 de OGN-uri implicate în conservarea biodiversității, dar și alte ONG în afara Coaliției Natura 2000, au lucrat aproape doi ani pentru a realiza un document – strategie care ne arată cum ar trebui să vedem natura peste 10 sau 20 de ani. Este un vis pe termen lung care ne spune că vrem să avem și mai multe arii naturale protejate. Ar trebui ca procentul de zone aflate sub protecție să crească, de la 23% ,cât este în prezent, la aproape 30%. In plus, cel mai mult ne dorim ca toate aceste parcuri să fie administrate coerent și principalul lor scop să fie protecția biodiversității. Adică, gradul de conservare, gradul de non-intervenție – modul în care omul intervine în aceste parcuri naturale prin activitatile sale -, teritoriul pe care se intervine să scadă și natură să recupereze cât mai mult teritoriu, undeva la 75% din suprafata fiecărui parc ar trebui sa fie zonă de non-intervenție. Asta înseamnă că va trebui să nu desfaşurăm decât activităţi de turism sau ştiinţifice”.



    ONG-urile și activiștii de mediu critică dur eliminarea din legislația de mediu a noțiunii de custode al ariilor naturale protejate, acestea urmând să fie administrate de Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. Custozii au împiedicat, de-a lungul timpului, mai multe proiecte controversate în zonele protejate (hoteluri, exploatări miniere, drumuri, defrișări, proiecte imobiliare), pentru orice intervenție în aceste zone fiind nevoie de avizul lor. O altă problemă a ariilor protejate o reprezintă lipsa finanţărilor, care să permită asigurarea managementului acestor arii şi atingerea obiectivelor de protecţie a naturii.



    Liviu Cioineag: “Avem nevoie de o administrare unitară. Avem nevoie ca statul român să coordoneze adminstrarea acestor arii naturale într-un mod unitar. Ne dorim să existe o linie de finanțare dedicată pentru arii naturale protejate pentru că, până în prezent, doar parcurile administrate de Regia Naţională de Pădurilor – ROMSILVA -, primesc buget din exploatarea lemnului, undeva la 3 milioane de euro pe an. In rest, toate celelalte arii naturale protejate, dar în special siturile Natura 2000, nu au parte de nici un fel de finanțare. Ele au fost administrate până în toamna anului trecut de către diferite tipuri de entități, de la Agenții pentru Protecţia Mediului, până la Consilii Județene, locale, universități, ONG-uri. Practic, din toamna anului trecut am asistat la o centralizare a tipului de administrare. Agenția Națională pentru Arii Protejate, înființată în urmă cu doi ani, a preluat siturile Natura 2000, mai puțin Biosfera Delta Dunării și parcurile naționale de la Romsilva. Am asistat la un șoc în ceea ce privește managementul ariillor naturale protejate. Dacă până nu demult, ONG-urile, societatea civilă se implica pentru a atrage fonduri şi pentru a desfăşura lucrări de cercetare, de monitorizare, de identificare de specii, conservare, patrulare, activităţi turistice, care aduceau cumva plus valoare comunităţilor locale, acum, acestea au fost eliminate. Putem spune că, în acest moment, ariile naturale protejate din România, mai puţin parcurile naţionale de la Romsilva, sunt pe mâna nimănui, sunt lipsite de orice fel de paznic, de orice fel de administrare”.



    Specialiştii care au iniţiat Proiectul “Regăseşte România” au stabilit zece principii de bază pentru managementul rețelei de arii protejate și conservarea naturii în România. Erika Stanciu, director ProPark-Fundaţia pentru arii protejate, membră în Coaliţia Natura 2000: “Aș menționa, în primul rînd, principiul priorității care se referă la faptul că acolo unde avem arii protejate, obiectivele acestora trebuie să fie prioritare în raport cu orice alte obiective. Asta prevede legislaţia, așa ar trebui să se și întâmple, pentru că în zonele în care sunt arii protejate, punând pe primul plan obiectivele acestora, care se referă la conservarea naturii și la dezvoltare durabilă, vom reuşi într-adevăr să facem ca aceste arii protejate să devină modele pentru societatea noatră. Aceste modele de dezvoltare vor atrage și dezvoltarea socială. Un alt principiu foarte important îl constituie transparența. Sistemul de decizie în managementul ariilor protejate din România trebuie să fie transparent și trebuie să permită implicarea activă a tuturor factorilor interesați. Acest lucru ne duce la un alt principiu important și anume cel al manegementului participativ. Un principiu care este foarte important, pentru că în momentul de față acest sistem participativ al ariilor protejate este amenințat prin retragerea custozilor, care timp de 18 ani s-au îngrijit de ariile protejate. Principiul managementului participativ înseamnă pentru noi că toți actorii interesați și cu resurse trebuie să poată partcipa la managementul ariilor protejate”.




