Ingrijoraţi de efectele
negative ireversibile pe care construirea de microhidrocentrale le are asupra
ecosistemelor râurilor de munte, ecologiştii vin cu o nouă propunere. Este vorba de o
hartă interactivă, gratuită, precum şi o aplicaţie cu ajutorul căreia toţi
iubitorii de natură pot contribui la protejarea râurilor afectate de
microhidrocentrale. Acest instrument a fost creat de organizaţia ecologistă WWF
România şi compania ESRI România
care avertizează,
încă o dată, că
aceste amenajări distrug ecosisteme
valoroase şi unice din munţi. Râurile sunt
secate şi reduse
la un firicel de apă din care viaţa
dispare, iar văile verzi de altădată sunt umplute cu mormane de materiale de
construcţii şi de ţevi groase de metal. Si asta pentru că, de câţiva ani buni, microhidrocentralele au
devenit o formă preferată de
investiţie, datorită faptului că sunt finanţate din fonduri europene, iar
profitul este destul de ridicat de pe urma certificatelor verzi.
Diana Cosmoiu,
Coordonator naţional politici publice la WWF România: Decizia
noastră de a realiza această harta interactivă a fost aceea de a ilustra
impactul amenajărilor hidroenegetice din România asupra râurilor, în special
asupra acelora cu o valoare ecologică ridicată. Până în acest moment, nu a
existat în spaţiul public un astfel de instrument care este destul de complex
din punct de vedere al datelor din spate, dar este şi uşor de utilizat. El
suprapune locaţiile acestor hidrocentrale cu ariile naturale protejate şi,
totodată, evidenţiază acele sectoare de râuri care sunt valoroase din
punct de vedere ecologic la noi în ţară. Sunt puţine râurile care au mai rămas
neafectate de hidrocentrale şi de alte tipuri de amenajari. Trebuie
ştiut că pe lângă amenajările
hidroenergetice există şi amenajări hidrotehnice care regularizează râurile din
România şi care afectează foarte mult din punct de vedere ecologic: întrerup
conectivitatea, afectează sedimentele dar şi
migraţia peştilor.
Aplicaţia poate fi
accesată şi de pe telefon, la adresa
wwwrâurileromaniei.ro. Deci dacă vă aflaţi într-o drumeţie pe munte şi ajungeţi în
preajma unor lucrări hidroenergetice, puteţi căuta pe hartă informaţii despre acea lucrare sau puteţi adăuga noi date cum ar fi localizarea proiectului
respectiv sau imagini de la faţa locului. Diana Cosmoiu: Practic, cu ajutorul acestei hărti, iubitorii de natură,
ONG-urile şi cei care sunt interesaţi de astfel de investiţii în România, se pot informa în
legătură cu amplasarea hidrocentralelor
în raport cu ariile naturale protejate şi râurile valoroase din punct de vedere
ecologic. In acelaşi timp, iubitorii de
natură şi ONG-urile pot contribui la protejarea râurilor furnizând informaţii
noi direct din teren. Deci, la un simplu click harta furnizează informaţii tehnice
privind o anumită hidrocentrală, cum ar fi capacitatea sau anul punerii în
funcţiune. Dacă ne interesează, de exemplu, un râu anume, putem să căutăm
amenajările care există deja sau poate nu există nimic pe râul respectiv. Deci,
putem să facem tot felul de căutări, dacă vrem să aflăm amenajările
dintr-un anumit judeţ sau informaţii despre un anumit
investitor.. Dacă ne referim la oamenii care locuiesc în preajma unei
hidrocentrale sau alţii care sunt în trecere (cercetători, pescari, turişti..)
aceştia pot deschide această hartă de pe telefon, iar cu ajutorul unei
aplicaţii care este încorporată în hartă, din zona respectivă, pot încărca
informaţii pe harta noastră. Aceste informaţii vor trece printr-un filtru WWF,
vor fi validate şi apoi publicate, dacă sunt corecte.
Un caz recent mediatizat îl reprezintă proiectul
hidroenergetic din Parcul Naţional Defileul Jiului (partea sud-vetică a României),
care ar urma să capteze 85% din debitul actual al Jiului. Atât investitorul, cât
şi autorităţile au ignorat legislaţia europeană privind conservarea naturii.
Dar există încă multe alte construcţii,
unele chiar în arii naturale protejate, care trebuie neapărat oprite,
avertizează ecologiştii: Sunt destul de multe amenajări, vorbim
de sute de amenajări care sufocă de decenii râurile de la noi. Sunt locaţii care lipsesc
complet – aproximativ 100 de hidrocentrale nu sunt pe harta noastră, din lipsa
informaţiilor,
e vorba de infrastructuri foarte vechi -, unele sunt colmatate, deci
nu mai produc energie însă blochează în continuare râurile şi afectează fauna şi flora din zona
respectivă. Dar numărul acestor construcţii este mai puţin relevant, amplasarea
lor ridică probleme. Dacă vă uitaţi pe hartă, veţi vedea că exact acolo unde este potenţial
ecologic foarte ridicat cu valori naturale deosebite, în vîrful munţilor, de
cele mai multe ori, acolo este şi potenţial energetic, pentru că există
această cădere mare de apă şi interesul este foarte ridicat.
Cu astfel de probleme se confruntă şi alte ţări
din Europa de Est. De exemplu, râul
Drava din Croaţia, un râu foarte frumos, afluent al Dunării, care face parte
din reţeaua Natura 2000 a UE, este ameninţat de construcţia a două mari
hidrocentrale. La fel, râul Hron din Slovacia este şi el în faza de planificare
a unei astfel de construcţii, chiar dacă secţiunea mijlocie a acestui râu a
devenit recent parte din reţeaua de situri Natura 2000, cu scopul de a
îmbunătăţi starea de conservare a speciilor de peşti.