Radio România Internațional

Tag: Euroscepticism

  • Gradul de euroscepticism în 2020

    Gradul de euroscepticism în 2020

    Actuala criză
    globală generată de pandemia cu noul tip de coronavirus este una dintre cele
    mai mari provocari din istoria Uniunii Europene. Pandemia de COVID-19 pune la
    încercare nu doar sistemele medicale din statele membre, ci și economia,
    finanțele și are implicații profunde la nivel social. În Italia, țara cea mai
    afectată din întregul bloc comunitar încă din primul val pandemic care lovea
    continentul în luna februarie, gradul de neîncredere în instituțiile europene a
    crescut vizibil. Conform Eurobarometrului din 2019, euroscepticismul era deja
    în creștere în rândurile italienilor, unde sentimentul proeuropean pierduse 20
    de puncte în sondaj față de nivelul înregistrat în anul 2010. Cu toate acestea,
    oamenii politici europeni au încercat să răspundă cât mai prompt la noul
    context de criză.


    Siegfried Mureşan, deputat din
    partea Partidului Popular European:

    Trebuie să fim cinstiți și să
    recunoaștem că nimeni nu a prevăzut, în ultimul an de zile, apariția acestei
    pandemii, a noului coronavirus. Ca atare, nimeni nu a fost pregătit pentru o
    asemenea pandemie. Nicio țară membră a Uniunii Europene, nici Statele Unite ale
    Americii, nimeni nu a fost pregătit 100% pentru un asemenea scenariu. La
    început, Uniunea Europeană a trebuit să își găsească rolul. Am avut nevoie de
    câteva săptămâni, în lunile februarie și martie, pentru a ne găși rolul. Iar eu
    cred că l-am găsit destul de bine și să ajutăm oamenii cu fonduri europene, cu
    produse, medicamente.



    Conform institutelor
    europene de cercetare, dezbaterile publice și rețelele sociale contribuie la
    deteriorarea încrederii în Uniunea Europeană, răspândind critici la modelul
    european. Dezinformarea și instrumentalizarea politică fac parte, de asemenea,
    din acest proces, cu riscul creșterii popularității forțelor naționaliste și extremiste.

    Siegfried Mureșan:

    Faptul că în primele săptămâni ale
    pandemiei Uniunea Europeană a avut nevoie să se organizeze a dus la percepția
    că Uniunea Europeană nu are soluții. Dar, după aceea, soluțiile au venit,
    oamenii au văzut acest lucru. Faptul că oamenii așteaptă soluții de la Uniunea
    Europeană mereu când apare câte o problemă – fie că a fost criza economică din
    urmă cu zece ani, fie că a fost criza refugiaților de acum cinci ani sau criza
    actuală, COVID-19 -, faptul că oamenii așteaptă ca Uniunea Europeană să
    contribuie la rezolvarea acestor crize arată că oamenii au încredere în
    instituțiile Uniunii Europene, iar noi trebuie să venim cu soluții concrete. Am
    văzut, cu prilejul acestei crize, că populismul nu ajută, că extremiștii nu au
    soluții. Tot oamenii politici proeuropeni, responsabili, sunt cei care, la
    finalul zilei, vin cu soluții concrete.


    Numeroase apeluri
    la unitate și solidaritate au fost înaintate în aceste luni de criză de la
    nivelul instituțiilor europene. Unii politicieni de seamă, între care și președintele
    Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au exprimat necesitatea unei abordări
    comune corente, pentru a reduce pe cât de mult posibil efectele pandemiei.


  • Modernizarea României prin atragerea fondurilor europene – sursă de eurooptimism

    Modernizarea României prin atragerea fondurilor europene – sursă de eurooptimism

    Fondurile europene constituie pentru români un subiect abordat constant, în
    speranța că exemplul pozitiv dat de alte state membre poate deveni molipsitor,
    iar modernizarea României, prin atragerea acestor fonduri, poate fi privită ca
    o sursă de eurooptimism.


    Cu o atitudine
    critică la adresa celor care gestionează ineficient fondurile europene, eurodeputatul
    Cristian GHINEA consideră că modernizarea României poate fi o sursă de
    eurooptimism și implicarea lui personală este atât în cadrul Parlamentului European,
    cât și, inclusiv, în cadrul platformei pe care a creat-o o țară ca afară punct eu
    (otaracafara.eu).


