Eurodeputaţii au votat, în cadrul Comisiei Industrie, Cercetare şi Energie, un proiect de lege menit să oblige furnizorii de gaze naturale din ţările non-europene să respecte normele Uniunii Europene privind piaţa gazelor naturale. Este vorba de Rusia, inclusiv pentru North Stream 2, Norvegia, Algeria, Libia, Tunisia şi Maroc.
Uniunea Europeană trebuie să își reducă cheltuielile pentru importurile de energie. Acestea se ridică la aproximativ 350 de miliarde de euro în fiecare an, făcând din Uniune cel mai mare importator de energie din lume. În acelaşi timp, multe state membre se bazează în mare măsură pe un număr limitat de furnizori. Acest lucru le face vulnerabile la perturbările care apar în aprovizionarea cu energie.
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană trebuie să îndeplinească obiectivele cadrului privind clima și energia pentru 2030, care vizează combustibilii fosili și emisiile de gaze cu efect de seră. Şi, nu în ultimul rând, Uniunea trebuie să modernizeze infrastructura energetică învechită, să își integreze pe deplin piețele energiei și să asigure coordonarea prețurilor la energie de la nivel național.
Crearea unei uniuni energetice pe deplin funcționale va oferi mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici pentru consumatorii și întreprinderile din blocul comunitar. Obiectivul pachetului privind uniunea energetică este de a asigura o energie la prețuri accesibile, sigură și durabilă atât pentru Europa, cât și pentru cetățenii săi. Cinci domenii-cheie, inclusiv securitatea energetică, eficiența energetică și decarbonizarea, fac obiectul unor măsuri specifice. Propus de Comisia Europeană în 2015, pachetul privind uniunea energetică se sprijină pe trei piloni: o strategie-cadru care detaliază obiectivele și măsurile concrete pentru uniunea energetică; viziunea Uniunii pentru Acordul global de la Paris privind schimbările climatice şi un plan pentru realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10% până în 2020.
Ştim că este necesar să introducem această soluţie legală şi certă cât mai curând posibil, întrucât suntem în întârziere cu 9 ani — a argumentat în Parlamentul European raportorul Jerzy Buzek. Eurodeputatul polonez a explicat că este vorba, de fapt, de cel de-al treilea pachet energetic care trebuie să fie introdus pe întregul teritoriu al Uniunii Europene:
“Avem interese diferite, puncte de vedere diferite, însă hai să le evaluăm pe toate şi să creăm o lege pentru piaţa internă de energie care să ajute deopotrivă cetăţenii şi companiile noatre energetice, dar şi pe furnizorii noştri din afara blocului comunitar. Deoarece avem nevoie de ei, 65-70% din necesarul nostru de gaze naturale trebuie să fie importat din ţări care nu sunt member ale Uniunii Europene. Aşa că suntem foarte deschişi faţă de toată lumea, însă dorim să punem capăt unui lucru foarte periculos — acela de a folosi deciziile privind energia ca pe o armă politică. Este foarte important!”
Energia Uniunii Europene în cifre nu arată prea bine: șase state membre depind de un furnizor extern unic pentru toate importurile lor de gaze, 75% din locuințele Uniunii sunt ineficiente din punct de vedere energetic, 94% din transporturi se bazează pe produse petroliere, dintre care 90% sunt importate, iar prețurile angro ale energiei electrice și ale gazelor sunt cu 30% și, respectiv, cu peste 100% mai mari decât în Statele Unite.
