Tag: Ellenpontok

  • Schriftsteller-Proteste im Kommunismus: Der Dissident Paul Goma und seine Menschenrechtsbewegung

    Schriftsteller-Proteste im Kommunismus: Der Dissident Paul Goma und seine Menschenrechtsbewegung

    Der Samisdat Ellenpontok“ (Kontrapunkte“), verfasst und herausgegeben von mehreren ungarischen Intellektuellen, die Aktionsgruppe Banat, eine Protestbewegung der deutschsprachigen Schriftsteller, und die Goma-Bewegung waren die wichtigsten Protestformen in den 1970er Jahren in der rumänischen Gesellschaft gegen das kommunistische Regime.



    Die Goma-Bewegung wurde nach dem Schriftsteller Paul Goma benannt, der den Protest initiiert hatte. Paul Goma wurde 1935 auf dem Gebiet der heutigen Republik Moldau in einer Familie von Lehrern geboren, die 1944 nach der Besetzung Bessarabiens durch die Sowjetunion nach Rumänien geflüchtet ist. Goma veröffentlichte 30 Bände, darunter zahlreiche Romane und seine Memoiren, und wurde politisch inhaftiert. Laut Cristina Petrescu, Professorin an der Fakultät für Politikwissenschaften der Universität Bukarest, gibt es einen Unterschied zwischen dem Initiator des Protestes und denjenigen, die ihn unterstützt haben:



    Schon jetzt wird die Bezeichnung »Goma-Bewegung« in geschichtswissenschaftlichen Texten verwendet, und auf diese Weise wurde dieser kollektive Protest in gewisser Weise kanonisiert. Tatsächlich entspricht dieser unglückliche Ausdruck aber der Bezeichnung, die von der Sicherheitspolizei Securitate dieser Gruppe gegeben wurde. In diesem Fall ist alles etwas komplizierter, gerade weil es eine viel grö‎ßere Gruppe als Ellenpontok oder die Aktionsgruppe Banat war. Ich werde versuchen, diese Bewegung neu zu interpretieren. Zunächst werde ich unterscheiden zwischen der Frage, wer der kanonisierte Goma als kultureller Gegner des kommunistischen Regimes war, und was die Goma-Bewegung bedeutete, bei der eine völlig andere Art und Weise der Kanonisierung vollzogen wurde.“




    Gomas Beziehung zum Regime war eine gewundene, die von der radikalen Opposition bis zu seiner Unterstützung reichte, besonders 1968, als der neue Generalsekretär der Kommunistischen Partei in Bukarest, Nicolae Ceauşescu, sich offen mit Moskau anlegte, in dem er den Einmarsch der Truppen des Warschauer Paktes in die Tschechoslowakei und die Zerschlagung des Prager Frühlings öffentlich verurteilte. Cristina Petrescu:



    Wir betrachten die Gegner des Regimes und verfolgen immer die Dynamik der Beziehungen zwischen Dissidenten und dem Regime. Und Goma hatte das Privileg, einer der dauerhaftesten Gegner gewesen zu sein. Er begann mit der Teilnahme an den Revolten der Studenten in Bukarest, die 1956 zeitgleich mit denen in Budapest begannen. Er wurde politischer Gefangener, später stand er unter Hausarrest, danach wurde er an der Universität wieder zugelassen. Man hat versucht, ihn als Spitzel zu rekrutieren, der Versuch scheiterte jedoch. 1968 wurde er freiwillig Mitglied der Kommunistischen Partei und begann das Ceauşescu-Regime zu unterstützen, das gesteht er selbst.“




    Goma blieb jedoch ein unberechenbarer und unangenehmer Gesprächspartner der kommunistischen Behörden. Cristina Petrescu erläutert, wie der Initiator der rumänischen Menschenrechtsbewegung das Regime weiter schikaniert hat:



    In den 1970er Jahren war Goma ein Beispiel des Nonkonformismus unter den rumänischen Schriftstellern. Er schaffte es, im Ausland einige Bände zu veröffentlichen, die die Zensur hierzulande abgelehnt hatte. Einer dieser Bände ist stark gegen das Regime gerichtet. Der Band erzählt von Gefangenen, die von der Freiheit besessen sind. Diese Bücher waren sehr erfolgreich, weil sie zu der Zeit veröffentlicht wurden, als auch »Der Archipel Gulag« von Solschenizyn in mehrere Weltsprachen übersetzt worden war. Deshalb wurde Goma der rumänische Solschenizyn genannt.“