    Domnule
    Cristian Ghinea, cum vedeți modernizarea României prin atragerea fondurilor
    europene, în condițiile în care mare parte din localități, mai ales din
    categoria rural sau urban mic, nu au drumuri, apă curentă, sunt multe zone neamenajate
    pline de gunoaie…


    Cristian
    Ghinea: Încerc să-mi
    folosesc mandatul meu de europarlamentar dincolo de atribuțiile fixe, exacte,
    ale Parlamentului European, în a împinge idei bune pentru guvernnare și o mai
    bună folosire a fondurilor europene. Eu cred că este un paradox și eu cred că
    viitorul României se va decide de cei care se ocupă de modernizare pentru că,
    până la urmă, apartenența noastră la Uniunea Europeană, în sine este un proiect
    de modernizare a acestui stat.


    Pe partea de
    fonduri europene, DA, se fac lucruri. Ar fi și greu să nu se facă, atunci când
    îți intră 50 de miliarde de euro, în țară. Din păcate, p roblema e că se fac
    fragmentar.


    Simplu fapt că
    ne-am propus să atingem o țintă europeană de reciclare de 50% și suntem la
    15%, deși am cheltuit banii europeni pentru modernizarea sistemelor de gunoi,
    simplu fapt că am cheltuit și am și pierdut bani europeni pentru infrastructură
    și nu avem o autostradă care trece munții, din nou eșec colosal…


    Dacă fondurile
    europene ar fi putut să fie o sursă de eurooptimism, un mod prin care românii
    să vadă uite, domnule, ne dezvoltăm ca țară! și asta a fost așteptarea
    tuturor; atunci când am intrat în Uniunea Europeană spuneam: Domnule, așteptăm
    de la Uniunea Europeană o mai bună guvernare, dar și o modernizare prin bani
    europeni. Intrăm în UE și primim miliarede și miliarde. Le-am primit, dar le-am
    folosit prost. Nu avem foarte mult input (n.r. răspunsuri) dinspre societate și
    chiar dinspre clasa politică. Sunt foarte critic și foarte sceptic.


    Doar un
    avertisment: Haideți să facem din fondurile europene o sursă de eurooptimism,
    nu o sursă de euroscepticism!




  • Reforma Uniunii Europene între europenism și euroscepticism

    Reforma Uniunii Europene între europenism și euroscepticism

    În ianuarie 2020, Parlamentul
    european a avut inițiativa organizării unei conferințe privind viitorul Europei
    în care cetățenii își vor exprima opiniile asupra reformei Uniunii Europene.
    Timp de doi ani, ideile și propunerile de reformă vor fi adunate și dezbătute
    în vederea unei reforme care să depășească neajunsurile de până acum. Însă
    pandemia de coronavirus a făcut ca evenimentul să fie amânat, dar temele au
    rămas în atenția cetățenilor și instituțiilor blocului comunitar. Noutatea
    adusă de pandemie a fost transformarea ei de către eurosceptici într-o nouă
    critică adusă funcționării instituțiilor europene. Se pare că discuțiile despre
    reforma Uniunii se vor purta între eurooptimism și euroscepticism însă
    centrismul trebuie să fie abordarea cea mai realistă.


    Expertul
    în chestiuni europene Mihai Sebe a schițat un tablou general al reformei
    Uniunii în care cele două părți au argumente valide:

    Euroscepticismul nu își are cauza în pandemie, mai degrabă
    pandemia a acționat ca un revelator al faliilor deja existente. De altminteri,
    Uniunea Europeană a fost criticată, și pe bună dreptate, pe tema unei reacții
    lente la începutul pandemiei. Cel puțin în primele săptămâni ea a dat impresia
    unei debusolări și a unei lipse de coordonare.

    Pe de altă parte, trebuie să
    recunoaștem faptul că Uniunea Europeană nu a fost proiectată pentru a gestiona
    aspecte sanitare și criza medicală, acestea fiind mai degrabă competența
    statelor membre. Astfel că am avut un mix de reacții întârziate ale Uniunii
    Europene. În același timp, am putea spune că există și o tendință a statelor
    membre, a diferitelor partide politice, numai de a da vina, ca de fiecare dată,
    pe Bruxelles, atunci când problemele interne depășesc o anumită doză.


    Criza
    pandemiei, odată trecută, ar putea fi folosită ca exemplu pentru construirea
    unor seturi noi de răspunsuri la problemele cetățenilor europeni.

