Radio România Internațional

Tag: Elisabeta Varga

  • Soziale Unternehmen im ländlichen Milieu

    Soziale Unternehmen im ländlichen Milieu

    Auf den ersten Blick könnte die Nebeneinanderstellung der Wörter soziale Wirtschaft“ als ein Widerspruch erscheinen. Die Wirtschaft, so wie wir sie kennen, ist profit- und konsumorientiert. Die soziale Dimension, wenn diese überhaupt existiert, ist nicht gleich ersichtlich. Nichtsdestotrotz funktioniert die soziale Wirtschaft in der EU und nicht nur. Und sie ist sogar eine wichtige Säule der europäischen Wirtschaft und macht etwa 10% dieser aus. Mehr als 11 Millionen Menschen, etwa 4,5% der aktiven Bevölkerung der EU, arbeiten in der sozialen Wirtschaft. Es gibt zudem eine Resolution des Europäischen Parlaments vom November 2009, die die Entwicklung sozialer Unternehmen als Modelle für Wirtschaftswachstum und als Gemeinschaftshilfe fördert.



    Elisabeta Varga, Beraterin bei der Stiftung NESst, die soziale Unternehmen berät, definiert die soziale Wirtschaft:



    Sie entwickelte sich als Antwort auf konkrete Bedürfnisse der Gemeinschaften, durch die Findung von neuen Lösungen für soziale Probleme. Diese Bedürfnisse sind vom öffentlichen und privaten Sektor nicht abgedeckt. Die soziale Wirtschaft hat als Ziel die Schaffung von Arbeitsplätzen und fordert die Bürger auf, an der Lösung von gemeinschaftlichen Problemen teilzunehmen. Wir können sie noch deutlicher in Opposition zur Marktwirtschaft, deren Hauptziel der Gewinn ist, definieren. Die soziale Wirtschaft zielt dagegen auf die Verbesserung der Lebensbedingungen ab. Sie möchte neue Opportunitäten für benachteiligte Personen schaffen.“




    Den Rumänen ist die soziale Wirtschaft nicht fremd. Sie existierte auch während des kommunistischen Regimes unter der Form der sogenannten Handwerker-Kooperativen. Dumitru Fornea, Mitglied im Europäischen Wirtschafts- und Sozialausschuss erklärt.




    Die soziale Wirtschaft ist kein neues Konzept für die Europäer und für die Rumänen. Bei uns nahm sie jedoch andere Formen an. Sie ging vom Konzept der ‚Kooperation‘ und von Kooperativen aus. Bei uns waren aber die Kooperativen nicht erfolgreich, weil der kommunistische Staat diese freiwillige Assoziierungsform beschlagnahmt hatte. Im Westen gab es Formen, die den Platz dieser Kooperativen eingenommen haben, wie die Arbeiterverbände in Spanien und unterschiedliche Arten von Stiftungen, die heutzutage in Europa und sogar in Rumänien sehr aktiv sind. Die soziale Wirtschaft nimmt sich vor, die menschlichen Ressourcen maximal auszunutzen. Dabei steht der Mensch und nicht der Profit im Mittelpunkt.“




    Nach ihrer durch den Kommunismus ideologisch belasteten Vergangenheit hatte die soziale Wirtschaft in Rumänien nach 1990 zu kämpfen, um sich als ehrbares Konzept wieder durchzusetzen. 2009 arbeiteten jedoch 3,3% aller Angestellten in Rumänien in der sozialen Wirtschaft. 2011 wurde sie zu einem wichtigen Sektor des Wirtschafts- und Soziallebens. Hier waren insbesondere die Nichtregierungsorganisationen aktiv. 2009 waren 69% aller in der sozialen Wirtschaft tätigen Einheiten von unterschiedlichen Verbänden und Stiftungen gegründet worden. Die restlichen 31% gehörten Kooperativen an. Elisabeta Varga gibt uns weiter ein paar Beispiele von sozialen Unternehmen in Rumänien. Die meisten von ihnen sind auf dem Lande aktiv.