    Goma trat 1977 erneut in Konflikt mit den kommunistischen Behörden, als er einen gemeinsamen Protestbrief an die Belgrader Konferenz für Sicherheit und Zusammenarbeit in Europa unterzeichnete, der bei Radio Freies Europa verlesen wurde. Der Brief prangerte die Verletzung der Menschenrechte in Rumänien an. Cristina Petrescu:



    Es ist bekannt, dass Goma der Initiator der Menschenrechtsbewegung war, die als Vorbild die Charta 77 in der Tschechoslowakei hatte. Das Regime versuchte zunächst, Goma zu vereinnahmen und für Propagandazwecke einzuspannen, was teilweise auch gelang, wenn man sich die Artikel ansieht, die er bis zu seiner Verhaftung veröffentlich hatte. Im Gefängnis schwor er vieler seiner geäu‎ßerten Meinungen ab. Infolge des internationalen Drucks wurde er aus dem Gefängnis entlassen und des Landes verwiesen. Bis 1989 war er ein bedeutendes Mitglied des demokratischen rumänischen Exils. Er bleibt auch nach 1989 eine kontroverse Persönlichkeit, vor allem wegen seiner Stellungnahme gegenüber der Sowjetisierung Bessarabiens. Zum Schluss würde ich sagen, dass Paul Goma in gewisser Weise ein vergessener Held unserer jüngeren Geschichte bleibt; die Geschichtsschreibung hat für ihn einfach noch nicht den geeigneten Platz gefunden.“




    So entstand die Goma-Bewegung, zu der insgesamt 430 Personen gehörten. Diese hatten Beziehungen zum Bartträger“ — so wurde Goma von der Securitate genannt. Zu den wichtigsten Namen, die Goma unterstützt haben, gehörten der Literaturkritiker Ion Negoiţescu, der Psychiater Ion Vianu und der Arbeiter Vasile Paraschiv. Von den Unterstützern Gomas erhielten 186 einen Pass, um auszuwandern, nachdem die Bewegung unterdrückt wurde. Cristina Petrescu:



    Die Goma-Bewegung wird als einer der Höhepunkte der Mobilisierung gegen das ehemalige kommunistische Regime beschrieben. Eine Bewegung, die fast 200 Unterstützer erreicht hatte, eine Zahl, die mit der Zahl der Unterstützer der Charta 77 vergleichbar ist. Aber die beiden Bewegungen befolgten völlig andere Wege. Während die Goma-Bewegung mit der Verhaftung ihres Anführers endete, überlebte die Charta 77 das kommunistische Regime und gab der Tschechoslowakei und der Tschechischen Republik nach dem Fall des Kommunismus einen Präsidenten.“




    Am 1. April 1977 wurde Paul Goma verhaftet und im gleichen Jahr, am 20. November 1977, wurde seiner Frau und seinem Kind die rumänische Staatsbürgerschaft entzogen und sie wurden aus Rumänien ausgewiesen. Sie reisten nach Paris, wo sie politisches Asyl beantragten. Goma wollte aber nicht die französische Staatsbürgerschaft. Nach 1989 bekam er die rumänische Staatsbürgerschaft zurück.

  • Le samizdat Ellenpontok (Contrepoints)

    Le samizdat Ellenpontok (Contrepoints)

    « Ellenpontok » ou « Contrepoints » a été écrit par un groupe de 4 intellectuels d’origine magyare : Antal Karolyi Toth, professeur de biologie à Oradea et son épouse, le poète Geza Szöcs de Cluj et le philosophe Attila Ara-Kovacs, qui en a lancé l’idée. « Ellenpontok » a circulé au-delà des frontières de la Roumanie grâce au soutien accordé par l’opposition anticommuniste de Hongrie.

    Csongor Janosi, de l’Institut de recherches de l’Université bucarestoise, a réuni une documentation sur ce samizdat. Selon lui, le groupe constitué des époux Toth, de Szöcs et d’Ara-Kovacs a agi pour des raisons aussi bien collectives que personnelles.

    Csongor Janosi : «Pourquoi ce samizdat est-il apparu à Oradea et non pas à Cluj ou à Târgu Mureş? A part les raisons personnelles des futurs éditeurs, il est lié à leur tentative échouée de créer une revue culturelle magyare à Oradea, en 1980. Les initiateurs du projet ont rédigé un mémoire, par lequel ils demandaient au Comité Central du Parti Communiste Roumain et à l’Union des écrivains de Bucarest, l’autorisation de créer à Oradea une revue qui bénéficie de sa propre équipe de rédaction, tout comme les revues « Korund » de Cluj et « Igaz Szó » de Târgu Mureş. Au cas où le projet n’était pas approuvé tel quel, on proposait comme alternative la parution de la revue comme supplément de la revue culturelle et littéraire « Familia » (La Famille) publiée à Oradea en langue roumaine.»

