Laurent Lesage s-a născut în Belgia,
într-un sat de lângă Liège. A studiat filozofia la Universitatea din Liège și
tot acolo, în cadrul Centrului pentru Istoria Religiilor și-a format și cultivat
pasiunea pentru istoria religiilor, domeniu care l-a apropiat de Mircea Eliade.
Invitatul nostru a devenit pasionat de opera scriitorului român, dar și de
cultura noastră. Spune că România este o țară care e înscrisă în destinul său:
Înainte de
1977 am avut o întâlnire mai inconștientă cu România. Știți că primul meu erou-
acum tinerii îi spun supererou- a fost Johnny Weissmuller, deci Tarzan? Atunci
n-am știut, dar ulterior am aflat că avea și el rădăcini românești, era născut
în Timișoara. Și am mai avut astfel de legături inconștiente cu România, dar
cel mai important moment a fost în 1976, când toți tinerii care aveam vârsta
Nadiei Comăneci eram pur și simplu lipiți de ecrane și ne uitam la Nadia, eram
toți mirați de performanța ei. Eu sunt născut în 1961 și aveam 14 ani după
jocurile olimpice, când m-am dus la un pădurar care locuia exact în fața casei
noastre, ca să-mi dea de lucru, ca să fac bani fiindcă voiam să plec în România
să o întâlnesc pe Nadia. La 14 ani eu eram în pădure, să-mi câștig banii de
buzunar ca să fac un drum spre România. Interesant este că, după ce s-a retras
din competițiile internaționale, Nadia a venit în Belgia și m-am întâlnit cu
ea, așadar am un autograf al Nadiei Comăneci. Dar cel mai mare moment a fost,
bineînțeles, în 1985, atunci când am terminat studiile de filozofie și m-am
interesat de Centrul pentru Istoria Religiilor la Universitatea din Liège, unde am urmat toate cursurile.
Așadar, în 1985 m-am
întors la Liège, aveam încă niște bani care îmi rămăseseră din bugetul Nadiei
și mi-am cumpărat primele cărți ale lui Eliade. Pot să zic că aproape că am
luat dintr-o dată opera completă a lui Eliade care se găsea atunci și care era
deja publicată în limba franceză.
Peste ani, în 1990, Laurent Lesage a
ajuns în România, într-un colț îndepărtat de București, la Sighetul Marmației.
A fost o ocazie de a întâlni, în sfârșit țara și poporul care îl fascinau încă
din adolescență. A fost și o vizită care i-a schimbat viața.
În 1988 s-a
anunțat prin primărie că satul nostru, Houffalize, era înfrățit cu Budești.
Erau atunci câțiva ziariști care erau la curent cu proiectul de sistematizare a
satelor al lui Ceaușescu și au înființat operațiunea
iar în noiembrie în același an am fost invitat și eu cu prietena mea de atunci
și așa am făcut prima mea călătorie la Budești, în Maramureș, unde am stat cam
10 zile. A fost o călătorie turistică, să zicem așa. Au mai trecut doi ani și
am avut oportunitatea să revin la Sighet pentru o ședere mai lungă. Între timp,
eu m-am apucat mai serios de limba română, începeam să studiez mai în
profunzime opera lui Eliade și îmi doream să fac un studiu intensiv de limba
română. Imediat ce am ajuns, am avut câțiva elevi la Centrul Franco-Român din
Sighetul Marmației și am predat limba franceză în particular. Era la început un
plan care trebuia să dureze o lună- două, care a ținut atât de mult, încât am
rămas 12 ani.
Între timp, Laurent Lesage s-a
căsătorit cu o româncă și s-a mutat în România, la Sighetul Marmației. A
călătorit mult în zonă și a cules materiale pentru studiile sale antropologice
și etnologice. Totodată, Laurent Lesage a studiat în profunzime etnologia și
folclorul românesc, împreună cu opera lui Eliade, în special cea legată de
istoria religiilor. A susținut numeroare conferințe pe aceste teme, atât în
România, cât și în Belgia. Acum se află în Belgia și așteaptă cu interes să
revină în România. Viața lui se desfășoară între Belgia și România și s-ar
putea spune că are două case. Totuși, una dintre cele două îi este mai aproape
de suflet:
În 1990,
când am ajuns la Budești și am ieșit din mașină, m-am uitat în jurul meu și
primele mele cuvinte au fost: am ajuns acasă. Sentimentul acesta l-am avut din
1990 și îl am și acum: că eram acasă. Încă o dată vă spun, casa cu adevărat
este cea din România. Din 1992- 1993, când m-am stabilit în România, am fost
inclus imediat în faimosul Festival de Datini de Iarnă din Sighetul Marmației
și timp de aproape șapte ani am țiunut comunicări la sesiunile de referate
științifice legate de etnologie și de antropologie românească și de Mircea
Eliade. Bineînțeles, am făcut studii în teren, am străbătut zeci de sate în
jurul Sighetului, am făcut cercetare etnologică pe teren, vorbind mai ales cu
bătrânii, intrând dintr-un anumit punct de vedere în dinamica memoriei
colective. A fost o experiență foarte interesantă și foarte bogată din punct de
vedere antropologic. Pot spune că, din zece conferințe pe care le susțineam în
Belgia, opt erau legate de cultura românească.
