Tag: ETAJ Artist Run Space

  • “iMigrate”, ou quartre artistes roumains à la rechcerche de l’”american dream”

    “iMigrate”, ou quartre artistes roumains à la rechcerche de l’”american dream”

    En août
    dernier, le groupe E T A J Artist Run Space a traversé l’océan pour
    se rendre à Los Angeles (L.A.) aux États-Unis, dans le cadre d’une expérience
    artistique et culturelle sur l’american
    dream, l’émigration et la connexion avec le milieu artistique américain,
    intitulée « iMigrate. Biologie des Transitions ». Quatre artistes roumains (Mircea Modreanu, Ilina
    Schileru, Lucian Sandu Milea et Răzvan Năstase) ainsi que quatre artistes
    américains ont mis sur pied, en un lapse de temps assez court, une exposition à
    la galerie Durden and Ray de L.A. – un dialogue artistique, culturel
    et idéologique roumano-américain.

    Nous avons rencontré Mircea Modreanu,
    l’initiateur du voyage et du projet, qui nous a déclaré:


    « Je suis
    allé aux Etats-Unis. L’idée était avant tout de traverser l’Atlantique avec un
    sac sous le bras et de se mettre à produire là-bas. Je peux vous parler de mon
    travail, de mes échecs et de mes réussites. En fait tout mon travail est parti
    d’un échec que j’ai fini par transformer en réussite. L’idée c’était de se
    rendre sur place, et Los Angeles est remplie de SDF et de poubelles. J’ai récupéré
    beaucoup de détritus avec l’objectif d’en faire des moulage pour constituer un
    bas-reliefs avec des négatifs des déchets sur les murs. J’ai œuvré au
    ramassage de ces déchets pendant toute une semaine, j’ai acheté du plâtre et
    j’ai constaté après coup qu’il était de mauvaise qualité et ne durcissait pas.
    Après 5 jours cela ne fonctionnait toujours pas, il m’a donc fallu trouver une
    autre stratégie. J’ai décidé de faire un autoportrait avec mon chien. J’ai
    réutilisé tous les matériaux déjà récupéré pour en faire une installation qui
    m’aiderait pour la photo. Je suis parti avec une valise sous le bras et j’ai
    dessiné en chemin, j’ai fait quelque croquis. Notre processus artistique a
    donné lieu à une exposition. Quatre artistes roumains, et quatre américains. Le
    public a très bien accueilli l’exposition. Nous avons aussi pour projet
    d’exposer ensuite en Roumanie, mais dans un autre format, tout en gardant les
    quatre même artistes, mais en tenant compte de notre expérience
    outre-Atlantique. Je gère aussi un espace appelé « E T A J Artist Run
    Space » qui accueillera l’exposition.
    »


    L’artiste visuel Ilina Schileru a partagé avec nous son
    expérience au sein de ce projet. Elle nous raconte :


    « Le voyage a duré deux semaines, du 6 au 19
    septembre, avec un vernissage en plein milieu du séjour, le 12. Cela fait déjà
    deux ans que nous avons pour projet d’exposer dans le cadre d’un projet artistique
    collectif à l’étranger, aux Etats-Unis justement. Quel était le sujet ?
    Nous avons abordé des thèmes comme la migration en imaginant ce que cela
    représenterait pour nous de faire nos bagages en une journée en quittant tout
    comme ça du jour au lendemain pendant une période de crise. Et nous avons
    dressé un parallèle d’une certaine façon. Nous avons aussi fait référence à tous
    ces Roumains qui ont quitté et continuent de quitter notre pays depuis les
    années 1990, afin d’aller trouver du travail dans le reste de l’Europe, en
    Espagne ou en Italie surtout. C’est finalement comme cela que s’est créée notre
    diaspora qui n’a fait que croître depuis lors. Puis il y a ce mythe de
    l’artiste qui n’est pas prophète en son pays et doit partir ailleurs pour
    essayer de faire ses preuves. Voilà, pour ce projet nous étions quatre artistes
    roumains et quatre américains. Nous sommes partis avec une seule valise et
    chacun d’entre nous a réfléchi à comment faire passer notre message avec le
    moins de matériel possible. Nous ne sommes pas partis du principe que nous
    aurions de l’argent pour ce voyage et notre projet.
    »


