Aşa cum v-am obişnuit, începem anul cu o trecere în revistă a celor mai
interesante subiecte abordate în anul 2023. Ne-am propus să vă spunem poveşti surprinzătoare şi cred că ne-a reuşit.
Astfel, în luna ianuarie ne-am oprit la primul
parc educaţional deschis în ţara noastră şi am aflat de la Ana-Maria Pascaru,
director de marketing şi comunicare cu
ce ofertă vin pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani.
Dacă vă aduceți
aminte, pe vremuri se făceau vizite la locul de muncă al părinților. Acum
înțeleg că aceste lucruri se mai întâmplă, dar nu în toate companiile. Or aici,
la Destiny Park, este practic locul în care copiii vin pentru prima oară, cei
mai mulți dintre ei, în legătură cu anumite meserii. Adică mergem din zona de
IT, până la medicină, agricultură, industrie, laborator de chimie, pilot de
avion, pilot de mașini. Este totul foarte atractiv pentru ei, pentru că ei se
joacă și învață.
În primăvară am aflat că s-a desfăşurat prima
ediţie a unui eveniment ce poate să creeze o tradiţie: Concursul, Cel mai bun
viticultor din România. Este vorba despre o competiţie naţională de tăiat viţă
de vie în uscat. Competiţia a avut rolul de a aduce în prim plan o categorie de
specialişti, tot mai greu de găsit, dar a căror muncă în vie este esenţială în
obţinerea unui vin bun, după cum am aflat de la Marinela Ardelean, ambasador al
Programului Deschidem Vinul Românesc, fondatoarea Wines of Romania şi
co-fondatoarea festivalurilor internaționale de vin, RO-Wine.
Este vorba despre un eveniment prin care ne-am propus să celebrăm, să
sărbătorim viticultorii și viticultura în același timp, în România. Deseori se
vorbește despre vin, despre enologie, mai puțin despre cei fără de care nu am
reuși să ne bucurăm de vinurile bune pe care România le oferă, și anume
viticultorii. Tocmai de aici a venit această idee, de la nevoia, pe de o parte,
de a pune în valoare o lume mai puțin cunoscută, pe de altă parte, este foarte
importantă fiecare acțiune care contribuie la creșterea calității vinului și a
industriei. Așadar, punând în valoare acești profesioniști, implicit se pune
accent pe o zonă extrem de importantă atunci când vine vorba de calitate, și
anume vița de vie și cum este prelucrată sau lucrată ea, având în vedere că cel
mai important moment din punct de vedere al lucrărilor în vie: este tocmai
această tăiere în cap care are loc la începutul anului.
Vara v-am purtat la Oradea, pentru a povesti
despre Campionatul European al Vatmanilor. Adrian Revnic, directorul general al
Companiei de Transport Local Oradea, ne-a povestit:
La Oradea a avut loc a X-a ediţie a acestui
Campionat european de condus tramvaiul, Campionat european al vatmanilor, şi
noi credem deja că a intrat în tradiţie acest campionat. El a început ca un
efort al companiilor de transport din Europa, în promovarea transportului
public urban şi, totodată de creare de legături între oraşele din Europa. Anul
acesta, la Oradea au participat 25 de echipe, 24 din Europa, una din Oradea:
Barcelona, Bassel, Berlin, Bordeaux, Bruxelles, Debrecin, Dresda, Dublin,
Florenţa, Gotteborg, Hanovra, Kosice, Kiev, Leipzig, Malaga, Oslo, Oradea,
Praga, Nurnberg, Rotterdam, Stokholm, Szeged, Viena, Varşovia, Zagreb. După cum
observaţi foarte multe capitale din Europa, foarte multe metropole, foarte
multe oraşe frumoase!
Către sfârşitul anului l-am cunoscut pe Alexandru
Benchea, alpinistul român nevăzător care îşi propune să escaladeze traseul
Seven Summits (Şapte Vârfuri), dintre a escaladat deja trei. Cu o poveste
de viaţă fascinantă, Alexandru Benchea ne-a spus cum a învăţat mersul pe munte:
Mersul acesta pe munte l-am
învăţat treptat. Aş vrea să spun că nu a fost uşor de la început. Când
am plecat în primele ture nu ştiam să folosesc beţele de tracking. Înainte de Mont Blanc am învăţat să le
folosesc şi m-a ajutat foarte mult. Iar multă lume mă întreabă cum mă descurc
pe munte, cum mă orientez. Dacă poteca e mai lată, merg lângă ghid, mă ţin de
braţul lui şi cu cealaltă mână sondez terenul, cu ajutorul băţului de tracking.
Deja este un automatism, pui mai întâi băţul, simţi că e potecă, că e ceva
stabil şi după pui piciorul. Dacă poteca e îngustă, merg în spatele ghidului,
mă ţin de rucsacul lui, şi la fel, cu celalată mână mă folosesc de băţ, pentru
a mă echilibra. Iar pe gheţar, ghidul merge în faţa mea, la cam 2-3 metri, suntem
legaţi în coardă, şi în cazul acesta mă folosesc de ambele beţe, pentru a
delimita poteca, pentru a merge pe potecă.
Am descoperit şi youtube-erii cei mai apreciaţi şi
vloggeri ce vorbesc despre România şi parfumuri tradiţionale româneşti, dar şi gusturi
deosebite ale unor produse tradiţionale, precum babicul de Buzău.
Vă propunem şi în acest an să rămâneţi alături de
noi pentru alte poveşti interesante!
