Radio România Internațional

Tag: enclava

  • Arifugarea-a Armeñiloru

    Arifugarea-a Armeñiloru


    Cărvăñi tsi nu au bitisită, cu bănători armeañi, ţi s’tragu azvarna, ama cu oamiñi dupu elli armãtusiţ. Acă vahi va s’mindueşţă că easti zborlu ti cadhuri adrati tamamu tora, ama dupu strañi akicăsimu că suntu multu ma veclli. Suntu cama di unu seculu, tru Imperiul Otoman, cându ñilli, dzăţ di ñilli, suti di ñilli, ñilli di ñilli di armeañi fură avinaţ ditu locărli iu bãna, furã vãtãmaţ, trãñipsits, mãchilipsits di oamiñi icã di niagiundzeri/ ixiki, ambãiraţ și fuvirsiţ di autoritățli a Imperiului Otoman cari avea agiumtă tu oarili ditu soni. Mãkilipsirea și fuvirsearea-a armeañilor faptă di otomañi, nica şi a aţiloru di Istanbulu, avea loată silã tu kirolu anda Imperiul eara pi cali ta s’keară.



    Tru kirolu a Protlui Polimu Mundialu agiumsi tu kipitã, hiinda vătămaţ cama di ună miuliuni di armeañi. Xeñilli, maxus pistimeñilli, eara aflaţ căbati ti kirerli a Imperiului și agiundzea s’hibă aţelloi ţaki, ţi lipsea s’da giueapi. Catastisea agiumsi ma greauă căndu Turchia intră tru polimu tu suţată cu Puterli Tsentrali și u-aputrusi Arusia. Otomañilli ahurhiră să-lli poartă tu numiru mari armeañilli nica și alti veclli mileţ embistimeni, tru catastisi di mãkilipsiri. Ari cabaia, neisi, multi imagiñi și mărtirii că lucărli s’au faptă tu ahurhita di seculu XX.



    Dupu Protlu Polimu Mundialu, catastisea agiundzi s’hibă nica ş-ma multu, ndilicată. Turchia triţea di la un cratu anviklleatu, la ună ripublică naționalistă. Cătă tu aratsili a cumatăllei asiatică, ali Turkie, presia/ zorlea arusească, deapoa sovietică, agiundzea s’hibă lăhtăroasă. Tru 1920, Armeñia indipendentă tră şcurtu kiro, eara ancurpilleată tru Uniunea Sovietică. Cătă tu bitisita ali Uniuni Sovietică, ţi s’avea agiumtă cătă tu 1991, conflictul armeano-azeru tu enclava Nagorno-Karabah numata putu s’hibă ţănutu tu fărnuri.



    Reghionlu ţi eara tu niakicăseari fu thimilliusitu tru 1923, dimecu aoa şi unu seculu, cu bănători armeañi, tu numirlu nai cama mari, ama tru cadurlu a Azerbaidjeanlui sovieticu. Eara urnekea stalinistă ti ampuliseari ună-alantă anamisa di populi. Baş tru kirolu a reghimlui autoritar sovietic, añilli 70, armeañilli căftară, s’hibă faptă ună, cu cratlu armean, enclava Nagornãi-Karabah, iu elli eara tu ma marli numiru. Ampulisearea armatã ditu enclavă ahurhi diznău dupu ampărțarea și kirearea ali Uniuni Sovietică, tru 1991.



    Alumtili ditu soni, nãpoi nkisiră tu 2020, anlu anda ahurhea pandemia. Arusia băgă ună iriñe nu dipu limbidă, ama dusi la dănăsearea-a alumtiloru. Nica cali tsi liga reghionlu, tsi eara tu niakicãseari, cu Armeañia, di mari simasie ti existența-aţiloru cama di ună sută di ñilli di armeañi ditu Nagorno-Karabah, agiumsi sumu cumandulu ali askeri arusească, garantulu a akicãsearillei di iriñe ditu 2020. Aesta nu nkidică Azerbaidjanlu cã, preayalea ayalea, s-aputrusească calea ţi liga Armeañia di Nagorno-Karabah, apufusindalui unã blocadă limbidã.



    Ninti ndauă dzăli, ahurhi unã ofensivă, ca kiritlu, contra a reghionlui stuhinatu di blocada azeră, cu bombardamenti babageani, ași fu priloatu controlu acutotalui tu reghionu. Armeañilli ditu Nagorno-Karabah năpoi u-acăţară calea arifugarillei, năpoi dzăţ di ñilli di armeañi ș-alăsară casili ta s’acaţă calea a xinitiillei, avinaţ di polimu și armati. Tru ma marea parte, aestă acțiune cari alăxeaşti catandisea etnică tru unu reghionu multu di multu apresu, dipu pţănu fu acăţată tu isapi di opinia publică internațională. Părțăli ţi suntu tu ampuliseari şi spunu minduita andicra di catastisea di tora, ama, pânu tru soni, avemu dininti unu planu di ximutari, tu numiru mari, a unăllei populație, dupu ună atacă armată, cu bombardamente, cari alăxescu autoritatea locală.



    Dupu un seculu, năpoi agiumsimu să zburămu ti polimu și arifugaţ, ti etnie și pistea relighioasă. Sinferurli a politiclui și ateali di cratu s’adună tru mintireaşi explozivi tră oamiñi și ti bana-a loru. Tru 2020, Rusia făţea iriñea tru Caucaz, ama tru 2022 u-aputrusi Ucraina și tricu di partea-a aţiloru cari facu polimu. Ma s’ari fută vărăoară imparțială, Rusia u-angrică ziya, dupu nkisita-a polimlui ditu Ucraina, tru favoarea-a azerloru și a aliațloru a loru.



