Tag: Emanuele Musa

  • Italienischer Start-up-Gründer: „Ich würde Unternehmern Rumänien vorbehaltlos empfehlen“

    Italienischer Start-up-Gründer: „Ich würde Unternehmern Rumänien vorbehaltlos empfehlen“

    Emanuele Musa ist ein sozialer Unternehmer und kommt aus Italien, genauer gesagt aus Sardinien. Er studierte Elektrotechnik am Polytechnikum in Turin und absolvierte anschlie‎ßend eine Reihe von europäischen Masterstudiengängen in Business Management. Er hat Erfahrung im Innovationsmanagement und in der Beratung von Start-ups. Er ist auch Co-Autor eines Buches über Crowdsourcing oder die Suche nach finanziellen Ressourcen im Bereich des sozialen Wandels. Im Jahr 2013 gründete er zusammen mit seiner rumänischen Frau ein Unternehmen, das er immer noch leitet, ein Unternehmen, das sich auf die Beratung für Unternehmensführung spezialisiert hat. Seit 2014 lebt er in Bukarest, hat Rumänisch gelernt und Rumänien ist seine zweite Heimat geworden. Er erzählt uns, wie er hierher kam und was ihn zum Bleiben bewegt hat:



    Meine Frau und ich haben in Paris gearbeitet und irgendwann habe ich beschlossen, ein soziales Unternehmen zu gründen. Es wäre komplizierter gewesen, dies an einem Ort zu tun, an dem wir keine Familienmitglieder oder Verwandten haben, und wir sagten uns: Lass uns nach Sardinien gehen — wo ich aus Italien herkomme –, oder wir gehen nach Bukarest in Rumänien — wo sie herkommt. Das Ziel war es, an einem Ort zu sein, an dem wir mehr Möglichkeiten haben, die Unterkunftskosten am Anfang zu decken, wenn wir in diese Firma investieren müssen, und in Paris wäre das viel schwieriger gewesen. Nachdem man seinen Job gekündigt hat und kein gutes Gehalt mehr bekommt, wäre es viel schwieriger gewesen, die Lebenshaltungskosten in Paris zu decken und in ein Unternehmen zu investieren. Und dann haben wir uns entschieden, nach Rumänien zu ziehen, denn Sardinien ist sehr schön, aber nur, wenn man ein Geschäft mit Käse starten will. Auf Sardinien zu leben, ist auch für Italiener eher nebenrangig und nur strategisch, wenn man im Tourismus arbeiten will. Dann zogen wir nach Rumänien und begannen mit dem Aufbau dieser Firma, mit dem Ziel, nach einem Jahr nach Frankreich zurückzukehren. Aber ich mochte die Atmosphäre, die ich vorfand, die sehr kosmopolitischen Menschen und den Lebensstil, den ich mit der Gründung dieser Firma geschaffen habe, sehr. Dann haben wir uns praktisch in den Lebensstil verliebt, den wir uns leisten konnten, und in die Tatsache, dass wir die Freiheit hatten, ein Projekt zu entwickeln, das uns sehr nah am Herzen lag.“




    Also blieb Emanuele Musa in Bukarest und baute zusammen mit seiner Frau dieses Beratungsunternehmen im Bereich Unternehmensführung auf. Bevor er hierher kam, lebte Emanuele in mehreren Ländern auf der ganzen Welt, und wir fragten ihn, ob Rumänien mittlerweile seine Heimat geworden sei:



    Es ist uns damals recht einfach gefallen. Mir scheint, wenn ich nicht hier hätte leben wollen, hätte ich die Sprache nicht gelernt und mich nicht so gut integriert. Also ja, ich fühle mich zu Hause. Ich habe in vielen Ländern gelebt und Rumänien ist zu Hause, wie Frankreich zu Hause ist, wie England und Belgien und Brasilien zu Hause sind. In jedem dieser Länder habe ich den Eindruck, dass ich etwas von mir zurückgelassen habe und dass ich etwas von diesem Land mitgenommen habe, und das habe ich auch im Fall von Rumänien getan. Jetzt ist Rumänien nach Italien das Land geworden, in dem ich am meisten in meinem Leben gelebt habe.“




    Seit sieben Jahren lebt Emanuele nun in Bukarest. Er ist sowohl von rumänischen als auch von ausländischen Freunden umgeben, und der Lebensstil hier hat ihn erobert. Die Menschen und ihr Lebensstil haben Emanuele dazu bewogen, hier zu bleiben. Wir haben ihn gefragt, was ihm Rumänien als Land geboten hat:



    Das erste, was Rumänien mir bot, war ein Haus. Die Eltern meiner Frau boten uns eine Wohnung in Bukarest an, und das war der Beginn unseres Abenteuers hier. Wir verliebten uns in unser Haus, wir mochten unsere Nachbarn und vor allem schätzten wir die Tatsache, dass wir eine Stabilität hatten, die man, wenn man am Anfang auf dem Weg zum Unternehmertum steht, wirklich braucht. Dann begannen wir in den Co-Working-Spaces, in denen wir arbeiten, immer mehr Menschen zu schätzen, die ebenfalls im Bereich des Unternehmertums und der Freiberufler tätig sind. Wir stellten fest, dass die Menschen, die wir trafen, weltoffen und sehr freundlich waren, und wir haben in kürzester Zeit viele Freunde gefunden.“




