Tag: Eugeniu Carada

Începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea, statul român modern a făcut toți pașii către construirea atributelor unui stat suveran. În 1859 se uneau cele două principate române, Moldova și Muntenia, care formau România. În 1877-1878, tânărul stat România obținea independența în urma unui război și își mărea teritoriul cu provincia Dobrogea. Al treilea pas era înființarea băncii centrale, element indispensabil suveranității unui stat, pas făcut în anul 1880. În anul următor, 1881, România devenea regat și astfel statul român devenea unul cu personalitate juridică pe harta lumii.

Banca centrală, denumită Banca Națională a României, apărea în urma ”Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune”, document publicat în Monitorul Oficial în ziua de 17 aprilie 1880. Ea avea un capital inițial de 30 milioane lei, din care o treime era capital de stat, restul de două treimi fiind capital privat. Cea mai importantă atribuție a ei a fost emiterea de bancnote acceptate în tranzacții. Primele emisiuni monetare în bancnote au fost cele de 20, 50, 100, 500 și 1000 de lei, iar primul director a fost economistul Eugeniu Carada.

De numele lui Carada se leagă începuturile instituției, extinderea ei în toată țara și primele tipărituri de bancnote și baterea de monede. Pentru ridicarea palatului Băncii Naționale a României a fost cumpărat terenul actual din centrul Bucureștiului din zona Lipscani, vechiul centru comercial al capitalei României. În 1884 au început lucrările sub îndrumarea a doi arhitecți francezi, Albert Galleron și Charles Garnier. De la apariția sa și până la primul război mondial, Banca Naţională a României a oferit credite şi un nivelul redus al taxei de scont. În anii 1890-1892, Banca a schimbat etalonul monetar prin renunţarea la bimetalismul aur-argint în favoarea monometalismului aur.

La izbucnirea primului război mondial, societatea românească va fi bulversată, asemenea întregului continent european. Banca Națională a României a susținut efortul de război și evoluția războiului în anul 1916 a făcut ca ea să se refugieze la Iași, împreună cu toate instituțiile statului român. Tot atunci, tezaurul României depozitat la Banca Națională a României a fost transferat pentru păstrare la Moscova de unde nu a mai revenit nici după mai mult de un secol.

La sfârșitul Marelui Război, Băncii Naționale a României i-a revenit misiunea de a integra economia noului stat român format din vechiul Regat al României și provincii românești din fostul Imperiu rus și Austro-Ungaria. Pe fondul pierderii tezaurului în Rusia și a pierderilor de război, Băncii Naționale a României i-a revenit misiunea de a stabiliza moneda națională și de o face convertibilă. De asemenea, băncii centrale i-a revenit și misiunea de a stabiliza moneda și sistemul de credit în timpul marii crize economice din anii 1929-1933.