    Ilina Schileru a brièvement passé en revue les quatre
    propositions artistiques faites par chacun des participants:


    « J’ai
    réalisé un dessin au fusain dans lequel j’ai imaginé une sorte de carte mentale
    d’un univers parallèle. Comment les choses se seraient-elles passées si mes
    grands-parents avaient immigré aux Etats-Unis dans les années 1950 au moment de
    leur mariage ? J’ai mis sur cette carte toutes les informations que
    j’avais collectées durant mon parcours. En théorie, nous avons commencé à
    réfléchir à ce projet au moment où nous avons pénétré dans le hall de
    l’aéroport Otopeni de Bucarest. Nous sommes partis du principe qu’en entrant en
    contact avec les autres voyageurs, y compris à Istanbul, nous allions nous
    inspirer aussi de leurs récits. Lucian a pris beaucoup de vidéos et a
    reconstitué en réalité virtuelle une grande partie de ce voyage, y compris nos
    visites au supermarché. Razvan qui est photographe a fait un projet en
    cyanotype. Je sais qu’il s’est promené autour du bâtiment de Bendix dans lequel
    nous avons exposé, et il a été surpris par la diversité commerciale proposée.
    C’était comme un immense marché Obor, beaucoup plus étendu. Mircea voulait
    quant à lui réaliser une œuvre en plâtre, mais puisque dans ce genre de projet
    il s’agit aussi de s’adapter, nous nous sommes rendus compte qu’il fallait
    utiliser un type de plâtre bien particulier. Lui avait récupéré du plâtre qui
    non seulement de séchait pas, mais qui de surcroit était très fragile. Il a
    donc dû reconstruire, repenser l’ensemble de son projet et c’est ainsi que lui
    est venue l’idée de peindre, tout en mettant sur pied une installation qui
    intégrerait ces sacs de plâtre, dont six n’avaient pas été ouverts.
    »




    Si l’exposition s’est achevée début septembre, vous pouvez tout de même retrouver des photos
    pour vous faire une idée sur la page Facebook du projet E T A J Artist Run Space qui continue son voyage vers de
    nouvelle aventures artistiques.

    (trad : Charlotte
    Fromenteaud)

  • Patru artiști români în căutarea visului american

    Patru artiști români în căutarea visului american


    În luna august, Grupul E T A J Artist Run Space a traversat Oceanul în Statele Unite ale Americii, în Los Angeles (L.A.), într-un experiment artistic și cultural despre căutarea visului american, despre emigrare și conectarea cu lumea artistică americană: iMigrate. The Biology of Transition – Migrația. Biologia Tranziției. Patru artiști români (Mircea Modreanu, Ilina Schileru, Lucian Sandu Milea și Răzvan Năstase) împreună cu patru artiști americani au construit în acest scurt timp o expoziție la Galeria Durden and Ray din L.A. – un dialog artistic, cultural și ideologic româno-american. Am stat de vorbă cu Mircea Modreanu, inițiatorul E T A J Artist Run Space despre călătorie și proiect:



    Am fost în America. Ideea proiectului era ca să traversăm Oceanul Atlantic doar cu bagajele și acolo să ne producem lucrările. Pot să vorbesc despre lucrarea mea, adică despre eșecul și reușita ei. Cumva, tot procesul meu artistic începe cu un eșec și după aceea se concretizează într-o reușită. Ideea era să ajung acolo și Los Angeles este plin de boschetari și de gunoaie. Am strâns foarte multe gunoaie și am vrut să le iau mulajul și să fac un basorelief cu negativul gunoaielor pe perete. M-am chinuit o săptămână să strâng gunoaiele acestea și să cumpăr saci de ipsos și să mă ambalez, așa, cu foarte multe materiale și am sesizat că ipsosul nu este bun, nu se întărea.


