Deşi, oficial, criza
economică s-a încheiat în Europa, consecinţele sunt încă resimţite de europeni,
mai ales de către cei care au fost cei mai afectaţi de recesiune: tinerii.
Conform unui Eurobarometru recent, majoritatea tinerilor europeni între 16 şi 30 de ani se simt
marginalizaţi în ţările lor, ca urmare a efectelor crizei economice. Cei mai
mulţi sunt în Grecia (93%) în timp ce minimul se regăseşte în Germania unde
numai 27% dintre tineri trăiesc acest sentiment.
În România, procentul este
destul de mare: 71% dintre respondenţii români la sondaj se simt marginalizaţi.
Cauza cea mai frecventă este accesul redus la slujbe stabile şi plătite decent,
consideră Diana Filip, coordonatoarea biroului EuropeDirect din Bucureşti:
Cred că odată cu efectele negative
ale crizei economice, care încă se resimt, poate fi vorba de acel vechi clişeu:
tinerilor absolvenţi, celor care de-abia ies de pe băncile şcolii, li se cere
la angajare o experienţă destul de consistentă în muncă. Acest lucru se
întâmplă, de fapt, în toate statele-membre ale UE, nu doar în România.
Diferenţa ar fi că în restul statelor-membre încă se mai pune accentul pe
specializările practice, cum ar fi cele oferite de şcolile profesionale, şi nu
doar pe specializările teoretice. Şi din experienţa noastră, considerăm că
stagiile de practică şi voluntariatul au devenit esenţiale în formarea
tinerilor, în paralele cu aspectele teoretice pe care le învaţă în facultate.
Pentru acest motiv, a fost şi reglementată şi legea voluntariatului pentru ca această
activitate să fie considerată vechime în muncă. (…) Prin urmare este evident
că tinerii au nevoie de câtă mai mult stagii practice, pe lângă educaţia
teoretică, pentru a se integra pe piaţa muncii.
În ciuda problemele
existente pe piaţa internă a muncii, totuşi, Eurobarometrul indică faptul că
jumătate dintre tinerii din România nu doresc să studieze sau să emigreze
într-o altă ţară a UE. 85% nici nu au
călătorit în vreo altă ţară pentru a studia sau pentru a munci. În schimb, sunt
activi pe reţelele de socializare şi ar dori să se implice în dezbateri
publice.
Pentru Mihai Dragoş, preşedintele Consiliului Tineretului din România,
cele două aspecte – implicarea civică şi dorinţa de a rămâne în ţară – sunt
strâns legate şi se referă la încercările de a îmbunătăţi situaţia de aici.
Mihai Dragoş: Interesul pentru procesele democratice şi
pentru influenţarea deciziilor există, aşa cum demonstrează şi Eurobarometrul.
Există, inclusiv, un număr însemnat de
tineri care consideră că reţelele de socializare de pe net reprezintă un plus
pentru democraţie pentru că permit participarea la diverse campanii şi aflarea
unor informaţii directe care, uneori, pot fi foarte greu accesibile prin presa
tradiţională. Există, probabil, o temere de a pleca în străinătate care este
legată şi de marginalizare. Se vede o creştere a discursului instigator la ură,
a extremismului a unele state europene. Iar asta îi poate descuraja pe unii
tineri să-şi mai caute un viitor în altă ţară. În plus, sunt multe state care
au probleme de şomaj mult mai mari decât România, situaţia greu de crezut
înaintea crizei economice. Şi asta poate să afecteze decizia de a-ţi forma un
viitor în altă ţară.
Deşi mulţi aleg să
rămână în ţară, facilităţile gândite pentru tineri, inclusiv la Bruxelles şi la
Strasbourg, întârzie în a fi aplicate în România. Poate că şi aceasta este o
explicaţie pentru sentimentul de marginalizare. Mihai Dragoş: Există un program european denumit Garanţia pentru tineret prin care
România ar trebui să cheltuiască peste 560 de milioane de euro, tocmai pentru
această integrare a tinerilor socială şi economică. Mă refer aici în special la
tinerii NEET, adică cei care nu sunt nici angajaţi, nici nu urmează vreo formă
de educaţie sau de formare. Am constatat, însă, că România nu a început încă
implementarea efectivă a acestui program şi nici nu a cheltuit vreun leu din
aceşti bani europeni pentru consiliere, stagii de practică şi altele care ar fi
putut fi asigurate încă de la începutul anului 2014. Este vorba de o întârziere mai mare decât cea din exerciţiul financiar
anterior, 2007-2013. În 2009, deja se cheltuiau banii europeni destinaţi
pregătirii resurselor umane, acum ne aflăm la jumătatea anului 2016 şi lucrul
acesta nu se întâmplă.
Nici în privinţa
implementării propriei legislaţiei, România nu stă prea bine, constată
preşedintele Consiliului Tineretului: Suntem implicaţi în modificarea Legii
tinerilor. Noi am constatat că, deşi legea prevede existenţa unor programe
pentru tineri şi fonduri alocate tinerilor, inclusiv la nivelul autorităţilor
locale, marea majoritate a administraţiilor publice nu foloseau aceste fonduri
şi nu exista nici un fel de monitorizare a modului în care ele sunt cheltuite.
Mă refer la fonduri ce ar fi trebuit să fie alocate programelor de formare,
consiliere, dezbateri pe teme de politici publice, programe care să creeze
legături între angajatori şi potenţiali angajaţi. În România avem un şomaj în
rândul tinerilor de peste 21%, în 2015.
În ciuda temerilor şi a
sentimentului de marginalizare, există şi veşti bune în Eurobarometrul care
măsoară starea de spirit a tinerilor. 89% dintre tinerii din România consideră
că este important să cunoască instituţiile europene. Nivelul de cunoaştere al
instituţiilor şi politicilor europene a fost, ani la rândul în România, printre
cele mai mici din Europa. Lucrurile, însă, au început să se schimbe, mai ales
de când tinerii au aflat că aceste instituţii le pot oferi oportunităţi
concrete.
Diana Filip,
coordonatoarea biroului EuropeDirect din Bucureşti: Începând încă din
liceu, tinerii sunt din ce în ce mai mult interesaţi de funcţionarea
instituţiilor UE şi dornici nu doar să le înţeleagă mecanismul, în
eventualitatea în care ar dori să lucreze la Bruxelles, într-una din aceste
instituţii, ci şi să perceapă impactul politicilor UE la nivel naţional, cu
precădere pe piaţa muncii.
Cercetarea
sociologică pentru Eurobarometru a fost efectuată între 8 şi 25 aprilie 2016,
pe un eşantion de 10.294 de tineri din cele 28 de state membre.