Pandemia care
a luat prin surprindere și a bulversat întregul mapamond a dat o temă
excepțională cercetătorilor – găsirea în cel mai scurt timp a unui vaccin
împotriva noului coronavirus. Într-o mobilizare fără
precedent, în mai puțin de un an de la confirmarea primului caz de infectare,
mai multe vaccinuri au fost concepute, primul care a obținut aprobarea și cu
care a început procesul de imunizare fiind cel realizat de companiile americană Pfizer
şi germană BioNTech. A urmat cel de la Moderna, iar lista
încă se completează. De acum, ambiţioasele planuri de imunizare pot fi
puse în pericol doar de îndoielile la nivelul populației privind vaccinul sau
de deficiențele în reţelele de furnizare, consideră experții. Odată rezolvată tema vaccinurilor, ceea ce rămâne sub
semnul întrebării este momentul în care pandemia va înceta.
Invitat la Radio
România, doctorul Emilian Popovici, vice-președintele Societății Române de
Epidemiologie, a vorbit despre procentul din populație care trebuie să se
vaccineze pentru a se obține așa-numita imunitate colectivă Recomandarea la ora actuală pentru toate
țările este ca în decurs de maximum un an de zile să se imunizeze 60% minim din
populație și în același timp să se ia măsurile necesare pentru a se ține
infecția la un nivel minim posibil pentru a se reduce posibilitatea virusului
de a genera noi mutații. Cu cât acest virus infectează un număr mai mare de
persoane, cu atât șansa lui sau neșansa noastră este mai mare de a genera
mutații, cum s-au întâmplat și cu varianta nouă de virus care a apărut în Marea
Britanie. Deci, ideea este aceasta: 60% din populație imunizată într-un an de
zile și menținerea infecției la nivelul minim. De la 60% în sus, peste 70% și
mai bine începe să devină funcțională imunitatea colectivă.
Potrivit prestigioasei
reviste Science, dezvoltarea accelerată a unui vaccin împotriva noului
coronavirus, în plină pandemie, este cea mai importantă realizare ştiinţifică a
anului 2020. Doctorul Marius Geantă, preşedinte al Centrului pentru inovare în
medicină, despre factorii care au favorizat obținerea vaccinurilor mult mai
repede decât de obicei În
primul rând, avem o inovare în modul în care tehnologiile de secvenţiere
genomică au fost folosite. Acest lucru, maturitatea
la care au ajuns aceste tehnologii şi analize de date, a permis o identificare
foarte rapidă a virusului, şi anume în 30 de zile de când a fost raportat
primul caz. Acest timp este de şase ori mai scurt decât eram noi obişnuiţi că
se poate identifica un virus. Deci, cu alte cuvinte, publicându-se genomul
virusului pe 10 ianuarie 2020, noi – când spun noi mă refer la comunitatea
ştiinţifică – comunitatea a putut să înceapă să lucreze la designul vaccinului
şi apoi la designul studiilor clinice, aşadar, în ianuarie în loc de luna iunie
sau iulie. Deci, iată un câştig de aproape jumătate de an, provenind din acest
punct al tehnologiilor, care ne-au permis să aflăm foarte repede cu cine avem
de a face şi cu cine trebuie să ne luptăm.
Al doilea palier al inovației şi
vorbim tot despre o tehnologie care cred că a ajuns oricum, nu ştiu dacă
într-un punct de maturitate, dar într-un punct
care a decolat, este tehnologia ARN-ului mesager, care stă, de fapt, la baza
primului vaccin Pfizer – BioNTech aprobat condiţionat în UE. Această tehnologie
a început să fie dezvoltată cu 30 – 40 de ani în urmă, erau peste 1.000 de
studii clinice înregistrate, care foloseau această tehnologie în Statele Unite,
numai că în acest moment, în contextul acestei crize de sănătate publică, şi
interesul a fost mai mare. Şi aici
venim pe al treilea palier al inovaţiei şi anume inovaţia aceasta la nivel de
sistem şi de instituţii. Noi eram obişnuiţi, în mod tradiţional, ca înrolarea
unui număr de 44 de mii de persoane, de exemplu, câte au fost incluse în
studiul Pfizer – BioNTech de fază III, să se facă pe o perioadă mai lungă de
timp, împărţind astfel şi banii necesari pentru derularea studiului pe o
perioadă mai lungă de timp şi, evident, scăzând riscul financiar.
Acum,
înrolarea acestor persoane a fost făcută în câteva luni, numărul este
semnificativ, inovarea ţine tocmai din asumarea acestui risc şi din modul în
care companiile private şi autorităţile de reglementare au lucrat împreună. Iar
al patrulea palier este ce s-a întâmplat la nivelul autorităţilor de
reglementare şi aici cred că avem deja bune practici care trebuie să rămână şi
anume ca toate aceste aspecte birocratice care întârziau accesul, multe dintre
ele au fost eliminate.
Altfel spus, obținerea vaccinurilor în
interval record de timp nu înseamnă că acestea nu sunt sigure. În același timp,
este important ca vaccinarea să se facă în cel mai scurt timp, în paralel cu
măsuri prin care să se limiteze răspândirea virusului. Este și varianta aleasă,
se pare, de Israel – țara cea mai avansată din punct de vedere al imunizării,
care vaccinează circa 1% din populația țării în fiecare zi.
Corespondentul Radio
România în Israel, Dragoş Ciocîrlan Populaţia a fost receptivă şi a înţeles că este foarte util. Oprirea
epidemiei de coronavirus va duce la redeschiderea economiei până la sărbătorile
de Paşte. Se estimează că până la mijlocul lunii martie cam toată populaţia ar
putea fi vaccinată. Din altă perspectivă, este o chestiune de securitate
naţională. Sănătatea publică e o prioritate în strategia naţională. În urmă cu
câteva zile, a început vaccinarea în armată. Nu se cunosc cifrele, dar
unităţile operative trebuie să fie funcţionale şi sunt funcţionale având în
vedere fronturile din nord, sud, est şi chiar Mediterana. Nu există
aglomeraţie. La centrele de vaccinare, de când ai intrat, totul se desfăşoară
precis, începând cu verificarea datelor şi îndrumarea la linia de vaccinare,
unde persoana care îţi administrează vaccinul mai întâi completează un
chestionar online.
În UE, startul campaniei de vaccinare a fost unul la
nivel comunitar, pe 27 decembrie, iar serul de imunizare s-a decis să fie
împărţit în funcţie de numărul populaţiei din fiecare ţară.