Radio România Internațional

Tag: efectul Colombine

  • Măchelliu

    Măchelliu









    Aesta cându fănicadzlli di cafi dzuuă a polimlui ditu Ucraina nu mata nă suntu tru mengă. Evenimentele s’fac ma ayoñea andicra di ţi poati s’akicăsească suţiietatea ti aţea ţi s’faţi şi, maxus, să’şi llia misuri di apărare. Globalizarea ună ş-ună faptă pritu hălăţli di adză di comunicare faţi cunuscutu purtatiţi di lenu turlii, nu orlea zorlea normali ică tiñisiti. Importantu easti, tru aesti catandisi di criză, s’videmu desi sunt ndreapti condiţiile ca nafimatili lucre ţi suntut pi internet s’hibă băgati tu practico.



    Sărbia, acă fu componenta dominantă ditu un stat comunistu federal, nu fu ici ună zonă liberă di arme. Iugoslavia easti cunuscută ti alumta di partizani dusă contra a ocupantului nazistu. Niţi până la aspărdzearea sândziroasă ali federaţie iugoslavă, aoa şi trei dekenii, armatli nu kirură ditu casili aluştui cratu european, dominat di un comunistu liberal, mplinu di elemente di capitalismu. Aspărdzearea ali Iugoslavie tru cumătici tut cama ñiţ fu dominată di imaginea a măkelui, a genocidului nkisitu di tuţ contra a tutălor.



    Aruvalili, crima sadică, tru measă, şi grokili comune agiumsiră năulu peisaj ali fostă Iugoslavie. Armatli anăpădiră aestu spaţu şi eali fură cabaia ufilisiti, cu ună teribilă hăirlătică contra a civililor. Apartenenţa etnică şi atea politică fură invocate ca furñie tră fănicadzlli ditu kirolu aspărdzearillei ali Iugoslavie, ali federaţie Sărbia-Muntenegru, di ma amănatu, ică baş a statlui sârbu, ditu cari, s’ampărţă Kosovo.



    Ama, tora, nu aestă greauă şi urută clirunumie fu acăţată tu muabeti, că neise “efectul Colombine”. Easti zborlu ti loari torlu minutişu a măkelui 1999, di la sculia americană Colombine, cari adusi un şingiru di misuri ti anvărtuşeari securitatea tru şcolliuri ama şi făţearea diznău a crimăllei tru lao, cu tut ma multi victime. Dzălili ditu soni adusiră, tru Sărbia, ună năstriţeari a aliştei urneki, inclusiv un asasinat tru measă tru cari criminalu amină nolgica ali suţiitati şi nu tru cadrul ali sculie iu nveaţă ică anviţă.



    Ari nica dauă elemente difinitorii, dauă catandisi lişoru ti pricunuşteari. Di ună parti easti bana tru un mediu cu acces multu lişoru la armati letale. Di alantă parti, suntu agiocurli electroniţi, alithealui simulări di alumte urbane, cu multi tufikiseri şi morţă virtuali, cari anihileadză empatia şi instinctul di conservare a omului aflat nolgica ali societati. Lăhtăroasa capacitate di imitaţie a tinirilor bărnuri s-andămusi cu accesul la armati iara rezultatlu fu tufikiserli pănu di mardzină, tru oameiñi fără apărari, asasinate cu sândzi araţi, adrati tra s’vatămă.



    Adolescentul di maş 13 di añi, cu ună bană di yisi, s-vidzu tu un agiocu video cari lli-adusi senzaţia că aşi ş-li ndreadzi problemili. Iara doilu criminal ditu Sărbia eara tut tiniru, di 21 di añi, care transpusi tru realitate ună acţiune di arada ditu un filmu di acţiune di duzină. Bullyingul fu adus şi el tru muabeti maş că adolescentul asasin di Belgrad nu eara ună victimă a alustui fenomen. El yinea ditu ună familie multu bună, cu mări amintatiţi, un ficioru cu păradz mulţă şi cu pretenţii nimisurate.



    Martorllii spun că nu ari niţi ună pişmănlăki. Di itia că adolescentul asasin di Belgrad nu eara victimă neise eara persecutor, easti aţelu ţi lo ndreptul la bană a soţloru a lui, lă tălle aestu ndreptu pănu di mardzina. Easti simbolu a unei aroganţi demente ţi alănceaşti tu iţi suţiitati tru cari atelli oarfăñi nu au luñină tru casă iara avuţlli alăxescu agiocuri electroniţi tru sândziroasa realitate.




