Radio România Internațional

Tag: efecte pandemie

  • Ipostaze ale carantinei, din perspectiva studenţilor la antropologie

    Ipostaze ale carantinei, din perspectiva studenţilor la antropologie

    Cu o durată de peste doi ani – mult mai mult decât așteptările inițiale –, pandemia a devenit și subiect de studii și cercetări sociologice și antropologice. Cele mai recente s-au finalizat, în România, prin apariția volumului intitulat Ipostaze și etnografii ale carantinei în pandemie, publicat de editura Pro Universitaria și realizat de masteranzii și cadrele didactice din cadrul masteratului de antropologie de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Lectorul universitar Bogdan Iancu, unul dintre coordonatorii cercetării, explică în ce condiții a apărut ideea acestui studiu:



    În perioada declanșării pandemiei și imediat după declararea stării de urgență, noi l-am pierdut pe profesorul Vintilă Mihăilescu care luptase timp de doi ani cu o boală necruțătoare. Ce ne-a inspirat pe noi a fost faptul că, în această perioadă de boală, dumnealui a scris un volum de etnografie a spitalelor prin care a trecut și o încercare de analiză a ceea ce se întâmplă acolo. Ne-a inspirat foarte mult acest volum publicat la editura Polirom și, plecând pe urmele acestui exemplu, într-un moment de criză acută ne-am gândit că e nevoie ca o astfel de perioadă să fie cercetată și analizată pentru ca, atunci când se va încheia, să putem înțelege mai bine cum au stat lucrurile, mai ales că procesele de uitare legate de astfel de evenimente sunt destul de amplificate după încheierea lui. Asta ne-a inspirat pe noi să dăm drumul acestui proiect. Le-am propus ideea masteranzilor de la Masterul de Antropologie și de la cel de Studii Vizuale și cele mai multe din textele din volum reprezintă rezultatele unor eforturi de cercetare etnografică în condițiile pe care le cunoaște acum toată lumea. Adică sunt interviuri bazate pe interacțiuni mediate digital, dar există și texte bazate pe etnografie realizate cu grupuri vulnerabile. Cercetarea a fost făcută direct pe teren în condițiile circumscrise de perioada de izolare.



    În urma anchetelor sau a discuțiilor cu subiecții cercetării, au ieșit în evidență câteva aspecte pe care le descrie acum tot Bogdan Iancu: Cel mai mult ne-au atras, evident, atenția lucrurile care oricum erau elemente critice în viața de zi cu zi și în mărturiile care apăreau în presă, în perioada respectivă. Diferența era că, aici, intram în amănunte. Mă refer la transformările spațiului domestic pentru a acomoda interacțiunile datorate izolării, la gestionarea anxietăților pentru că, după cum ne amintim în perioada respectivă, anxietatea a atins un nivel critic, la persoanele care oricum erau vulnerabile înainte de declanșarea pandemiei și care au avut de suferit în urma restrângerii mobilității și așa mai departe.



    O parte din obiceiurile și atitudinile dobândite în perioda stării de urgență din primăvara anului 2020 s-au menținut până azi și denotă chiar o transformare a mentalității colective. Deși este, prea devreme, pentru concluzii mai ample, câteva observații se pot face, precizează Bogdan Iancu>


    Cred că cel mai important lucru de observat pentru mediul domestic este importanța pe care o capătă biroul în centrul unității casnice. În acest moment biroul a devenit practic o cameră sau un spațiu de lucru în zona domestic având o importanță mult mai mare. Casa tinde să fie schimbată pentru a acomoda acest spațiu și acest teritoriu tinde, la rândul său, să fie domesticit prin intermediul apariției plantelor. Ceea ce vedem este pur și simplu o explozie a grijii pentru spațiul domestic și, mai ales, pentru aducerea plantelor care sunt un fel de metaforă pentru grădinile pe care nu le mai puteam vizita sau parcurile în care nu mai puteam să ieșim în perioada respectivă. Dar acestea sunt niște obiceiuri care par să fi rămas în practicile de zi cu zi. Cred că ceea ce s-a mai întâmplat și continuă să se întâmple sunt micile evadări de weekend în natură. Vedem că din ce în ce mai multă lume renunță la tradiția city-break-lui și prefer deplasarea spre zone naturale pe care le explorează în ultimii doi ani. În plus, se pare că, în acest moment, o parte din efectele pe care pandemia le-a avut asupra grupurilor vulnerabile s-au amplificat și par să se fi înțepenit acolo.







