România este prima ţară din Estul Europei care a intrat sub un regim
comunism de tip stalinist, de după Al Doilea Război, şi este ultima care a
scăpat de el, în ultimele zile ale anului de graţie 1989. Deşi toată lumea
consideră că, în Est, comunismul s-a instalat după lovitura de stat de la
Praga, din 1946, în România funcţiona deja, de la 6 martie 1945, un guvern cu
comunişti şi controlat de comunişti. Cu trupe sovietice în capitală, tânărul
rege Mihai primeşte o lovitură de la aliaţii occidentali care îi spun să
accepte guvernul pro-comunist impus de sovietici.
Explicaţia este simplă, în
octombrie 1944, la Moscova, Churchill propusese lui Stalin o formulă de
împărţire a lumii în care România rămânea în proporţie de 90 la sută în sfera
de interes a sovieticilor. Era cel mai mare procent de dominaţie sovietică,
chiar şi Bulgaria era menţionată cu doar 75 la sută. Înţelegerea era secretă,
nu o ştiau românii, dar occidentalii şi sovieticii funcţionau deja în această
logică. De aceea, instalarea comunismului în România, chiar din 1945, era
conformă planului aliaţilor. Cehoslovacia nu apare în această înţelegere, se
presupune, deci, că ea urma să rămână total în sfera occidentală. Doar că
trupele sovietice, în drum spre Berlin, ocupă integral această ţară şi, contrar
înţelegerilor, îi instalează un regim comunist, în februarie 1946. De abia acum
Vestul înţelege jocul lui Stalin, dar România era total uitată.
Odată cu
venirea lui Ceauşescu în fruntea regimului comunist din România, în 1965, cu
opoziţia sa faţă de dominaţia sovietică, Vestul crede că are un aliat dispus să
reformeze regimurile comuniste din Est. Este drept, România reuşise să scape,
printr-o acţiune de subtilitate diplomatică a fostului lider comunist, Gheotghiu-Dej,
de prezenţa trupelor sovietice. In 1968, Ceauşescu se plasează în apărarea
Primăverii de la Praga, împotriva Moscovei şi a celorlalte ţări din Est -
Bulgaria, Germania de Est, Polonia şi Ungaria – care, spre deosebire de
România, îşi trimiseseră soldaţii împotriva aliaţilor cehoslovaci,
Dar, după câţiva ani de speranţă, tânărul
comunist Ceauşescu, autor al unor gesturi de reformă, descoperă deliciile
cultului personalităţii practicat în China lui Mao şi Coree de Nord, a lui Kim
Ir Sen. Importă modelul în România şi totul se schimbă. Dictatura comunistă
capătă aceste accente dramatice astfel că, în 1989, anul schimbărilor europene,
Ceauşescu era cel mai dur lider din Estul comunist, mai dur chiar decât Uniunea
Sovietică, aflată atunci în era Gorbaciov.
Pe măsură ce ţările din Est renunţă
treptat la regimul comunist, România pare a funcţiona în continuare în virtutea
bileţelului pe care Churchill îi hărăzise destinul istoric, 90 la sută sub
cizma sovietică. Românii, totuşi, îşi doreau alt viitor astfel că au ieşit în
stradă, în luptă directă cu regimul comunist, cu dictatura soţilor Ceauşescu şi
a atotputernicei poliţii politice, Securitatea. După 34 de ani, încă se caută
şi se găsesc fire inedite ale evenimentelor din timpul Revoluţiei române anticomuniste,
din decembrie 1989.
Câteva elemente nu pot fi contestate: revoluţia
anticomunistă a fost făcută de românii disperaţi care au ieşit la proteste,
împotriva regimului comunist, inclusiv în situaţii disperate cum a fost cea de
la Timişoara, până când revolta a izbucnit şi la Bucureşti. Deşi se încerca tot
o evoluţie etapizată, cum se făcuse deja în celelalte state est-europene,
românii au strigat de la început Jos comunismul!. Sunt invocate tot felul de
intervenţii oculte, de la Est sau de la Vest, poate nu vor fi revelate
niciodată în totalitate, dar dacă au existat ele nu alterează acţiunea
zdrobitoare a poporului român, a oamenilor simpli, împotriva unui regim de
teroare, înfometare şi distrugere a ţării.
Nicio presupusă acţiune subversivă a
vreunui grup sau organizaţie nu a dus la înlăturarea dictaturii comuniste şi
nici la evitarea pierderilor umane, a luptelor ce au dus la căderea
comunismului. Altfel spus, românii nu au cui să mulţumească pentru eliberarea
din 1989, ei au doar jerfe pe care le plâng, în libertate, de trei decenii şi
jumătate.