    Selon Janosi, l’avis négatif à leur demande a été le moment-clé où les initiateurs se sont dit qu’ils devaient faire illégalement ce qui légalement n’était pas possible. Ara-Kovacs (28 ans) a convaincu Szöcs à contribuer à rédiger la revue illégale. Les époux Toth les ont rejoints en 1982.

    Csongor Janosi nous parle des débuts du samizdat : « L’activité éditoriale a démarré en février 1982. La plupart des textes étaient recueillis par Ara-Kovacs, alors que les rédacteurs d’Oradea structuraient, multipliaient et distribuaient la revue à Oradea et en Hongrie. Szöcs était chargé de sa distribution dans la zone de Cluj et dans les zones habités par des Sicules. Les rédacteurs se proposaient de parler ouvertement de leurs conditions de vie ; Ara-Kovacs a rédigé un texte à caractère général imprimé sur la deuxième couverture de chaque numéro. La première partie de ce texte peut être considéré comme un credo de la revue – je résume : « Contrepoints » est une revue publiée en samizdat, elle paraît occasionnellement, nous souhaitons faire connaître les violations des droits humains en Europe Centrale et de l’Est, dont les répressions politiques, économiques et culturelles de Magyars de Transylvanie. »

    La revue s’inspirait de publications similaires hongroises et polonaises, mais aussi des mouvements d’opposition de ces pays. Un tiers des articles parus dans les pages d’« Ellenpontok » était repris aux revues illégales publiées à l’étranger. La moitié des articles originaux étaient signés par Ara-Kovacs.

    Comment la revue était-elle réalisée, du point de vue technique, et quel était son contenu? Csongor Janosi explique: « Les 6 premiers numéros ont été multipliés en 5 exemplaires à l’aide d’une machine à écrire apportée clandestinement de Hongrie par Ara-Kovacs. Puisqu’elle n’avait pas été enregistrée au poste de police, on ne pouvait pas identifier l’origine des textes à partir des caractères. Les 5 premiers numéros ont été écrits par Ara-Kovacs et multipliés par Ivona Toth, le 6e a été réalisé par Antal Karolyi Toth. Les 7e et 8e numéros ont été multipliés en 50 exemplaires par les époux Toth dans le sous-sol de leur maison, à l’aide d’une photocopieuse polonaise. Les revues comptaient entre 14 et 56 pages. Le 8e numéro est paru en octobre 1982, il a été réalisé par Antal Karolyi Toth et il contient un mémorandum et une proposition de programme politique. Les deux documents critiquaient les politiques des régimes en place en Europe de l’Est et formulaient des exigences politiques alternatives. Envoyés par différents moyens aux ambassades américaine, britannique, française, finlandaise, allemande et autrichienne, ces documents ont fini par être connus à l’étranger. Ils sont même arrivés à la réunion de Madrid de la Conférence pour la sécurité et la coopération en Europe, à l’ordre du jour de laquelle figurait l’amélioration des relations entre les pays membres et la mise en œuvre de l’Acte final d’Helsinki. »

    Entre mars et octobre 1982, 8 numéros de la revue sont donc parus, totalisant 293 pages et réunissant 65 articles. Le dernier numéro, le 9e, comptait 24 pages. Radio Free Europe en hongrois ayant commencé à accorder de plus en plus d’attention au samizdat, la Securitate – la police politique du régime communiste – a commencé à chercher plus activement les auteurs des écrits clandestins. Peu après, à l’automne 1982, la Securitate de Cluj a réussi à obtenir des informations lui permettant de perquisitionner la maison de Szöcs et de trouver la revue. Ensuite, ce fut le tour des maisons de Toth à Oradea et des autres membres du groupe.

