Capacitatea eoliană onshore existentă în România ar putea permite generarea unei cantități de două ori mai mare de electricitate decât consumul actual. Chiar și cu constrângerile spațiale existente și având o abordare orientată către optimizarea eficienței financiare a proiectelor putem genera aproximativ 123 TWh doar valorificând potențialul a cinci județe. Datele sunt cuprinse într-un studiu recent, analizat de Ioana Csatlos – General Manager EfdeN – un ONG specializat în regenerare urbană, eficiență energetică și arhitectură verde.
Mixul energetic pentru producția electricității în România arată destul de balansat, cu producția din hidro aprovizionând 32%, urmată de producția din nuclear (20%), hidrocarburi (17%), cărbune (15%), eolian (13%), solar (2%) și biomasă (1%). Aceste date oferite de compania Transelectrica indică o pondere încă destul de ridicată a producției pe bază de combustibili fosili, cărbunele și centralele pe hidrocarburi fiind responsabile de o contribuție totală de circa 32%.
Totuși vedem și o pondere destul de importantă a energiei electrice provenite din surse eoliene. Acest fapt se datorează capacității eoliene existente în România și a obiectivelor stabilite de România pentru 2030 în privința generării electricității din eolian de 54%. Având în vedere acest context, e util să ne întrebăm cât de mult putem crește totuși generarea din surse eoliene și unde sunt aceste resurse.
Un studiu publicat de Austrian Institute of Technology (AIT) în octombrie 2023 detaliază exact locurile unde amplasarea turbinelor eoliene nu doar ar permite valorificarea unui potențial energetic important, ci ar ține cont și de limitările spațiale (precum arii naturale protejate, medii construite, puncte cu acces la rețea etc).
Ioana Csatlos: Discuția este despre cum facem acest lucru, cum producem fără a afecta mediul natural. Și aici aș vrea să discutăm poate despre trei aspecte: primul este cadrul legal predictibil și transparent, pentru că stabilirea unei legislații detaliate și de durată poate atrage, bineînțeles, investiții internaționale sau naționale, poate chiar locale. Și acest lucru ar puncta major în decizia de a investi în România în astfel de proiecte.
În al doilea rând, bineînțeles, această protecție a biodiversității, care sigur că nu trebuie neglijată, dar trebuie realizată cu implicarea experților, a specialiștilor, pentru a putea să ne asigurăm că minimizăm acest impact negativ asupra naturii. Pentru că există în discuție coridoarele de migrații ale păsărilor, arealele de locuire ale acestora, care pot fi afectate dacă nu o facem cum trebuie, cu implicarea specialiștilor.
Și în al treilea rând, ce ni se pare nouă foarte important ar fi implicarea comunităților locale, pentru că aici putem să vorbim de amprenta acestor proiecte, poate chiar amprenta vizuală, și cred că transmiterea beneficiilor și, nu știu, poate dezvoltarea unor scheme de coparticipare cu beneficii directe pentru comunitatea locală – economice, sociale – ar putea crește această participare. Pentru că oamenii ar înțelege mai bine despre ce este vorba. Și bineînțeles că pentru a lua decizii îmbrățișate de majoritate, toți actorii ar trebui să fie implicați și consultați și să înțeleagă atât constrângerile, cât și beneficiile. Dacă stăm împreună la aceeași masă, că să zic așa, cred că putem să găsim soluții care pe termen lung să ne permită să folosim tehnologia modernă fără să afectăm viitorul generațiilor. Vorbim despre sustenabilitate, până la urmă.
Când discutăm de potențialul eolian trebuie să ținem cont de două aspecte tehnice importante: potențialul – cât de mult vânt bate și indicatorul Full Load Hours (FLH) – numărul total de ore de lucru/producție de energie întru-un an. Având acești indicatori la baza analizelor făcute, dar și mulți alții, cei de la AIT evidențiază cinci județe din România cu un potențial semnificativ pentru dezvoltarea proiectelor de acest tip. Aici, chiar și în scenariul cel mai pesimist în ceea ce privește potențialul de producție, acesta este de două ori mai mare decât consumul de energie electrică al întregii Românii în prezent. Or acest lucru indică faptul că putem discuta despre o valorificare a potențialului eolian terestru ce ține cont de toate aspectele importante (căile de migrație a păsărilor, arii naturale protejate, regenerarea agricolă) și totuși permite creșterea generării într-un mod substanțial.
În plus, mai scrie Ioana Csatlos, simulările de preț arată că dacă vom prioritiza și valorifica potențialul eolian, energia electrică astfel obținută va fi mai ieftină. Toate aceste calcule se referă la eolienele onshore, fără a lua în calcul potențialul offshore din Marea Neagră. Recent guvernul de la București a făcut un pas important în direcţia promovării energiei regenerabile, prin aprobarea proiectului Legii privind energia eoliană offshore, care a şi fost trimis spre adoptare Parlamentului.
“Adoptarea unui cadru legislativ pentru demararea exploatării resurselor eoliene offshore ale României este un demers vital în asigurarea independenţei şi rezilienţei energetice a țării, fiind, totodată, şi o asumare în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, se arată într-un comunicat al Ministerului Energiei. Potrivit sursei citate, datele Băncii Mondiale arată că România are un potenţial eolian offshore de 76 GW putere instalată, fiind un mediu propice dezvoltării acestui tip de energie regenerabilă.
Prin intermediul acestui proiect, România face progrese în realizarea dezideratelor de tranziţie şi decarbonizare a sistemului energetic, precum şi în consolidarea statutului de lider regional în domeniul energiei. Vorbim de investiţii de miliarde de euro, spune ministrul energiei, Sebastian Burduja. El a precizat că, în elaborarea acestei legi, specialiştii români s-au consultat inclusiv cu Departamentul de Stat al SUA şi cu state europene, precum Olanda.