  • Efecte sociale ale pandemiei asupra activităților culturale

    Efecte sociale ale pandemiei asupra activităților culturale

    Având grave consecințe socio-economice, pandemia a lovit dur și sectorul cultural. Sălile de teatru și cinema au fost obligate să se închidă, artiștii și-au suspendat spectacolele, iar galeriile de artă și-au pierdui vizitatorii. Toate acestea au avut repercursiuni nu doar asupra psihicului publicului larg, ci, evident, și asupra mijloacelor de trai ale oamenilor de cultură. Chiar la începutul anului, peste o sută de organizații culturale independente din România au trimis Ministerului Culturii o scrisoare deschisă cu propuneri pentru susținerea acestui domeniu în perioada următoare, reclamând în același timp dezinteresul autorităților în această privință.



    Nici în București, cea mai mare piață de desfacere a produselor culturale din țara, situația nu e bună. Finanțările oferite de primărie sunt, oricum, sistate de doi ani, iar Strategia Culturală a Bucureștiului 2016-2016 n-a fost niciodată pe deplin pusă în aplicare. În aceste condiții, administrația locală a realiza, de curând, o întâlnire online cu mai multe asociații culturale independente pentru consultări referitoare la planurile următoare. Cristian Neagoe, organizatorul acțiunii Street Delivery, a subliniat importanța reapropierii oamenilor de orașul lor, chiar și în aceste vremuri de restricții, dar mai ales ulterior.



    Cristian Neagoe: Este un eveniment – manifest care practic închide o stradă circulației auto și o deschide oamenilor, mai precis proiectelor culturale și inițiativelor civice. O parte din spațiul public e revendicat prin cultură, lucru de care cel puțin Bucureștiul are mare nevoie. Știm cu toții că trăim într-un oraș parcare și că de foarte multe ori nu ai locuri în care cultura să iasă practic în stradă. Avem desigur foarte multe spații culturale de interior, dar iată că experiența acestei pandemii și nu numai ea ne-au arătat că e foarte important să avem și spații de aer liber în care oamenii, comunitățile sau triburile urbane să fie împreună, să schimbe idei, să creeze evenimente nu doar să le consume și să ofere poate un model de oraș pentru oameni. Există o mantră asta în arhitectură: if you build it they will come (dacă o clădire va fi construită, ea va fi și locuită). Ea funcționează și când e vorba de spații publice reale care pot deveni un soi de agora sau de spațiu de dialog. De aceea noi practic luptăm pentru a pietonaliza niște străzi și pentru a le readuce în circuitul public cultural și architectural.



    În felul acesta, s-ar mai câștiga ceva: apropierea cetățenilor de patrimoniul imobil al Bucureștiului, neglijat și ignorat, prin punerea în valoare a unor simbolurile arhitecturale ale orașului. Teatrele indepedente, precum cele de stat, au avut, de asemenea, de suferit în pandemie, după cum aflăm de la Andrei Grosu, reprezentantul unteatru:

    “Eu o să vorbesc din punctul de vedere al teatrelor cu spațiu pentru spectacole. Cunosc problemele zonei independente și pe ale celor care trebuie să managerieze un spațiu și să supraviețuiască în spațiul respective. Un an de zile de pandemie a fost foarte, foarte complicat pentru noi toți. Ne e foarte greu să mai supraviețuim așa că pentru un teatru independent cu spațiu, sustenabilitatea, un cuvânt pe care îl folosim în toate proiectele pe care le propunem către ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti) și AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), această sustenabilitate de care vorbește toată lumea, pentru ea e foarte important să existe niște niște proiecte multianuale sau niște finanțări multianuale . Ăsta ar fi cam cel mai important lucru pentru noi. Noi nu ne facem planuri pe câteva luni, ne facem planuri nici măcar pe un an, ci gândim totul pe doi ani de zile. Majoritatea spațiilor independente au între 6 și 15 premiere anual. Dacă am avea o finanțare multianuală pe care să putem să ne să ne bazăm, am putea să ne construim stagiunea în sensul ăla ca să nu avem o o problemă foarte mare.



    Fondat în 1996 ca serviciu public de cultură, ARCUB are rol de legătură între autoritatea locală şi societatea civilă. Dar, din păcate, finanțarea proiectelor pentru sectorul cultural independent a fost sistată în perioada 2018 – 2020 de către Primăria Municipiului București, cea în subordinea căreia se află ARCUB. Mihaela Păun, directoarea instituției, explică:

    În mai 2018 Primăria a insistat ca toate documentele să le predăm către ei spunând că undeva în luna octombrie noiembrie vor relua acest program de finanțare programul de finanțare nu a mai fost reluat niciodată. Ăsta e motivul pentru care reluăm acum procedurile. Asta ne-am dorit să reluăm sesiunea de finanțare . În plus, am încercat să mai gândim alte mecanisme tocmai pentru că înțelegem necesitatea lor. Înțelegem că este un an cu mari probleme motiv pentru care am gândit cam cinci tipuri de mecanisme de finanțare.