    Amintaticlu golu ali Arusie fu aţelu că, ma ş-lo borgea ta s’u-ţănă iriñea anamisa di azeri și armeañi, u-scoasi ditu isapi implicarea ONU, cu borgi limbidz tru dumenea ti ţãnearea ali iriñe, nica şi ali Uniuni Europeană, aestă scuteari ditu isapi. Alliumtrea, polimu și bombardamente, enclavi asparti/ kiruti și arifugaţ, e, unu ahtari lucru nu easti ti pistipseari, si s’veadă tu seculu XXI.



    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala







  • Exodul armenilor

    Exodul armenilor

    Siruri lungi de civili armeni se târăsc,
    urmate de oameni înarmați. Deși s-ar putea crede că este vorba de fotografii
    făcute chiar acum, după haine înțelegem că sunt mult mai vechi. Sunt de acum
    mai bine de un secol, în Imperiul otoman, când mii, zeci de mii, sute de mii,
    mii de mii de armeni au fost alungați din locurile unde își duceau traiul, au
    fost omorâți, maltratați, torturați de oameni sau de lipsuri, violați și
    abuzați de autoritățile Imperiului otoman care își trăia ultimele clipe.
    Masacrarea și persecutarea armenilor de către otomani, inclusiv a celor din
    Istanbul, s-a intensificat pe măsură ce Imperiul decădea. În timpul Primului
    Război Mondial a atins apogeul, fiind uciși mai bine de un milion de armeni. Străinii,
    mai ales creștinii, erau făcuți responsabili de pierderile Imperiului și
    deveneau țapi ispășitori. Situația s-a agravat când Turcia a intrat în război
    de partea Puterilor Centrale și a atacat Rusia. Otomanii au trecut la
    deportarea masivă a armenilor și a altor vechi populații creștine, în condiții
    de exterminare. Există o mare cantitate de imagini și mărturii pentru că
    faptele se petrec la începutul secolului XX.

    După Primul Război Mondial ,situația
    geopolitică devine extrem de complexă. Turcia trecea de la un stat învechit, la
    o republică naționalistă În nordul părții asiatice a Turciei presiunea rusă,
    ulterior sovietică, era teribilă. În 1920, Armenia independentă pentru scurt
    timp, a intrat în componența Uniunii Sovietice. Spre sfârșitul Uniunii
    Sovietice, survenit în 1991, conflictul armeano-azer asupra enclavei Nagorno-Karabah
    nu au mai putut fi ținute în frâu. Regiunea în dispută a fost creată în 1923,
    deci acum un secol, ca o regiune autonomă cu o populație armeană în proporție
    uriașă, dar în cadrul Azerbaidjanului sovietic. Era stilul stalinist de
    învrăjbire între popoare. Chiar în timpul regimului autoritar sovietic din anii
    70, armenii au cerut alipirea enclavei Nagorno-Karabah, unde erau majoritari,
    la statul armean. Conflictul armat din enclavă a fost reluat după împărțirea și
    dispariția Uniunii Sovietice, în 1991. Ultima dată, reizbucnirea luptelor a
    avut loc în 2020, anul pandemiei. Rusia a apărut în ecuație și a impus o pace
    nu prea clară, dar care a dus, totuși, la încetarea luptelor. Coridorul
    minuscul care lega regiunea în dispută de Armenia, vital pentru existența a mai
    bine de o sută de mii de armeni din Nagorno-Karabah, a trecut sub controlul
    armatei ruse, garant al acordului de pace din 2020. Asta nu a împiedicat
    Azerbaidjanul ca, treptat, să ocupe culoarul ce lega Armenia de
    Nagorno-Karabah, instalând o blocadă clară.

    Cu câteva zile în urmă a fost
    lansată o ofensivă fulgerătoare împotriva
    regiunii sufocate de blocada azeră, cu bombardamente masive, și a fost
    preluat controlul total al regiunii. Armenii din Nagorno-Karabah au plecat din
    nou în refugiu, din nou zeci de mii de armeni și-au părăsit casele pentru a apuca
    pe drumul bejeniei, alungați de război și arme. În mare parte, această acțiune
    care schimbă structura etnică într-o regiune extrem de inflamabilă a trecut
    prea puțin băgată în seamă de opinia publică internațională. Părțile implicate
    își publică poziția față de situația actuală, dar, până la urmă, asistăm la o
    acțiune de mutare în masă a unei populații, în urma unei acțiuni armate, cu
    bombardamente, care schimbă autoritatea locală. După un secol, vorbim iar în
    termeni de război și refugiați, de etnie și religie. Interesele politice și de
    stat se adună în amestecuri explozive pentru oameni și viețile lor. În 2020,
    Rusia făcea pacea în Caucaz, dar în 2022 a invadat Ucraina și a trecut de
    partea celor care fac război. Dacă a fost vreodată imparțială, Rusia a înclinat
    balanța, după declanșarea războiului din Ucraina, în favoarea azerilor și a
    aliaților lor. Singurul succes al Rusiei a fost că, asumându-și sarcina
    păstrării păcii între azeri și armeni, a scos din calcul implicarea ONU, cu
    sarcini clare în domeniul menținerii păcii, sau chiar a Uniunii Europene. În
    rest, război și bombardamente, enclave șterse și refugiați, ceea ce nu credeam
    să mai vedem în secolul XXI.