    Csongor Janosi : « Ce qui est intéressant, c’est que les éditeurs des « Contrepoints » n’ont pas été arrêtés, ils se sont défendus en liberté. En janvier, février et mars 1983 ils ont été convoqués pour donner des déclarations. Le 17 mai, le dossier a été fermé et ils ont été acquittés. Toutes les personnes impliquées ont été convoquées aux sièges de la Securitate de Cluj et d’Oradea et ils ont reçu des avertissements. Aucune mesure pénale n’a été appliquée, car ce n’était pas dans l’intérêt du régime de vulgariser cet incident et de faire de ses protagonistes des martyrs. »

    L’histoire des héros du samizdat « Ellenpontok » a fini, comme tant d’autres, par l’émigration. Ara-Kovacs et les époux Toth sont partis en Hongrie en 1983 et respectivement 1984, Szöcs est parti République fédérale d’Allemagne en 1986. Il allait retourner à Cluj, en Roumanie, en 1989, après la chute du communisme. (Trad. : Dominique)

  • Samizdatlu “Ellenpontok” (“Contrapuncti”)

    Samizdatlu “Ellenpontok” (“Contrapuncti”)

    Samizdatlu gol ditu România comunistă cari a nastricu sinurli a lʹei fu “Ellenpontok” ica “Contrapuncti”. El fu ngrăpsitu di una parei di nviţaţ maghiari dit cari fătea parti profesorlu di biologie dit Oradea, Antal Karolyi Toth şi di nicuchira a lui, poetlu Geza Szocs dit Cluj şi filosoflu Attila Ara-Kovacs, aţel cari avu idheea. “Ellenpontok” urdină nafoara ali Românie ti furnʹiaa agiutorlui ţi ălu deadi opziţia anticomunistă dit Ungaria.



    Csongor Janosi di la Institutlu di Cercetări a Universitatilʹei di Bucureşti feţi documentări ti cazlu a samizdatlui “Ellenpontok”. El spusi că pareia adrată dit nicuchirlʹi Toth, Szocs şi Ara-Kovacs avu em furnʹii personali, em colectivi ti nchisita a lor. Căţe işi tru migdani aestu samizdat Oradea şi nu Cluj ica Târgu Mureş? Apandisea, pi ningă furnʹia personală a yinitorlor editori, easti stres ligată di minduearea curmată tra s-alăncească ună revistă culturală maghiară Oradea tru veara a anlui 1980. Iniţiatori a acţiunii adrară un memoriu cătră Comitetlu Central a PCR şi cătră Uniunea a Scriitorlor dit Bucureşti tra ună revistă cari saibă ună redacţie işişi di turlia a revistăei “Korund” dit Cluj ica a revistăei “Igaz Szó” dit Târgu Mureş. Avea şi un plan di avarie cari pripunea ca publicaţia proiectată s-alăncească ca suplimentu a revistăei di cultură şi literatură di limba română “Familia” dit Oradea.”



    Simfun cu Janosi, aestu fu momentul clʹeaie cându iniţiatorlʹi spusiră că lipseaşti s-adară ţiva paranom mca prit nomu nu avu căbile. Tru ilikia di 28 di ani, Ara-Kovacs alu căndăsi şi Szocs s-lʹia parti la ngrăpsearea a samizdatlui, a deapoa pi ningă nicuchirlʹi Toth viniră di ndrupără tru 1982. Csongor Janosi zbură ti ahurhiturli a revistălʹei: Lucurlu editorial fu ahurhit tru meslu şcurtu 1982. Ma marea parti a textilor eara adunati di Ara-Kovacs, redactori di Oradea lucre ti structurarea şi multiplicarea a revistăei şi vindearea a lʹei Oradea şi tru Ungaria, a deapoa Szocs lucre ti amprtarea şi vindearea tru locarli a Clujlui şi tru secuimi. Prinţipiul a redactorlor fu aţel tra să zburască discis ti condiţiile tru cari băna, Ara-Kovacs ngrăpsi un textu cu caracter general cari eara tiusitu pi a daua căpachi a cathi unlui numir. Prima parti a aistui textu poati s-hibă lugursită un “Credo” a revistăei ti lu spunem tu şcurti zboară aşe: “Contrapunctieasti ună revistă samizdat, alăncearea a lʹei easti ocazională, vrem sfaţem cunuscuti călcărli ti ndrepturli a omlui dit Europa Centrală şi di Estu şi, tru arada a lor, a fuvirsearilʹei politiţi, economiţi şi culturali a maghiarlor dit Ardeal.”