    Din păcate, cum birocrația caracterizează și instituțiile culturale, proiectele finanțate în felul acesta ar putea fi demarate de-abia începând cu luna iulie. Ce se va întâmpla între timp rămâne subiect de îngrijorare pentru operatorii culturali independenți. Cu toate acestea, importanța lor socio-economică trebuie accentuată, după cum remarcă și fosta ministră a culturii Corina Șuteu, în prezent consultant senior al procesului de planificare a Strategiei Culturale a Bucureştiului:


    Cultura este o investiție și este o investiție în economie. În realitate cultura este un motor economic și pandema a arătat și mai mult că prin cultură și prin artă se accelereze procese care altfel ar rămâne stagnate. Există blocaje, dar sunt blocaje la care trebuie să mediteze foarte mult administrația locală centrală, dar trebuie să mediteze și operatorii culturali care trebuie să înceteze să se mai gândească la ei înșiși ca la niște operatori care trebuie ajutați. Trebuie să se gândească la ei înșiși ca la niște resurse de creativitate, de inventivitate, capabile să ofere soluții de conținut care, în momentul ăsta, sunt foarte necesare.



  • Comerțul internațional al statelor UE în 2020

    Comerțul internațional al statelor UE în 2020

    Datele Oficiului European de Statistică (Eurostat) confirmă declinul puternic al comerțului Uniunii Europene, afectat de pandemia de COVID-19. Anul trecut, cele 27 de state membre au înregistrat o scădere semnificativă a exporturilor (-9,4%), dar și a importurilor (-11,6%), comparativ cu 2019.



    Primele scăderi masivă a exporturilor după 10 ani



    În ultimul deceniu, rata de creştere a exporturilor, după ce a înregistrat valori ridicate după criza economică (12% în 2011 şi 9% în 2012), a rămas pozitivă până în 2019, urmată de puternica scădere din anul trecut. Rata de creştere a importurilor a atins un punctul maxim în 2011 (12%), urmat de fluctuaţii reduse în următorii cinci ani, iar apoi au crescut din nou semnificativ în 2017 şi în 2018, urmat de drastica scădere de anul trecut.



    Eurostat mai arată că statele UE au înregistrat un excedent al balanţei comerciale de 217 miliarde de euro în 2020. De altfel, după un deficit redus în 2011, UE a înregistrat în ultimii 10 ani un excedent al balanţei comerciale continuu, care a atins nivelul de vârf de 264 miliarde de euro în 2016. Excedentul s-a redus în următorii doi ani, dar a urcat din nou în 2019 şi în 2020.



    Majoritatea statelor membre UE au făcut comerţ în special în interiorul pieţei unice europene. Proporţia fluxurilor intra-UE şi extra-UE în comerţul total cu bunuri a variat considerabil în rândul ţărilor membre ale blocului comunitar, reflectând legăturile istorice şi localizarea geografică.

    Exporturile și importurile de bunuri ale UE în ultimii 10 ani (Sursa: Eurostat)

    exp-imp-ue-10ani-eurostat.jpg



    Olanda, poartă pentru importuri – Cipru, pentru exporturi



    În rândul statelor membre UE, cea mai ridicată pondere a comerţului între statele membre, atât pentru importuri cât şi pentru exporturi, a fost anul trecut în Luxemburg. În schimb, Irlanda a fost ţara membră a blocului comunitar cu cea mai ridicată pondere atât pentru importurile cât şi pentru exporturile cu ţările terţe. De menționat că Irlanda principalul partener comercial al Marii Britanii, statul a părăsit oficial Uniunea tot în 2020.



    Olanda a fost principalul punct de intrare în UE anul trecut, importând cea mai ridicată pondere de bunuri din ţările terţe, pe care le-a expediat în interiorul blocului comunitar. În contrast, Ciprul a avut o pondere importantă de bunuri importate din statele membre UE, iar cea mai ridicată pondere a fost exportată în afara blocului comunitar.



    România a avut în primele opt luni ale anului 2020 cu un deficit comercial de 11,5 miliare de euro, cu 642 milioane de euro peste nivelul din perioada similară din 2019, arată datele Institutului Național de statistică. În aceeași perioadă, exporturile au scăzut cu 15,3%, în timp ce importurile au fost de mai mici cu 11,2%.