    Autorii acestui document speră ca proiectul “Regăseşte România” să fie preluat într-o strategie naţională de către autorităţile responsabile, astfel încât să se găsească soluţiile potrivite pentru a păstra acest patrimoniu natural unic în Europa.

  • Modificările aduse de Regulamentul “Omnibus”, prezentate de Comisia Europeană

    Modificările aduse de Regulamentul “Omnibus”, prezentate de Comisia Europeană

    Reprezentanții
    DG Agri au trecut în revistă aceste amendamente, care cuprind prevederi extrem
    de importante pentru statele membre, implicit pentru fermierii din țara
    noastră. La 1 ianuarie 2018, a intrat în vigoare o serie de îmbunătățiri
    tehnice la Politica Agricolă Comună (PAC), menite să simplifice viața
    fermierilor     și a administrațiilor naționale europene. Având în vedere timpul
    necesar pentru ca autoritățile naționale și agricultorii să se adapteze la
    aceste cerințe noi, cum ar fi cele care privesc zonele de interes ecologic,
    unele dintre noile amendamente se vor aplica de la 1 ianuarie 2019.


    Participant la întâlnire,
    Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din
    România    , ne-a spus: S-a vorbit foarte mult de necesitatea înverzirii, de
    seriozitatea cu care fermierii participă la acest program de înverzire. Pentru
    noul PAC, sunt promisiuni ca 30% din banii pentru subvenții să reprezinte
    înverzirea.     Ce vă pot spune
    este că România stă foarte bine la înverzire, vorbesc de ansamblu. România are
    niște condiții speciale, are un patrimoniu cum ar fi ecosistemele și
    biodiversitatea. În comparație cu alte țări, la ora la care vorbim, este cea
    mai verde țară din Europa, dacă ne referim la     biodiversitate și la ecosistemele
    naturale    .. Dar, cum e un program european, trebuie să ne încadrăm și noi în
    aceleași condiții, trebuie să le respectăm. Probabil că o să punem mai mult accent
    pe înverzire, dar cum va fi ea înțeleasă, va fi la latitudinea fiecărui stat
    membru.


    Pentru
    exploatațiile unde pajiștile, terenurile lăsate în pârloagă, orezăriile sau
    pășunile permanente sunt predominante, se prevede scutirea completă de la
    obligația de a avea zonă de interes ecologic, oricare ar fi suprafața de teren
    arabil rămasă.


  • ONG-urile luptă pentru protejarea râurilor din Carpaţi

    ONG-urile luptă pentru protejarea râurilor din Carpaţi

    Intervenţiile sunt prilejuite de construcţia de microhidrocentrale. Investitorii caută adânc în inima munţilor locuri prielnice pentru a produce energia verde, dar cu preţul distrugerii naturii sălbatice. În alte ţări europene, biodiversitatea de munte a fost afectată ireversibil de intervenţia omului, în timp ce în Carpaţii României încă se mai află o biodiversitate remarcabilă, cu specii care altădată împânzeau tot continentul.



    Exceptând Rusia, în Carpaţii României găsim cea mai mare populaţie de carnivore mari din Europa – urşi, lupi, râşi – precum şi zone întinse de păduri virgine. Prin Carpaţi curg şi pârâuri bogate în tot felul de specii de peşti. Din păcate, prin constructia de microhidrocentrale, apa cristalină a râurilor şi pârâurilor de munte devine un amestec de noroi şi piatră şi orice formă de viaţă dispare. Este afectată fauna nevertebratelor acvatice, dar şi locurile de reproducere a peştilor. Se fac drumuri de acces prin păduri până la cursurile de apă, sunt aduse buldozere şi excavatoare care modifică configuraţia solului, iar apariţia unor construcţii din beton duce la întreruperea conectivităţii naturale a cursurilor de apă. Habitatele se fragmentează şi nimic nu mai seamănă cu ce era cândva. Profitul este mai mare atunci când viteza de curgere a râurilor este mai mare. De cele mai multe ori, aceste microhidrocentrale sunt amplasate în arii protejate sau la limita acestora, adică în zone aflate sub protectia legilor interne şi europene.