    Mihai Sebe: Această criză arată faptul că
    Uniunea Europeană are nevoie de reformă instituțională și politică în mai multe
    domenii. De asemenea, este nevoie de o presiune suplimentară la adresa
    instituțiilor europene să devină mai eficiente, mai democratice și totodată mai
    apropiate de nevoile cetățenilor. De multe ori se reproșează Uniunii Europene
    acest deficit democratic și faptul că nu implică cetățeni în exerciții de
    participare și nu ascultă vocile cetățenilor.

    Astfel că o soluție pentru
    reformarea Uniunii ar fi conferința pentru viitorul Europei prin care să reușim
    să atingem acea masă critică de cetățeni, de organizații interesate, de state
    membre care să-și spună punctul de vedere cu privire la viitorul Uniunii
    Europene și în același timp să putem rezolva, la sfârșitul celor doi ani, o soluție
    comună.


    În viitor, Uniunea
    Europeană ar trebui dotată cu instrumente care să rezolve problemele
    cetățenilor, un exemplu de bună reacție fiind rezolvarea condițiilor de muncă
    ale muncitorilor sezonieri. Însă cuvintele-cheie ale reformei viitoare rămân solidaritate,
    coeziune și reprezentativitate.


  • Viitorul Europei – continuă dezbaterile lansate de Parlamentul European

    Viitorul Europei – continuă dezbaterile lansate de Parlamentul European

    Dezbaterile privind viitorul Europei, o inițiativă lansată de Parlamentul European care urmează să se încheie în preajma alegerilor europene, au continuat luna aceasta cu premierul spaniol Pedro Sanchez.

    Dezbaterile cu privire la viitorul Europei au fost lansate, în mai multe instituții europene, în contextul generat de decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, ceea ce, chiar dacă nu a dus la o criză identitară, a ridicat o serie de întrebări serioase. De altfel ultimele evoluții legate de Brexit au fost abordate și de premierul spaniol în prima parte a discursului său. Pedro Sanchez a pledat, mai departe, pentru aprofundarea unei Europe a prosperității și egalității pentru toți și în care să se pună accentul în special pe generațiile tinere și integrarea lor în piața muncii. Dincolo de aspectele de ordin economic, Pedro Sanchez a comentat și climatul actual, făcând trimitere la valul de euroscepticism care străbate continentul și la tentația unor regimuri de a alege calea autoritară. Pedro Sanchez a pledat pentru respingerea acestor tendințe și a acestui tip de discurs, care s-a mai văzut în Europa și în perioada interbelică și a dus, până la urmă, la catastrofele secolului XX.

    Pacea, democrația și libertatea nu trebuie luate niciodată ca un dat. Am văzut acest lucru cu ochii mei în Bosnia, în anii ’90, când am lucrat pentru ONU la Sarajevo, un oraș devastat de războiul civil. Barbarismul despre care credeam că a fost alungat din istoria continentului nostru a apărut din nou, atunci când nimeni nu se aștepta. Și a fost hrănit de acele forțe care răspund întotdeauna cu ură la rațiune. Reapariția acestor forțe nu doar că ne amenință proiectul de integrare ci și afectează, într-un mod subtil, agenda celor care au principii opuse lor. Niciun European nu trebuie să fie ghidat de aceste forțe.

    Vă cer să rămâneți fermi în apărarea valorilor europene și să rezistați la cântecul de sirenă al autoritarismului, întrucât singurul scop al acestuia este distrugerea Europei. De aceea vă cer să apărați Europa pentru ca Europa să își poată apăra cetățenii. Sunt convins că, în anii care vor urma, procesul nostru de integrare va continua să avanseze, in ciuda dificultăților. Vor fi opinii diferite. Vor fi pași înainte și pași înapoi. Evident că nu toată lumea va fi satisfăcută de consens și este natural să fie așa. Uniunea reprezintă o sinteză între idei diferite și uneori contradictorii care sunt comparate, pașnic, astfel încât să ne sporim prosperitatea în timp ce păstrăm stabilitatea într-o lume în schimbare.

    Ne bazăm pe o solidaritate care a crescut și s-a văzut de-a lungul anilor. Se poate vedea de fiecare dată când ne confruntăm cu terorismul. Este un semn tangibil, real al cetățeniei europene. Atunci când un cetățean spaniol pune un steag al Franței pe rețelele de socializare pentru a-și arăta solidaritatea atunci când are loc un atac la Paris, ceea ce face este să îmbrățișeze steagul european. Când un cetățean german simte că atacul din Ramblers din Barcelona este ceva ce îl afectează, de asemenea îmbrățișează drapelul european. Când onorăm victimele atacului terorist care a avut loc luna trecută în acest oraș, Strasbourg, îmbrățișăm drapelul Europei.