    Eine davon ist die Stiftung »Village Life«, die von einer Gruppe von jungen Leuten gegründet wurde, die zuvor in unterschiedlichen multinationalen Unternehmen gearbeitet hatten. Sie haben die Werte des ländlichen Lebens wiedergefunden und möchten diese fördern. Ihr soziales Unternehmen ist im Dorf-Tourismus tätig. Sie arbeiten mit mehreren Gastgebern auf dem Lande zusammen, die Touristen empfangen. Den Touristen werden das Leben auf dem Lande und die unterschiedlichen Tätigkeiten näher gebracht. Ihnen werden die Häuser, schöne Orte und gefährdete Traditionen vorgestellt. Ein anderes Beispiel ist eine Stiftung im Landkreis Sălaj. Zusammen mit den lokalen Behörden hat sie ein soziales Unternehmen gegründet, das sich vorgenommen hat, eine touristische Marke für das Barcău-Tal zu entwickeln. Die Stiftung unterstützt die kleinen Honig-Produzenten in der Gegend.“




    Da dieser Bereich für die EU ein wichtiger Sektor ist, stellen die gemeinschaftlichen Institutionen den Mitgliedstaaten Finanzierungen zur Verfügung. Dumitru Fornea dazu:



    Auch in Rumänien ist dieser Bereich im europäischen POSDRU-Programm eingeschlossen: die Entwicklung der sozialen Wirtschaft. In der Periode 2007-2013 hat man versucht, die soziale Wirtschaft zu unterstützen, und ich hoffe, das wird auch in der nächsten Finanzperiode geschehen. Man hat versucht, diesen sozialen Unternehmen zu helfen, der Zugang zu diesen Fonds setzt jedoch eine bestimmte Erfahrung und bestimmte Kenntnisse voraus. Deshalb ist es wichtig, dass sich Unternehmen mit anderen assoziieren, wenn sie erfolgreich im Zugang zu diesen europäischen Fonds sein möchten.“




    Auch wenn die Menschen bereit sind, in einem sozialen Unternehmen tätig zu werden, ist der Zugang zum Geld nicht leicht. Elisabeta Varga:



    Für die kleinen Unternehmer, für die kleinen sozialen Unternehmen, die wir vorgestellt haben, ist der Zugang zu diesen Fonds sehr schwer. Diese Fonds sind für sie eigentlich unzugänglich. In erster Reihe wegen der Kofinanzierung, des eigenen Beitrags zu diesem Projekt. Er stellt eine Summe dar, über die nicht viele Unternehmer verfügen. Alles endet hier, wenn es um den Zugang zu solchen europäischen Fonds geht.“




    Die Verbesserung des Zugangs zur Finanzierung wurde schon 2011 in der Initiative für soziales Unternehmertum“ verankert. Diese Initiative stellt einen gro‎ßen Plan der EU dar, der Teil der EU-Strategie für 2020 ist. Nichtsdestotrotz sind für die sozialen Unternehmer auf dem Lande die europäischen Fonds immer noch eine Seltenheit.



    Audiobeitrag hören:




  • Întreprinderile sociale din mediul rural

    Întreprinderile sociale din mediul rural

    Alăturarea cuvintelor economie socială” pare a fi, la prima vedere, o contradicţie. Economia, aşa cum o ştim majoritatea dintre noi, este orientată spre profit şi consum. Dimensiunea socială, în măsura în care există, nu este imediat evidentă. Cu toatea acestea, economia socială funcţionează în UE şi nu numai. Mai mult decât atât. Ea este un pilon important al economiei europene, reprezentând aproximativ 10% din PIB. Mai mult de 11 milioane de lucrători, adică 4,5% din populaţia activă a UE, au un loc de muncă în economia socială. Există, de asemenea, şi o rezoluţie a PE din noiembrie 2009 care încurajează dezvoltarea întreprinderilor sociale atât ca modele de creştere economică, dar şi ca forme de într-ajutorare comunitară. Elisabeta Varga, consultantă în cadrul fundaţiei NESst, ce oferă consultanţă întreprinderilor sociale, ne dă o definiţie mai detaliată a economiei sociale.



    S-a dezvoltat ca răspuns la nevoile concrete ale comunităţilor, prin găsirea de soluţii noi la problemele sociale, nevoie care nu sunt acoperite de sectorul public şi privat. Economia socială are ca obiective generarea de locuri de muncă, încurajarea cetăţenilor să participe la rezolvarea unor probleme ale comunităţii. O putem defini şi mai clar în opoziţie cu economia de piaţă, prin referire la scopul ei principal, obţinerea de profit. În sens contrar, economia socială ţinteşte către îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi către oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate.”




    De fapt, românilor economia socială nu le este străină. Ea exista şi în timpul regimului comunist sub forma aşa-numitelor cooperative meşteşugăreşti. Dumitru Fornea, membru în Comitetul Economic şi Social European, ne aminteşte: « Economia socială nu este un concept nou, nici pentru europeni în general, nici pentru noi românii în mod special. Doar că la noi s-a manifestat în alte forme. Ea a început cu conceptul de cooperaţie” şi prin cooperative. Dar la noi, cooperativele au suferit un eşec prin faptul că statul comunist a pus stăpânire pe această formă de asociere voluntară. În Occident, au existat forme care au înlocuit aceste cooperative, cum ar asociaţiile de lucrători din Spania şi diverse tipuri de fundaţie care azi sunt foarte active în Europa, şi chiar şi în România. Economia socială îşi propune să valorifice resursele umane la maxim şi se axează în primul rând pe om, nu pe profit.”