  • Acord pentru Fondul social european Plus

    Acord pentru Fondul social european Plus


    Parlamentul European şi statele membre cadrul Consiliului au ajuns la un acord cu privire la propunerea de regulament privind Fondul social european Plus (FSE+), se arată într-un comunicat al Comisiei Europene. Noul instrument va furniza statelor membre noi resurse pentru redresarea economică după criza provocată de pandemia de COVID-19.



    FSE+ va fi un instrument financiar esenţial pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, pentru crearea unor noi locuri de muncă şi pentru construirea unei societăţi echitabile şi favorabile incluziunii sociale.



    Nicolas Schmit, comisarul pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, a declarat: Trebuie să ne canalizăm energia către asigurarea incluziunii sociale. Este necesar să creăm noi oportunităţi de angajare şi să dezvoltăm o forţă de muncă rezilientă şi calificată, pregătită pentru tranziţia la o economie verde şi digitală. FSE+ va ajuta statele membre să reconstruiască o societate mai echitabilă şi mai favorabilă incluziunii, capabilă să combată sărăcia şi să ofere oportunităţi tuturor.”



    88 de miliarde de euro pentru FSE+



    Cu un buget total de circa 88 de miliarde de euro, Fondul social european Plus va investi în tineri, cei care reprezintă o categorie greu încercată de criza socio-economică din ultimul an. Conform Comisiei Europene, statele membre care se află peste media Uniunii la numărul de persoane cu vârsta între 19-25 de ani care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare (NEET), ar trebui să aloce cel puţin 12,5% din resursele care le revin din FSE+ pentru a-i ajuta pe aceşti tineri să obţină o calificare sau să-şi găsească un loc de muncă de bună calitate.



    De asemenea, FSE+ va sprijini grupurile cele mai vulnerabile afectate de pierderea locurilor de muncă şi de reducerea veniturilor . Astfel, cele 27 de state membre trebuie să aloce cel puţin un sfert din fondurile care le revin prin acest instrument pentru a promova incluziunea socială. Fondul va furniza ajutor alimentar şi asistenţă materială de bază grupurilor celor mai defavorizate, prin integrarea în FSE+ a actualului Fond de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD). Pentru aceasta, țările UE vor aloca cel puţin 3% din resursele care le revin din FSE+.



    Cel puțin 5% din fond în sprijinul copiilor afectați de criză



    De asemenea, fondul va investi în copiii afectaţi de pandemie, iar în statele membre în care nivelul de sărăcie în rândul minorilor se situează peste media UE ar trebui să utilizeze cel puţin 5% din resursele care le revin din FSE+ pentru această problemă. Toate celelalte state membre trebuie să aloce o sumă adecvată din resursele care le revin din FSE+ pentru a combate sărăcia în rândul copiilor. Nu în ultimul rând, ocuparea forţei de muncă şi inovarea socială, dispun de un pachet financiar de 676 de milioane de euro.



    Acest instrument financiar va reprezenta principala noastră modalitate de a investi în oameni şi de a construi o Europă mai socială şi mai favorabilă incluziunii pe măsură ce ieşim din criză. FSE+ va contribui la crearea mai multor şanse egale, precum şi la îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii, a condiţiilor de muncă şi a protecţiei sociale”, a spus Valdis Dombrovskis, vicepreşedintele executiv pentru o economie în serviciul cetăţenilor.



  • Cum arată piața muncii în România pandemică

    Cum arată piața muncii în România pandemică

    Cele mai multe dintre persoanele care și-au pierdut locul de muncă în perioada pandemiei au între 45 și 54 de ani, provin din mediul rural sau din orașele mici și au o educație precară. Sunt rezultatele unui studiu IPSOS realizat în perioada 11-17 mai 2020. Potrivit studiului, 19% dintre respondenți și-au pierdut locurile de muncă, 16% au fost trimiși în șomaj tehnic, 14% nu lucrau înainte de pandemie și nu lucrează nici acum, iar 27% dintre ei au spus că nu s-a schimbat nimic la locul de muncă pe fondul pandemiei de Covid-19.



    Multe joburi s-au mutat la domiciliu. Cei mai mulți dintre cei care au lucrat de acasă sunt din București și au studii superioare. Aceștia sunt prepondderent femei, tineri cu vârste între 18 și 34 de ani, persoane cu educație superioară. 22% dintre respondenții la studiu au continuat să meargă la serviciu. Cele mai stabile domenii sunt cele din domeniul IT, HR, marketing.