    Wie überall gibt es auch neue Probleme, Dinge, die nicht ideal funktionieren. Wir haben Emanuele gefragt, was er gerne in Rumänien geändert sehen würde:



    Das Problem, das ich mit Rumänien habe, ist, dass es kein Land für 99% seiner Menschen ist. Wer in Bukarest Geld hat, geht in private Gesundheitsvorsorge, weil alle, die ein besseres Einkommen haben, nicht ins öffentliche Gesundheitssystem gehen wollen. Und das Gleiche scheint mir auch in anderen Gegenden zu passieren. Was ich ungerecht finde, ist, dass die Menschen, wenn sie die finanziellen Mittel dazu haben, zu bestimmten Dienstleistern gehen, die ein Privileg für diejenigen sind, die es sich leisten können. Und alle anderen tun das Beste, was sie aus der gegebenen Situation machen können. Ich finde es schade, dass wir zu einer Gesellschaft werden, in der viele Dinge privatisiert werden, die besser in öffentlicher Hand bleiben sollten.“




    Emanuele mag die Gegend um den Sankt-Ana-See sehr und würde gerne mehr Zeit dort verbringen, weil es ein schöner Ort ist. Wir fragten ihn, ob er etwas aus seiner Heimat Sardinien vermisse:



    Artischocken oder Spargel und natürlich das sardische Meer. Aber mit einem Direktflug nach Sardinien kann ich hin, wann immer ich will, und ich habe auch die Flexibilität, von dort aus zu arbeiten. Und dann kann ich nicht sagen, dass ich es furchtbar vermisse, nach Sardinien zu reisen oder dort zu leben.“




    Zum Schluss haben wir Emanuele gebeten, jemandem einen Rat zu geben, der in Rumänien in ein Unternehmen investieren oder ein Start-up gründen möchte, und wir haben ihn auch gefragt, ob Rumänien unter diesem Gesichtspunkt attraktiv sei:



    Es kommt sehr auf den Bereich an. Rumänien ist sicherlich sehr interessant, weil es ein Steuerparadies für Programmierer ist, was viele Programmierer aus dem Ausland hierher kommen lässt. Au‎ßerdem gibt es viele Absolventen des Polytechnikums, die programmieren können, und es ist sehr einfach, gute und wettbewerbsfähige Programmierer für den IT-Bereich der Unternehmen zu finden. Mir scheint, dass sich alle gro‎ßen Städte sehr gut entwickeln, was die Unterstützung von Unternehmern angeht, von Cluj (Klausenburg) bis Oradea (Gro‎ßwardein). Es gibt eine sehr interessante Entwicklung in dieser Hinsicht, also ja, ich würde Rumänien vorbehaltlos empfehlen.“

  • Emanuele Musa

    Emanuele Musa

    Emanuele Musa este antreprenor social
    și vine din Italia, mai exact din Sardinia. A studiat inginerie electronică la
    Politehnica din Torino, apoi a urmat o serie de masterate europene în business
    management. Are experiență în managementul inovației și în consultanță pentru
    start-up-uri. Este, de asemenea, co-autor al unei cărți de specialitate pentru
    crowdsourcing sau găsirea unor resurse financiare în domeniul schimbării
    sociale. În 2013 a fondat împreună cu soția sa româncă o firmă pe care o
    conduce și acum, o companie specializată în consultanță pentru managementul
    afacerii. Locuiește din 2014 la București, vorbește românește, iar România a
    devenit a doua lui casă. Ne povestește cum a ajuns aici și ce l-a determinat să
    rămână:

    Eu și soția mea lucram în Paris și la un
    moment dat am decis să creăm o întreprindere socială. Ar fi fost mai complicat
    să facem acest lucru într-un loc unde nu aveam niciun membru de familie sau
    rude și ne-am zis: hai să plecăm sau în Sardinia- de unde vin eu din Italia,
    sau plecăm în București, în România- de unde vine ea. Obiectivul era să fim
    într-un loc unde să avem mai multe posibilități să acoperim costurile de cazare
    la început, când trebuia să investim și în firma respectivă, iar în Paris ar fi
    fost mult mai greu.