    Marcată mult timp de perioada comunistă, economia socială din România a funcţionat mai greoi după 1990. Cu toate acestea, în 2009, economia socială era un angajator important cu o pondere de 3,3% din total salariaţilor din România. Iar în 2011, devenea deja un sector important al vieţii economice şi sociale unde activau, mai ales, organizaţiile neguvernamentale. În 2009, 69% din entităţile active în economia socială erau înfiinţate de diverse asociaţii şi fundaţii, iar restul de 31% erau deţinute în proprietate cooperatistă. Elisabeta Varga ne oferă, în continuare, exemple de întreprinderi sociale din România. Cele mai multe dintre ele funcţionează la ţară.



    Una dintre acestea este asociaţia Village Life”, înfiinţată de un grup de tineri care au lucrat înainte în diverse corporaţii şi care, ulterior, s-au întors la valorile satului pe care vor să-l promoveze. Întreprinderea lor socială are ca obiect de activitate turismul rural. Îşi doresc să promoveze această arie, iar pentru asta colaborează cu o serie de gazde din mediul rural care primesc turişti şi le prezintă cum este viaţa de la ţară prin activităţile lor curente. Le prezintă case şi locuri deosebit de frumoase precum şi tradiţii pe cale să dispară. Un alt exemplu este al unei fundaţii din judeţul Sălaj, care, împreună cu autorităţile locale, a creat o întreprindere socială care şi-a propus crearea unui brand turistic pe Valea Barcăului. Fundaţia îi sprijină pe micii producători de miere din zonă.”



    Fiind un sector atât de important pentru UE, instituţiile comunitare pun la dispoziţia statelor-membre mai multe oportunităţi de finanţare, după cum aflăm de la Dumitru Fornea: Şi în România chiar în programul european POSDRU e cuprins acest domeniu: dezvoltarea economiei sociale. S-a încercat în perioada 2007-2013 să fie sprijinită economia socială şi sper ca acest suport financiar să continue în următorul exerciţiu bugetar. S-a încercat să se vină în ajutorul întreprinderilor sociale, dar accesarea acestor fonduri presupune o anumită experienţă şi anumite cunoştinţe. De aceea este important să fii asociat, dacă vrei să ai succes când accesezi aceste fonduri europene.”



    Dar, cu toate că oamenii sunt dornici să se implice într-o întreprindere socială, accesul la bani nu se face întotdeauna uşor. Elisabeta Varga: Pentru micii întreprinzători, pentru micile întreprinderi sociale pe care le-am prezentat, accesarea acestor fonduri este foarte grea. De fapt, aceste fonduri sunt inaccesibile pentru ei. În primul rând din cauza co-finanaţării, a contribuţiei proprii la acest proiect şi chiar reprezintă o sumă pe care mulţi dintre antreprenori nu o au. Practic totul se opreşte aici când este vorba de accesarea unor fonduri europene de asemenea natură.”



    Îmbunătăţirea accesului la finanţare a fost inclusă încă din 2011 în Iniţiativa pentru antreprenoriatul social”, un plan amplu ale UE inclus în Strategia UE pentru 2020. Cu toate acestea, pentru întreprinzătorii sociali de la ţară, fondurile europene sunt încă o raritate.

  • Întreprinderile sociale din mediul rural

    Întreprinderile sociale din mediul rural

    Alăturarea cuvintelor economie socială” pare a fi, la prima vedere, o contradicţie. Economia, aşa cum o ştim majoritatea dintre noi, este orientată spre profit şi consum. Dimensiunea socială, în măsura în care există, nu este imediat evidentă. Cu toatea acestea, economia socială funcţionează în UE şi nu numai. Mai mult decât atât. Ea este un pilon important al economiei europene, reprezentând aproximativ 10% din PIB. Mai mult de 11 milioane de lucrători, adică 4,5% din populaţia activă a UE, au un loc de muncă în economia socială. Există, de asemenea, şi o rezoluţie a PE din noiembrie 2009 care încurajează dezvoltarea întreprinderilor sociale atât ca modele de creştere economică, dar şi ca forme de într-ajutorare comunitară. Elisabeta Varga, consultantă în cadrul fundaţiei NESst, ce oferă consultanţă întreprinderilor sociale, ne dă o definiţie mai detaliată a economiei sociale.