    Revista s-inspira dit publicaţiili maghiari şi polonezi di samizdat, ama şi dit minărli di opoziţie dit aţeali văsilii. Un cirecu dit articolili alănciti tru “Ellenpontok” fură articoli priloati dit revisti di samizat xeani, giumitati dit articolili originali eara al Ara-Kovacs. Csongor Janosi spusi ti turlia di tehnoredactari a revistălʹei ama şi ti ateali ţi eara ngrăpsiti tu ea. “Protili 6 numiri fură multiplicati tru câti 5 exemplari cu ună makină di ngrăpseari adusă paranom di Ara-Kovacs dit Ungaria. Ma nu eara nregistrată la Miliţie, nu putea s-hibă aflată pi thimelʹilu a yramilor dit textu. Protili 5 numiri fură ngrăpsiti di Ara-Kovacs şi multiplicati di Ivona Toth, a deapoa şasili numir eara al Antal Karolyi Toth. Numirili 7 şi 8 fură multiplicati tru 50 di exemplare di nicuckirlʹi Toth tru sumloclu a casilʹei a lor ufilisinda un multiplicator polonez. Dimensiunili a numirielor easti anamisa di 14 şi 56 di frăndză. Numirlu 8 alănci tru sumedru 1982, easti opera al Antal Karolyi Toth şi ncurpilʹeadză tru memorandumlu şi pripunirea di program politic. Ateali dauă documenti ngrăpsiră căftări politiţi alternativi şi cutugursiră politiţli a regimurlor est-europeani. Aesti documenti agiumsiră s-hibă cunuscuti căte pritu len turlii di filieri furăpitricuti a ambasadilor SUA, Marii Britanii, Finlandii, Franţalʹei, RFG, Austria. Ateali dauă documenti agiumsiră şi la şedinţa di Madrid a Conferinţăei tra Securitati şi Cooperari tru Europa ţi avea tru arada di lucru a dzuuălʹei hăirlăticlu a ligăturloru şi băgarea tru practico a Actului di Helsinki.”



    Tru chirolu martu-sumedru 1982 alănciră 8 numiri cu 65 di ngrăpseri, tut cu tut, 293 di frăndză. Atel dit soni numir, 9, avea 24 di frăndză. Postul di radio Europa liberă tru limba maghiară hurhi s-aibă tru mengă maxus samizdatlu şi, ase, Securitatea agiumsi s-hibăma cilăstisitoari ti căftarea a autorlor cu angrăpsearli paranom. Tru scurtu chiro, tru toamna a anlui 1982, Securitatea dit Cluj aprăftăsi s-amintă informaţii cari dusiră la percheziţionarea a casilʹei al Szocs şi la scutearea tru padi a revistălʹei. Deapoa vini arada a familiilʹei a Toth dit Oradia şi casili a tailor cari lu avea aprucheată samizdatlu. Csongor Janosi. Multu di sinfer easti ama că editorlʹI a “Contrapunctilor” nu fură nclʹişi, ama ţănură cheptu tru libirtati. Tru yinar, şcurtu, marţu 1983 eara griţ s-da declaraţii, a deapoa tru 17 di mai 1983, cazlu a lor fu nclʹis şi ei fură achitaţ. Tuţ aţelʹ ţi eara mintiţ fură griţ la sediile a Securitatilʹei di Cluj şi Oradea şi lă si feaţi timbihi. Nu fură loati meatri penali, furnʹia hiindalui aţea că nu agiuta tu sinferurli a regimlui ca samizdatlu s-agiungă s-hibă un caz, a deapoa atelʹI mintiţ s-hibă martirizaţ.”



    Pirmitusearea a heroilor cu samizdatlu “Ellenpontok” s-bitisi, idyea cum tru ahanti cazuri, cu emigrarea. Fudziră tru Ungaria, Ara-Kovacs tru 1983, nicuchirlʹi Toth tru 1984, a deapoa Szocs tru 1986 tru Ghirmănia dit Ascăpitată, după 1989 aestu dit soni s-toarnă Cluj.



    Autor: Steliu Lambru


    Armanipsearea: Tascu Lala


  • Samisdat im kommunistischen Rumänien: Die ungarischsprachige Zeitschrift „Ellenpontok“

    Samisdat im kommunistischen Rumänien: Die ungarischsprachige Zeitschrift „Ellenpontok“

    Der einzige Samisdat im kommunistischen Rumänien, der auch über die Landesgrenzen bekannt wurde, war der ungarischsprachige Ellenpontok“ (dt. Kontrapunkte“). Er wurde von einer Gruppe ungarischer Intellektueller verfasst, gebildet aus dem Biologieprofessor Antal Károlyi Tóth aus Oradea (Gro‎ßwardein) und seiner Frau, dem Dichter Géza Szőcs aus Cluj (Klausenburg) und dem Philosophen Attila Ara-Kovács, der die Idee hatte, diese Publikation im Eigenverlag herauszubringen. Ellenpontok“ wurde auch au‎ßerhalb von Rumänien dank der Unterstützung der ungarischen antikommunistischen Opposition gelesen.