    După 5 zile nu a reușit să se întărească și atunci a trebuit să abordez o altă strategie și m-am apucat să fac o pictură, un autoportret cu cățelușa mea. Și am folosit toate materialele, le-am folosit ca o instalație, să-mi ajute cumva pictura. Am plecat cu valiza, am desenat pe drum, chiar și eu am făcut niște desene pe drum, niște schițe. Demersul nostru s-a încheiat cu o expoziție. Patru artiști români, patru artiști americani. Publicul a fost foarte receptiv și le-a plăcut foarte mult expoziția. Expoziția va trebui să o aducem și în România, dar sub alt format, adică tot aceiași patru, dar cu experiența avută, trăită acolo. Eu gestionez și un spațiu care se numește E T A J Artist Run Space și expoziţia va fi la mine în spațiu.



    Și artista vizuală Ilina Schileru ne-a împărtășit din experiența sa în acest proiect:


    A fost o călătorie de două săptămâni, de pe 6 pe 19 august, cu un vernisaj la mijlocul acestei perioade, pe 12. Am stabilit de vreo doi ani de că urmează să mergem și să expunem într-un artist run în străinătate, ba chiar în America. … și despre ce a fost vorba? A fost așa: despre migrație, despre cum ar fi să ne împachetăm într-o zi bagajele și să ne luăm tălpășița și cum s-ar simțit dacă, să zicem, am pleca pe perioada de criză. Și am făcut cumva o paralelă.


    Ne referim și la mulți români care au plecat din anii 90 începând, au plecat sistematic, masiv din țară, ca să lucreze la căpșuni în toată Europa, în Spania și Italia, mai precis. Și și-au creat acolo familii. Practic, diaspora noastră s-a creat atunci, s-a extins foarte, foarte mult. Și apoi mai este și mitul acesta al artistului care nu e profet în țara lui și care trebuie să plece ca să demonstreze ceva. Și am fost patru din România, patru din America, din Los Angeles, artiști care chiar activează acolo. Noi am plecat doar cu ce aveam în valiză și fiecare s-a gândit cum să condenseze mesajul în cât mai puțin material. Nu am plecat asumându-ne că vom avea bani de transport pentru lucrări de artă mari.



    Ilina Schileru a făcut o scurtă trecere în revistă a celor patru lucrări ale artiștilor români:


    Eu am făcut un desen în cărbune în care mi-am imaginat un soi de hartă mentală a unui univers alternativ. Cum ar fi fost dacă bunicii mei s-ar fi mutat în America în anii 50, când s-au căsătorit? Și am pus acolo tot ce am acumulat eu ca informații pe parcursul drumului. Teoretic, am început să gândim această expoziție, să o construim de cum am intrat în Aeroportul Otopeni. Și ne-am asumat că dacă intrăm în contact cu alți călători, și am intrat și în Istanbul, dar și pe avion, o să preluăm din poveștile lor și o să inserăm în ceea ce facem. Lucian a filmat foarte mult și a introdus într-un Virtual Reality toată călătoria noastră, inclusiv vizitele noastre în supermarket. Iar Răzvan a făcut un proiect în cianotipie, el fiind fotograf. Știu că s-a plimbat prin spațiul care înconjoară clădirea Bendix, în care am expus noi și a fost surprins de câtă varietate există, comercială, arată ca un obor mult mai extins.


    Mircea voia să facă inițial o lucrare din ipsos, dar pentru că proiectele astea sunt și despre adaptare, ne-am dat seama că trebuia un ipsos special. El a găsit un ipsos care nu numai că nu se usucă în timp util, dar este și foarte casant. Și a trebuit să-și reconstruiască, să-și restructureze ideea și în final a făcut o pictură, dar și o instalație în care a integrat acești saci de ipsos, 6 dintre ei nedeschiși