    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Masacru

    Masacru

    Veştile seamănă cu filme de groază cu scenarii imposibil de demente sau cu realitatea tirurilor criminale, în masa de oameni, din şcolile americane. Asta când ororile zilnice ale războiului din Ucraina nu ne mai reţin atenţia. Evenimentele se întâmplă mai repede decât ar putea înţelege societatea despre ce se petrece şi, mai ales, să îşi ia măsuri de apărare. Globalizarea instantanee permisă de mijloacele actuale de comunicare aduce imediat la cunoştinţă comportamente de tot felul, nu neapărat normale sau decente. Important este, în aceste situaţii de criză, să constatăm dacă sunt create condiţiile ca grozăviile aflate pe internet să fie transpuse în viaţă.



    Serbia, deşi a fost componenta dominantă dintr-un stat comunist federal, nu a fost deloc o zonă liberă de arme. Iugoslavia este vestită pentru lupta de partizani dusă împotriva ocupantului nazist. Nici până la destrămarea sângeroasă a federaţiei iugoslave, acum trei decenii, armele nu au dispărut din casele acestui fost stat european, dominat de un comunist liberal, plin de elemente de capitalism. Destrămarea Iugoslaviei în bucăţi din ce în ce mai mici a fost dominată de imaginea masacrelor, a genocidului declanşat de toţi împotriva tuturor.



    Ruinele, crima sadică, în masă, şi gropile comune au devenit noul peisaj al fostei Iugoslavii. Armele au invadat acest spaţiu şi ele au fost intens folosite, cu o teribilă eficienţă împotriva civililor. Apartenenţa etnică şi cea politică au fost invocate ca pretexte pentru masacrele din epoca dezmembrării Iugoslaviei, a federaţiei Serbia-Muntenegru, de mai târziu, sau chiar a statului sârb, din care s-a desprins Kosovo.



    Dar, acum, nu această grea şi funestă moştenire a fost adusă în discuţie, ci “efectul Colombine”. Este vorba de imitarea în detaliu a masacrului din 1999, de la şcoala americană Colombine, care a adus o serie de măsuri de întărire a securităţii în şcoli dar şi repetarea crimei în masă, cu tot mai multe victime. Ultimele zile au adus, în Serbia, o depăşire a acestui model, inclusiv un asasinat în masă în care criminalul acţionează în mijlocul societăţii şi nu în cadrul şcolii unde învaţă sau a învăţat.



    Mai există două elemente definitorii, două situaţii uşor de recunoscut. Pe de o parte este viaţa într-un mediu cu acces foarte uşor la arme letale. Pe de altă parte, sunt jocurile electronice, adevărate simulări de lupte urbane, cu numeroase împuşcături şi morţi virtuali, care anihilează empatia şi instinctul de conservare al omului aflat în mijlocul societăţii. Teribila capacitate de imitaţie a tinerelor generaţii s-a întâlnit cu accesul la arme iar rezultatul au fost împuşcături în plin, în oameni fără apărare, asasinate cu sânge rece, comise pentru a ucide.



    Adolescentul de numai 13 ani, cu o viaţă de vis, s-a crezut într-un joc video care i-a oferit senzaţia că aşa îşi rezolvă problemele. Iar al doilea criminal din Serbia era tot tânăr, de 21 de ani, care a transpus în realitate o acţiune banală dintr-un film de acţiune de duzină. Bullyingul a fost adus şi el în discuţie doar că adolescentul asasin de la Belgrad nu era o victimă a acestui fenomen. El venea dintr-o familie foarte bună, cu venituri deosebite, un băiat de bani gata şi cu pretenţii nemăsurate.



    Martorii spun că nu are nicio remuşcare. Pentru că adolescentul asasin de la Belgrad nu era victimă ci persecutor, este cel care a luat dreptul la viaţă colegilor lui, le-a refuzat acest drept divin. Este simbolul unei aroganţe demente ce apare în orice societate în care cei săraci nu au lumină în casă iar cei bogaţi transformă jocurile electronice în sângeroasă realitate.