    Csongor Jánosi von der Bukarester Universität Bukarest erforscht den Fall des Ellenpontok-Samisdates. Er erklärte, dass die Gruppe sowohl persönliche als auch kollektive Gründe für ihr Handeln hatte.



    Warum erschien dieser Samisdat in Oradea, und nicht in Cluj oder Târgu Mureş? Die Antwort ist: Neben der persönlichen Motivation der zukünftigen Redakteure war »Ellenpontok« eng mit dem gescheiterten Versuch verbunden, im Sommer 1980 in Oradea eine ungarischsprachige Kulturzeitschrift zu gründen. Die Initiatoren der Aktion verfassten ein Memo an das Zentralkomitee der Rumänischen Kommunistischen Partei und an den Schriftstellerverband in Bukarest. Sie wollten eine Redaktion nach dem Modell der Zeitschrift »Korunk« aus Cluj oder »Igaz Szó« in Târgu Mureş. Es gab auch einen Notfallplan, der vorsah, dass die Zeitschrift als Beiheft zur rumänischen Kultur- und Literaturzeitschrift »Familia« in Oradea erscheint.“




    Laut Jánosi war dies der Schlüsselmoment, als die Initiatoren sagten, sie müssten etwas Illegales tun, wenn es legal nicht möglich gewesen war. Der 28-jährige Ara-Kovács überredete Szőcs, daran teilzunehmen. Das Ehepaar Toth schloss sich ihnen 1982 an. Csongor Jánosi erläutert auch die Anfänge der Zeitschrift:



    Die Redaktion nahm ihre Tätigkeit im Februar 1982 auf. Die meisten Texte wurden von Ara-Kovács gesammelt, die Redakteure in Oradea waren für die Strukturierung und Vervielfältigung der Zeitschrift verantwortlich. Zudem verteilten sie die Zeitschrift in Oradea und Ungarn, und Szőcs beschäftigte sich mit dem Vertrieb in der Region Cluj und im Szeklerland. Das Prinzip der Herausgeber war, offen über die Bedingungen zu sprechen, in denen sie lebten. Ara-Kovács schrieb einen allgemeinen Text, der auf dem zweiten Umschlag jeder Ausgabe erschien. Der erste Teil dieses Textes kann als »Credo« des Magazins betrachtet werden, das ich folgenderma‎ßen zusammenfasse: »Kontrapunkte« ist ein Samisdat-Magazin, dessen Herausgabe gelegentlich ist. Wir wollen die Menschenrechtsverletzungen in Mittel- und Osteuropa und die politische, wirtschaftliche und kulturelle Unterdrückung der Ungarn in Siebenbürgen bekannt machen.“




    Als Inspirationsquelle für die Zeitschrift dienten ungarische und polnische Samisdat-Veröffentlichungen, wie auch die Oppositionsbewegungen in diesen Ländern. Ein Drittel der Artikel in Ellenpontok“ wurde aus ausländischen Samisdat-Zeitschriften übernommen, die Hälfte der Originalartikel wurde von Ara-Kovács geschrieben. Csongor Jánosi über die Herausgabe und den Inhalt des Magazins:



    Die ersten sechs Ausgaben wurden in jeweils fünf Exemplaren mit einer geheimen Schreibmaschine vervielfältigt, die Ara-Kovács illegal aus Ungarn mitgebracht hatte. Da sie nicht bei der kommunistischen Polizei registriert war, konnte man sie nicht anhand der Buchstaben im Text identifizieren. Die ersten fünf Nummern wurden von Ara-Kovács geschrieben und von Ivona Tóth vervielfacht. Die 6. Ausgabe wurde dann von Antal Károlyi Tóth geschrieben. Die Nummern 7 und 8 wurden in 50 Exemplaren vom Ehepaar Tóth im Keller ihres Hauses mit einem polnischen Multiplikator vervielfacht. Die Zeitschrift hatte je nach Ausgabe zwischen 14 und 56 Seiten. Nummer 8 erschien im Oktober 1982 und war das Werk von Antal Károlyi Tóth. Es umfasst das Memorandum und den politischen Programmvorschlag. Die beiden Dokumente formulierten alternative politische Anforderungen und kritisierten die Politik der osteuropäischen Regime. Diese Dokumente sind bekannt geworden, weil sie den Botschaften der USA, Gro‎ßbritanniens, Finnlands, Frankreichs, Westdeutschlands und Österreichs geschickt wurden. Die beiden Dokumente trafen beim Madrider Treffen der Konferenz für Sicherheit und Zusammenarbeit in Europa ein. Auf dessen Tagesordnung standen die Verbesserung der Beziehungen und die Umsetzung der Helsinki-Schlussakte.“