    După ce renunți la job și nu mai primești un salariu bun,
    să acoperi costul de viață din Paris și să investești și într-o firmă ar fi
    fost mult mai greu. Și atunci ne-am hotărât să plecăm în România, pentru că
    Sardinia e foarte frumoasă, dar doar dacă vrei să faci un business cu brânză și
    cașcaval. Să fii în Sardinia e periferic și pentru Italia și e strategic doar
    dacă vrei să lucrezi în turism. Atunci ne-am mutat în România și am început să
    creăm firma respectivă, cu obiectivul de a ne întoarce în Franța după un an.
    Dar chiar mi-a plăcut foarte mult atmosfera pe care am găsit-o și oamenii
    foarte cosmopoliți și stilul de viață pe care l-am creat odată cu înființarea
    acestei firme. Atunci ne-am îndrăgostit, practic, de stilul de viață pe care ni
    l-am putut crea și de faptul că aveam libertate să dezvoltăm un proiect care
    era foarte aproape de sufletul nostru.


    Așadar, Emanuele a rămas la București
    și împreună cu soția sa a dezvoltat această firmă de consultanță în
    managementul afacerii. Înainte de a veni aici, Emanuele a locuit în câteva țări
    din toată lumea și l-am întrebat dacă România e acasă:


    Da, mă simt
    acasă. Mi se pare că, dacă n-aș fi vrut să locuiesc aici, n-aș fi învățat limba
    și nu m-aș fi integrat atât de bine. Așadar da, mă simt acasă. Am locuit în
    foarte multe țări și România este acasă, așa cum Franța este acasă, cum Anglia
    și Belgia și Brazilia sunt acasă. În oricare din aceste țări mi se pare că am
    lăsat ceva din mine și că am luat ceva de la țara respectivă și am făcut la fel
    și în cazul României. Acum România a devenit țara în care am trăit cel mai mult
    în viața mea, după Italia.


    Au trecut șapte ani de când Emanuele
    locuiește la București. Este înconjurat de prieteni, atât români, cât și
    străini, iar stilul de viață de aici l-a cucerit. Oamenii și calitatea lor l-au
    determinat pe Emanuele să nu mai plece de aici. L-am întrebat ce anume crede că
    i-a oferit România ca țară:


    Primul
    lucru pe care mi l-a oferit România a fost o casă. Părinții soției mele ne-au
    propus un apartament în București, iar acesta a fost începutul aventurii
    noastre de aici. Ne-am îndrăgostit de casa noastră, de vecini și mai ales de
    faptul că aveam o stabilitate pe care, când ești la început pe drumul
    antreprenoriatului, chiar o apreciezi. Apoi am început să apreciem din ce în ce
    mai mult în spațiile de co-working în care lucram oamenii care sunt tot în
    domeniul antreprenoriatului și freelancerii. Ne-am dat seama că oamenii pe care
    îi întâlneam erau cosmopoliți, foarte plăcuți și ne-am făcut o mulțime de
    prieteni în foarte scurt timp.


    Ca peste tot, există și la noi probleme,
    lucruri care nu funcționează într-un mod ideal. L-am întrebat pe Emanuele ce
    și-ar dori să vadă schimbat în România:


    Problema pe
    care o am eu cu România e că nu este o țară pentru 99% dintre oameni. Cine are
    bani în București se duce la rețelele private de sănătate, pentru că toți cei
    care au niște venituri mai bune nu vor să se ducă în sistemul public de
    sănătate. Și același lucru mi se pare că se întâmplă și în alte domenii. Ce mi
    se pare nedrept este că oamenii, dacă au resurse, se duc către anumite servicii
    care sunt un privilegiu pentru cei care își pot permite acest lucru. Iar toți
    ceilalți se descurcă cum pot. Mi se pare că e păcat că devenim o societate în
    care foarte multe lucruri care trebuiau să fie de calitate mai bună din punct
    de vedere public se privatizează.


    Lui Emanuele îi place foarte mult
    zona Lacului Sfânta Ana și și-ar dori să poată petrece mai mult timp acolo,
    fiindcă i se pare un loc superb. L-am întrebat dacă îi lipsește ceva din
    Sardinia natală:


    Anghinarea
    sau sparanghelul și marea din Sardinia, desigur. Dar pot să mă duc oricând
    vreau cu un zbor direct în Sardinia și am și flexibilitatea să lucrez de acolo.
    Și atunci nu pot spune că îmi lipsește teribil să mă duc sau să trăiesc acolo.


    În final, l-am rugat pe Emanuele să
    ofere un sfat cuiva care ar dori să investească în România într-o afacere sau
    să lanseze un start-up și l-am întrebat dacă țara noastră e atractivă din acest
    punct de vedere:


    Depinde
    foarte mult de domeniu. Cu siguranță România e foarte interesantă, pentru că e
    un paradis fiscal pentru programatori, ceea ce face să vină aici mulți
    programatori din străinătate. În plus, sunt foarte mulți absolvenți de
    programare de la Politehnică și e foarte ușor să găsești aici programatori buni
    și competitivi pentru afaceri pe partea de software. Mi se pare că toate marile
    orașe se dezvoltă foarte bine din punctul de vedere al susținerii pentru
    antreprenori, de la Cluj-Napoca până la Oradea. Există o mișcare foarte
    interesantă în acest sens, așadar da, aș recomanda România fără nicio problemă.