    Organizaţiile de protejare a mediului sunt împotriva unor astfel de proiecte energetice, dezvoltate în zone protejate. Federaţia Coaliţia Natura 2000 a câştigat, recent, un proces împotriva Ministerului Mediului, oprind proiectele de construcţie a patru microhidrocentrale pe râurile din Muntii Tarcu (Bistra Mărului, Şucu şi Olteana). Directorul acestei coaliţii de mediu, Liviu Cioineag: “Este o luptă pe care noi o purtăm de ani de zile prin intermediul membrilor noştri, este vorba de WWF România şi fostul custode al sitului – Asociaţia Altitudine din Timişoara. Această asociaţie a ajuns chiar să-şi piardă titulatura de custode pentru că a dat aviz negativ pentru aceste proiecte enegetice. Din păcate, Agenţia pentru Protectia Mediului din Caraş Severin nu a ţinut cont nici de avizul custodelui, nici de sesizările făcute de către coaliţia de mediu şi atunci am fost nevoiţi să apelam la instanţă. Procesul a durat mai bine de un an de zile, am câştigat fiecare etapă şi, în final, Curtea de Apel a dat o sentinţă irevocabilă, anulând acordurile de mediu pentru cele patru proiecte energetice. Aceste proiecte energetice sunt niste microhidrocentrale care produc mai mult decât ne-am aştepta noi. Ele au un impact foarte mare asupra habitatelor din jurul râurilor, habitate ripariene şi, din păcate, au un impact foarte mic la nivel de mix energetic. Aportul energetic pe care-l aduce în reţeaua naţională este foarte mic.”



    Munţii Ţarcu formează o zonă naturală compactă fără aşezări umane, cu excepţia Poienii Mărului şi a staţiunii turistice Muntele Mic. Peste 10.000 de ha sunt păduri virgine şi aproape 2000 de ha sunt constituite din arborete cu vârsta între 165-185 de ani. Zona a fost desemnată sit de importanţă comunitară pentru protejarea unor specii şi habitate vulnerabile specifice râurilor, incluzind specii de peşti, rac şi vidră, protejate în ţară şi Europa. Peştii pot suferi din cauza modificărilor de habitat. Ei au nevoie pentru dezvoltare de un volum de apă relativ mare şi de o diversitate a microhabitatelor de asemenea mare, în timp ce microhidrocentralele reprezintă o ameninţare pentru aceşti peşti. Liviu Cioineag: Astfel de proiecte în momentul în care se realizează, ele nu sunt numai nişte turbine care folosesc puterea apei. Se folosesc nişte conducte imense de ordinul kilometrilor care străbat albia unui râu şi care, în momentul în care se realizează această construcţie, în mod inevitabil, sunt tăiaţi copacii, sunt distruse peisajele, plantele, animalele, ihtiofauna, peştii sunt alungaţi din cauza faptului că aceste captări scurg toată apa dintr-un râu. Nu ştiu dacă aţi văzut un râu din care a rămas numai pietre, e secat. Asta se întâmplă în momentul în care în amonte există o captare, o microhidrocentrală care a supt toată apa pentru a produce energie. Dacă astfel de proiecte reuşesc să se realizeze, să fie aprobate, atunci ele lasă râurile fără apă.”