    Zwischen März und Oktober 1982 erschienen 8 Ausgaben mit 65 Artikeln, insgesamt 293 Seiten. Die letzte Ausgabe, Nummer 9, hatte 24 Seiten. Die ungarische Redaktion von Radio Freies Europa begann dem Samisdat mehr Aufmerksamkeit zu schenken. So begann die Securitate, die Sicherheitspolizei, die Autoren der illegalen Zeitschrift aktiver zu überwachen. In kurzer Zeit, im Herbst 1982, hat die Securitate-Niederlassung in Cluj Informationen erhalten, die zur Durchsuchung der Wohnung von Szőcs führten. Bei der Durchsuchung wurde die Zeitschrift gefunden. Dann folgte das Haus der Familie Tóth in Oradea und die Wohnungen weiterer Leute, die das Samisdat besa‎ßen. Csongor Jánosi gibt uns weiter Auskunft:



    Es ist jedoch sehr interessant, dass die Redakteure der Zeitschrift nicht verhaftet, sondern auf freiem Fu‎ß gelassen wurden; und sie durften sich auch verteidigen. Im Januar, Februar, März 1983 mussten sie Erklärungen abgeben, schlie‎ßlich wurde am 17. Mai 1983 ihr Fall abgeschlossen und sie wurden freigesprochen. Alle Beteiligten wurden in das Securitate-Hauptquartier in Cluj und Oradea berufen und verwarnt. Es wurden keine strafrechtlichen Ma‎ßnahmen ergriffen, weil es nicht den Interessen des Regimes diente, dass der Samisdat zu einem bekannten Fall wird und die Beteiligten zu Märtyrern erklärt werden.“




    Die Geschichte der mutigen Autoren des Ellenpontok-Samisdats endete, wie in so vielen anderen Fällen, mit der Emigration. Sie wanderten nach Ungarn aus, Ara-Kovács 1983, das Ehepaar Tóth 1984. Szőcs übersiedelte 1986 nach Westdeutschland. Nach der Wende von 1989 kam dieser zurück nach Cluj.

  • Samizdatul “Ellenpontok” (“Contrapuncte”)

    Samizdatul “Ellenpontok” (“Contrapuncte”)

    Singurul samizdat din România comunistă care a depăşit
    graniţele ei a fost Ellenpontok sau Contrapuncte. El a fost scris de un
    grup de intelectuali maghiari format din profesorul de biologie din Oradea, Antal Karolyi Toth şi de soţia acestuia, de poetul Geza Szocs din Cluj şi de
    filosoful Attila Ara-Kovacs, cel care a avut ideea. Ellenpontok a circulat în
    afara României datorită sprijinului acordat de opoziţia anticomunistă din
    Ungaria.


    Csongor Janosi de la Institutul de Cercetări al
    Universităţii din Bucureşti a documentat cazul samizdatului Ellenpontok. El a
    afirmat că grupul format din soţii Toth, Szocs şi Ara-Kovacs a avut atât motivaţii
    personale, cât şi colective pentru acţiunea lor. De ce a apărut acest samizdat la Oradea şi nu în Cluj sau
    Târgu Mureş? Răspunsul, pe lângă motivaţia personală a viitorilor editori, este
    strâns legat de încercarea eşuată de a înfiinţa o revistă culturală maghiară la
    Oradea în vara anului 1980. Iniţiatorii acţiunii au întocmit un memoriu către
    Comitetul Central al PCR şi către Uniunea Scriitorilor din Bucureşti pentru o
    revistă care să aibă o redacţie proprie de tipul revistei Korund din Cluj sau
    al revistei Igaz Szó din Târgu Mureş. Exista şi un plan de avarie care
    propunea ca publicaţia proiectată să apară ca supliment al revistei de cultură şi
    literatură de limba română Familia din Oradea.