    Dragoș Gheban, managing partner al platformei de recrutare hipo.ro, sintetizează modul în care arată piața muncii acum, în România. Angajații din contabilitate-financiar, transporturi, turism, call-center caută activ noi joburi, chiar și în afara domeniilor lor de pregătire: În urma unei analize pe portalul de carieră hipo.ro, reiese că domeniile cu cele mai multe joburi în momentul acesta sunt: pe locul I – domeniile IT software, IT hardware, pe locul doi este domeniul financiar, care include și joburile din domeniul bancar și asigurări, pe locul trei – relații clienți, și includ aici serviciile de suport, urmat de vânzări, care a crescut în ultima perioadă, inginerie, producție, achiziții, logistic și resurse umane. Previziunea noastră pentru următoarea perioadă este că deschiderea restaurantelor și a hotelurilor, HoReCa, va crește ca număr de oportunități, mai ales că multe persoane și-au pierdut locurile de muncă și companiile care activează în acest domeniu vor avea nevoie de personal pentru a putea face față unui sezon care se anunță destul de aglomerat peste vară, vânzările vor avea, iarăși o creștere, pentru că firmele își vor reveni – crescând zona de producție. Aceste ultime domenii menționate sunt domeniile despre care credem că vor crește.



    Dragoș Gheban îi anunță pe candidații juniori că platforma hipo.ro lansează un târg virtual de joburi: Și pentru juniori sunt o serie de vești bune. Tocmai lansăm acum un târg virtual prin care am încercat să centralizăm o mare parte dintre oportunitățile dedicate juniorilor din piață și am reușit să atragem în momentul ăsta câteva sute de oportunități. Ce am sugera, totuși, candidaților juniori ar fi să investească mai mult timp în procesul de recrutare. Recomandăm juniorilor să aplice la mai multe programe pentru a fi siguri că nu pierd această vară și câștigă timp pentru cariera lor.



    Din punct de vedere emoțional, nici aici nu sunt constante. După starea inițială de panică, s-a instaurat îngrijorarea, mai ales în rândul femeilor. 40% dintre respondenți au fost optimiști, iar 38% au resimțit tensiune și stres. Bărbații sunt mai rezistenți în fața acestui stres emoțional, mai informați și mai pragmatici. Femeile sunt mai îngrijorate și mai reținute în privința unui plan de adaptare. Persoanele care activează în producție sunt mai pragmatice și mai optimiste. Persoanele care lucrează în servicii sunt îngrijorate și tensionate, însă au sentimentul că se află într-o poziție privilegiată comparativ cu angajații din alte domenii.



    48% dintre cei care au lucrat de acasă spun că își doresc mult sau foarte mult să revină la locul de muncă. 18% spun că-și doresc puțin sau foarte puțin să facă acest lucru. Cei care-și doresc cel mai puțin să revină la serviciu sunt tineri cu vârste cuprinse între 25 și 45 de ani, nucleul dur al vârstei active de muncă, cei cu studii superioare și angajații din București. 49% dintre românii care au lucrat de acasă spun că se simt inconfortabil/foarte inconfortabil cu reluarea mersului la serviciu. Mai există un aspect extrem de important – nivelul salariilor din piață. Pentru 39% dintre cei care au răspuns sondajului nivelul salariului e extrem de important. Pentru 38% dintre respondenți, existența cursurilor de perfecționare a abilităților profesionale e extrem de importantă.



    Piața muncii a fost ajutată prin măsuri concrete luate de Guvernul României, prin Ministerul Muncii. Violeta Alexandru, ministrul Muncii, a anunțat menținerea măsurilor de sprijin pentru categoriile profesionale cel mai grav afectate de criză – angajații din domeniul HoReCa, cei din turism sau din domeniul artistic: În primul rând, la inițiativa Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Guvernul a fost de acord ca, pentru angajații companiilor ale căror activități sunt în continuare restricționate, cele câteva care au rămas restricționate, anume restaurante, anume activitățile artistice, activitățile cu public numeros, adică peste 500 de persoane, anume spectacolele în teatre, activitățile de de joacă în spații închise, pentru toate aceste domenii, acolo unde persoanele aflate în concediul de îngrijre a copilului sau persoanele care se aflau aproape de perioada de îngrijire a copilului de doi ani și respectiv trei ani pentru copilul cu dizabilități și erau pe punctul de a se întoarce la serviciu, pentru toate aceste persoane prelungim măsurile de sprijin, în sensul în care acordăm în continuare, pe durata menținerii măsurilor de restricție, indemnizația pentru creșterea copilului, stimulentul de inserție, stimulentul pentru persoanele aflate în concediu de acomodare, în vederea adoptării unui copil.