    Pe râurile din Munţii Ţarcu mai există câteva microhidrocentrale realizate în anii precedenţi, când implementarea legislaţiei europene era la început şi nimeni nu a anticipat ce impact poate să aibă asupra unui râu. Liviu Cioineag: Deşi în Occident astfel de investiţii nu mai sunt aprobate, pentru că s-a demonstrat că nu sunt folositoare, impactul asupra mediului este foarte mare în timp ce aportul energetic este foarte mic. Investitorii au continuat să vină în România, în spaţii încă neexplorate până acum, şi se folosesc de râurile de munte tocmai pentru că este locul în care căderea apei este mai mare. Are un debit mic şi o putere foarte mare, o cădere mare şi atunci cu o investiţie relativ mică ei reuşesc să facă un proiect care prin subvenţii, nu prin energia produsă, aduce foarte mulţi bani investitorilor. Aceste subvenţii sunt oferite din buzunarul nostru prin plata facturii la energie electrică. Plătim şi certificatul verde care se duce către aceşti investitori care, teoretic, produc energie verde.”



    Câteva râuri din Munţii Retezat, acolo unde se află cel mai vechi Parc Naţional din România şi sit Natura 2000, au fost deja captate şi derivate prin aducţiuni. În alte judeţe ale României atât populaţia locală, cât şi instituţiile publice au înţeles impactul şi s-au opus investiţiilor în microhidrocentrale. Alături de aceştia, ecologiştii derulează seminarii şi conferinţe cerând oprirea acestor construcţii. Până în prezent, aproximativ 200 de microhidrocentrale sunt construite deja pe râurile din Carpaţi.

  • Decizii europene în domeniul agricol

    Decizii europene în domeniul agricol

    40 de mii de locuri de muncă în zonele
    rurale se estimează că vor fi create în urma deciziei Comisiei Europene de a
    aproba 24 programe de dezvoltare rurală suplimentare. Acestea vizează
    îmbunătăţirea competitivităţii agriculturii UE, protecţia mediului rural şi a
    climei, precum şi consolidarea structurilor economice şi sociale ale
    comunităţilor rurale în perioada de până în 2020.

    Programele adoptate oferă
    finanţare pentru o serie de proiecte dinamice, care variază de la proiecte de
    modernizare pentru agricultură şi de încurajare a reînnoirii generaţiilor în
    Croaţia şi România, până la extinderea conexiunilor în bandă largă în zonele cu
    o densitate scăzută a populaţiei din Italia şi la sprijinul pentru agricultura
    ecologică în Suedia sau consolidarea gestionării ecologice a terenurilor la un
    milion de hectare de teren agricol din Irlanda, a precizat comisarul pentru
    agricultură şi dezvoltare rurală, Phil Hogan.

    Suma aprobată României prin
    Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 reprezintă 8,18% ca procent
    din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – cel mai mare dintre cele
    24 de programe aprobate marţi. Banii vor fi folosiţi pentru promovarea
    competitivităţii şi restructurarea sectorului agricol, protecţia mediului şi
    schimbările climatice, respectiv stimularea dezvoltării economice, crearea de
    locuri de muncă şi o calitate mai bună a vieţii în satele din România, multe
    din ele sub nivelul naţional şi al UE. Programul va sprijini modernizarea a
    aproximativ 3400 de ferme şi cooperative, dezvoltarea a peste 30 de mii de
    ferme mici, precum şi instalarea în zona rurală şi începerea activităţii pentru
    peste 9400 de tineri fermieri.

    În ceea ce priveşte refacerea, conservarea şi
    consolidarea ecosistemelor legate de agricultură şi silvicultură, peste 1,3
    milioane de hectare de teren agricol şi peste 800 de mii de hectare de pădure
    vor beneficia de plăţi pentru a sprijini biodiversitatea şi pentru a promova
    practicile ecologice de gestionare a terenurilor. Alte 4,7 milioane de hectare
    vor beneficia de sprijin pentru a preveni abandonarea terenurilor şi eroziunea
    solului. Competenţele în domeniul agricol vor fi consolidate prin formarea a
    aproximativ 184 de mii de persoane. Se vor crea aproape 27 de mii de locuri de
    muncă şi vor fi sprijinite crearea şi dezvoltarea a 3 mii de întreprinderi
    neagricole. Aproximativ 27% din populaţia rurală va beneficia, astfel, de
    investiţii de îmbunătăţire a infrastructurii rurale.

    Sprijinul pentru
    dezvoltarea rurală este al doilea pilon al Politicii Agricole Comune, care
    furnizează statelor membre un pachet european de finanţare gestionat la nivel
    naţional sau regional în cadrul programelor multianuale, cofinanţate, ajunse
    acum la 118 în toate cele 28 de state membre.