    S-a dezvoltat ca răspuns la nevoile concrete ale comunităţilor, prin găsirea de soluţii noi la problemele sociale, nevoie care nu sunt acoperite de sectorul public şi privat. Economia socială are ca obiective generarea de locuri de muncă, încurajarea cetăţenilor să participe la rezolvarea unor probleme ale comunităţii. O putem defini şi mai clar în opoziţie cu economia de piaţă, prin referire la scopul ei principal, obţinerea de profit. În sens contrar, economia socială ţinteşte către îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi către oferirea de noi oportunităţi pentru persoanele dezavantajate.”




    De fapt, românilor economia socială nu le este străină. Ea exista şi în timpul regimului comunist sub forma aşa-numitelor cooperative meşteşugăreşti. Dumitru Fornea, membru în Comitetul Economic şi Social European, ne aminteşte: « Economia socială nu este un concept nou, nici pentru europeni în general, nici pentru noi românii în mod special. Doar că la noi s-a manifestat în alte forme. Ea a început cu conceptul de cooperaţie” şi prin cooperative. Dar la noi, cooperativele au suferit un eşec prin faptul că statul comunist a pus stăpânire pe această formă de asociere voluntară. În Occident, au existat forme care au înlocuit aceste cooperative, cum ar asociaţiile de lucrători din Spania şi diverse tipuri de fundaţie care azi sunt foarte active în Europa, şi chiar şi în România. Economia socială îşi propune să valorifice resursele umane la maxim şi se axează în primul rând pe om, nu pe profit.”



    Marcată mult timp de perioada comunistă, economia socială din România a funcţionat mai greoi după 1990. Cu toate acestea, în 2009, economia socială era un angajator important cu o pondere de 3,3% din total salariaţilor din România. Iar în 2011, devenea deja un sector important al vieţii economice şi sociale unde activau, mai ales, organizaţiile neguvernamentale. În 2009, 69% din entităţile active în economia socială erau înfiinţate de diverse asociaţii şi fundaţii, iar restul de 31% erau deţinute în proprietate cooperatistă. Elisabeta Varga ne oferă, în continuare, exemple de întreprinderi sociale din România. Cele mai multe dintre ele funcţionează la ţară.



    Una dintre acestea este asociaţia Village Life”, înfiinţată de un grup de tineri care au lucrat înainte în diverse corporaţii şi care, ulterior, s-au întors la valorile satului pe care vor să-l promoveze. Întreprinderea lor socială are ca obiect de activitate turismul rural. Îşi doresc să promoveze această arie, iar pentru asta colaborează cu o serie de gazde din mediul rural care primesc turişti şi le prezintă cum este viaţa de la ţară prin activităţile lor curente. Le prezintă case şi locuri deosebit de frumoase precum şi tradiţii pe cale să dispară. Un alt exemplu este al unei fundaţii din judeţul Sălaj, care, împreună cu autorităţile locale, a creat o întreprindere socială care şi-a propus crearea unui brand turistic pe Valea Barcăului. Fundaţia îi sprijină pe micii producători de miere din zonă.”



    Fiind un sector atât de important pentru UE, instituţiile comunitare pun la dispoziţia statelor-membre mai multe oportunităţi de finanţare, după cum aflăm de la Dumitru Fornea: Şi în România chiar în programul european POSDRU e cuprins acest domeniu: dezvoltarea economiei sociale. S-a încercat în perioada 2007-2013 să fie sprijinită economia socială şi sper ca acest suport financiar să continue în următorul exerciţiu bugetar. S-a încercat să se vină în ajutorul întreprinderilor sociale, dar accesarea acestor fonduri presupune o anumită experienţă şi anumite cunoştinţe. De aceea este important să fii asociat, dacă vrei să ai succes când accesezi aceste fonduri europene.”



    Dar, cu toate că oamenii sunt dornici să se implice într-o întreprindere socială, accesul la bani nu se face întotdeauna uşor. Elisabeta Varga: Pentru micii întreprinzători, pentru micile întreprinderi sociale pe care le-am prezentat, accesarea acestor fonduri este foarte grea. De fapt, aceste fonduri sunt inaccesibile pentru ei. În primul rând din cauza co-finanaţării, a contribuţiei proprii la acest proiect şi chiar reprezintă o sumă pe care mulţi dintre antreprenori nu o au. Practic totul se opreşte aici când este vorba de accesarea unor fonduri europene de asemenea natură.”



    Îmbunătăţirea accesului la finanţare a fost inclusă încă din 2011 în Iniţiativa pentru antreprenoriatul social”, un plan amplu ale UE inclus în Strategia UE pentru 2020. Cu toate acestea, pentru întreprinzătorii sociali de la ţară, fondurile europene sunt încă o raritate.