    Conform lui Janosi, acesta a fost momentul-cheie
    când iniţiatorii au spus că trebuie să facă ceva ilegal dacă legal nu fusese
    posibil. În vârstă de 28 de ani, Ara-Kovacs l-a convins şi pe Szocs să
    participe la scrierea samizdatului, iar soţii Toth li s-au alăturat în 1982. Csongor
    Janosi a vorbit despre începuturile revistei: Activitatea editorială a fost începută în februarie 1982.
    Cea mai mare parte a textelor erau colectate de Ara-Kovacs, redactorii din
    Oradea se ocupau de structurarea şi multiplicarea revistei şi distribuirea ei
    în Oradea şi în Ungaria, iar Szocs se ocupa cu distribuirea în zona Clujului şi
    în secuime. Principiul redactorilor a fost să vorbească deschis despre condiţiile
    în care trăiau, Ara-Kovacs a redactat un text cu caracter general care apărea
    pe coperta a doua a fiecărui număr. Prima parte a acestui text poate fi
    considerată un Credo al revistei pe care îl rezum: Contrapuncte este o
    revistă samizdat, apariţia ei este ocazională, vrem să facem cunoscute
    încălcările drepturilor omului din Europa Centrală şi de Est şi, în cadrul lor,
    a reprimării politice, economice şi culturale a maghiarilor din Ardeal.


    Revista se inspira din publicaţiile maghiare şi
    poloneze de samizdat, dar şi din mişcările de opoziţie din acele ţări. O treime
    din articolele apărute în Ellenpontok au fost articole preluate din reviste
    de samizat străine, jumătate dintre articolele originale i-au aparţinut lui
    Ara-Kovacs. Csongor Janosi s-a referit la modul de tehnoredactare al revistei
    precum şi la conţinutul ei. Primele
    6 numere au fost multiplicate în câte 5 exemplare cu o maşină de scris adusă
    clandestin de Ara-Kovacs din Ungaria. Nefiind înregistrată la Miliţie, nu putea
    fi identificată pe baza literelor din text. Primele 5 numere au fost scrise de
    Ara-Kovacs şi multiplicate de Ivona Toth, cel de-al 6-ea număr aparţinând lui
    Antal Karolyi Toth. Numerele 7 şi 8 au fost multiplicate în 50 de exemplare de
    soţii Toth în subsolul locuinţei lor folosind un multiplicator polonez.
    Dimensiunile numerelor variază între 14 şi 56 de pagini. Numărul 8 a apărut în
    octombrie 1982, este opera lui Antal Karolyi Toth şi conţine memorandumul şi
    propunerea de program politic. Cele două documente au formulat cerinţe politice
    alternative şi au criticat politicile regimurilor est-europene. Aceste
    documente au devenit cunoscute deoarece prin diferite filiere au fost trimise
    ambasadelor SUA, Marii Britanii, Finlandei, Franţei, RFG, Austriei. Cele două
    documente au ajuns şi la şedinţa de la Madrid a Conferinţei pentru Securitate şi
    Cooperare în Europa ce avea pe ordinea de zi îmbunătăţirea relaţiilor şi
    implementarea Actului de la Helsinki.


    În intervalul martie-octombrie 1982 au apărut 8
    numere cu 65 de scrieri, în total, 293 de pagini. Ultimul număr, 9, avea 24 de
    pagini. Postul de radio Europa liberă în limba maghiară a început să acorde o
    atenţie sporită samizdatului şi, astfel, Securitatea a devenit mai activă în căutarea
    autorilor scrierii clandestine. În scurt timp, în toamna anului 1982,
    Securitatea din Cluj a reuşit să obţină informaţii care au dus la percheziţionarea
    locuinţei lui Szocs şi la găsirea revistei. Apoi a urmat locuinţa familiei Toth
    din Oradea şi locuinţele celor care intraseră în posesia samizdatului. Csongor
    Janosi. Foarte interesant
    este însă că editorii Contrapunctelor nu au fost arestaţi, ci s-au apărat în
    libertate. În ianuarie, februarie, martie 1983 au fost chemaţi să dea declaraţii,
    în cele din urmă, pe 17 mai 1983, cazul lor a fost închis şi ei au fost achitaţi.
    Toţi cei implicaţi au fost chemaţi la sediile Securităţii din Cluj şi Oradea şi
    au fost avertizaţi. Nu au fost luate măsuri penale, motivul fiiind acela că nu
    servea intereselor regimului ca samizdatul să devină un caz, iar cei implicaţi
    să fie martirizaţi.


    Povestea eroilor
    samizdatului Ellenpontok s-a încheiat, ca în atâtea cazuri, cu emigrarea. Au
    plecat în Ungaria, Ara-Kovacs în 1983, soţii Toth în 1984, iar Szocs în 1986 în
    Germania de Vest, după 1989 acesta din urmă revenind la Cluj.