    Pedro Sanchez este ultimul dintr-o serie de lideri europeni care i-au prezentat Parlamentului European viziunea lor cu privire la viitorul blocului comunitar. Printre aceștia se numără premierii Olandei și Greciei, Mark Rutte și Alexis Țipras, președinții Franței și României, Emmanuel Macron și Klaus Iohannis și cancelarul german, Angela Merkel.


  • Euro-scepticism, a challenge for the architects of Europe

    Euro-scepticism, a challenge for the architects of Europe

    A deficit of democracy, insufficient transparency, lack of flexibility or intricate language are among the main reasons to criticise the EU, underlying the distrust in the European project known as Euro-scepticism. Analysts mention that Euro-scepticism was originally perceived as a British syndrome, which later on spread to France, Germany, Italy, Spain or Poland, for example. And recent polls indicate that Euro-scepticism is on the rise in Europe.



    Here is analyst Iulian Chifu on the causes that trigger this situation:


    “There are multiple elements at play here, and the first one is the lack of commitment to re-energise the European project, the lack of confidence in the current leadership, which seems obsolete and out-dated, instead of coming up with new ideas. Secondly, this lack of commitment to the European project is also evident at a national level. For instance, the Netherlands had that referendum on the association with Ukraine, a firm stand taken by pro-European parties in the sense of protecting the European projects and policies already agreed upon, even by the representatives of the Dutch government. And on the other hand, there is this problem of the deficit of democracy. There is an entire theory regarding the power of non-elected officials, more precisely the bureaucrats in Brussels which decide on behalf of the member states, above their heads, instead of elected officials that receive their powers from the citizens of Europe and are directly liable to them for their performance.”



    According to Iulian Chifu, some of the secondary effects are the rise of populist, xenophobic, Islamophobic and anti-immigration movements, and all the various categories of responses to European security issues are multiplied and overlapped:


    “As a rule, the EU and the European bureaucracy are able to tackle one crisis at a time, and when such crises overlap the EU administrative staff are somewhat at a loss. And I should also add to this the pre-eminence of the great powers, France and Germany mainly, in undertaking European responsibilities. In other words, the rules of democracy change within the EU, with a shift from a 28-state partnership to a decision made by 2 or even 5 main EU members, which gets exported and even imposed on the other EU member countries. This kind of behaviour certainly does not help strengthen the European cohesion, and, more importantly, alleviate the Europeans fears, which therefore fuel the anti-European populist rhetoric.”



    The UK referendum brought Euro-scepticism issues back to the forefront. In the Netherlands, a first reaction after the British vote came from the far-right politician Geert Wilders, who called for a similar referendum. The idea was rejected by the national parliament, where PM Mark Rutte, whose country completed its EU presidency, pleaded for preserving the EU unity. Brexit must make the EU aware of the fact that it has a lot of important problems to solve-that it must focus on security, safety and creating jobs, says Mark Rutte, who adds that the EU legislation needs simplifying in all these areas.



    In any case, the UK referendum has created a precedent. Will a domino effect follow? All those who are considering leaving the EU will now keep their eyes on what happens in Great Britain, looking for answers to questions like: does the UK independence solve Britains economic problems? Does the country become stronger or not?



    Iulian Chifu once again:


    “Regardless of what happens with the UK leaving or not leaving the EU, the costs entailed by such a decision will force all the countries considering this to think twice about it. A domino effect is unlikely because some lessons have been learned, and I think that even those who would like a divorce or a break-up or a rearrangement of the relationship between Brussels and the national states are now waiting to see what happens in Britain, which is the second-largest economy of the continent, before they embark on a similar venture. So even those who want to exit will wait and see how it works for Britain, what the benefits will be for this country.”



    According to Iulian Chifu, smaller countries cannot afford to leave the Union, because they rely on the single market and on the engines that keep it working. Germany itself cannot afford to break with the bloc, given that most of its exports go to EU countries, that it is the main beneficiary of the common market and this would trigger a major problem. There are also major countries like France, Spain or Italy, whose deficits are so deep that leaving the EU and securing their finances beyond EU capabilities would already mean very high costs, and substantial economic problems.


  • Euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii Europei

    Euroscepticismul – o provocare pentru arhitecţii Europei

    Deficitul democratic, insuficienta transparenţă, inflexibilitatea
    sau limbajul complicat se numără între pricipalele critici aduse UE, critici
    traduse în euroscepticism – curent bazat pe neîncredere în proiectul european.
    Analiştii amintesc că iniţial, euroscepticismul a fost perceput ca un sindrom
    britanic, răspândindu-se ulterior în Franţa, Germania, Italia, Spania sau
    Polonia, de exemplu. Iar sondaje recente relevă că euroscepticismul este în
    creştere în Europa.

    Analistul Iulian Chifu, despre cauzele care determină
    această situaţie: Aici sunt multiple elemente şi aş începe cu primul – este lipsa de asumare a
    reenergizării proiectului european, lipsa de încredere în actualul lidership
    care pare a fi vetust şi prăfuit şi nu cu idei noi. Pe de altă parte, trebuie
    să remarc că şi la nivel naţional există o lipsă de asumare a proiectului
    european. Eu nu am văzut, de exemplu, un referendum făcut în Olanda în legătură
    cu acordul de asociere cu Ucraina, o luare de poziţie serioasă a partidelor
    proeuropene în sensul apărării proiectelor şi politicilor europene stabilite
    deja inclusiv cu participarea reprezentatului guvernului olandez. Pe de altă
    parte, rămâne acea problemă a deficitului democratic, există chiar o întreagă
    teorie a puterii celor nealeşi, respectiv o birocraţie la Bruxelles care decide
    în numele statelor, peste state, fără să vorbim de persoane alese sau care pot
    să răspundă în mod direct pe baza unui mandat şi responsabilităţi de această
    factură în raport cu cetăţenii europeni.

    Potrivit
    lui Iulian Chifu, aici pot fi adăugate ca efecte secundare apariţia mişcărilor
    populiste, xenofobe, islamofobe, antimigraţie, iar toate categoriile de reacţii
    în raport cu problemele de securitate europeană care apar, se multiplică şi se
    suprapun: În general, UE şi birocraţia europeană ştiu să rezolve câte o criză
    pe rând, nu atunci când aceste crize se suprapun, moment în care deja există o
    semiderută la nivelul administrativ european. Şi aş mai adăuga aici şi o
    preeminenţă a marilor puteri, Franţa şi Germania cu precădere, de a-şi asuma
    responsabilităţi europene, o schimbare a unei democraţii chiar în interiorul
    statelor europene, de la formula, să spunem de parteneriat în 28 la o formulă
    de tipul decizie în doi, eventual în 5 cu principalele state europene,
    exportată apoi şi , pe alocuri, chiar impusă celorlalte state europene. Or,
    nici acest tip de comportament nu ajută la întărirea coeziunii europene şi mai
    ales la domolirea temerilor populaţiei europene care imediat se duce pe mesaje
    populiste antieuropene.

    Referendumul din Marea
    Britanie a readus în discuţie temele legate de euroscepticism. În Olanda, o primă reacţie după
    referendumul britanic a venit din partea politicianului de extremă dreapta,
    Geert Wilders, care s-a pronunţat pentru un referendum similar – propunere respinsă, însă, în
    parlamentul naţional, unde premierul Mark Rutte, a
    cărui ţară a încheiat pe 30 iunie preşedinţia UE, a pledat pentru păstrarea
    unităţii europene.

    Brexitul trebuie să facă Europa să conştientizeze că are
    multe probleme importante de rezolvat – să se concentreze pe securitate,
    siguranţă şi creare de locuri de muncă – spune Mark Rutte, potrivit căruia, în
    toate aceste domenii este nevoie de simplificarea legislaţiei europene.

    Oricum,
    organizarea referendumului din Marea Britanie a creat un precedent. Va urma un
    efect de domino? Ochii celor care se gândesc la părăsirea UE vor fi îndreptaţi spre ceea
    ce se întâmplă în Marea Britanie. Vor căuta răspunsuri. Rezolvă
    independenţa Marii Britanii problemele economice ale Marii Britanii? Devine mai
    solidă sau nu? Iulian Chifu: Indiferent
    ce se întâmplă până la urmă cu ieşirea sau non-ieşirea Marii Britanii,
    costurile aduse vor pune toate statele care vreodată s-ar gândi la aşa ceva să
    se gândească de două ori. Lucrurile nu vor putea să meargă mai departe în
    domino tocmai pentru că există lecţii învăţate şi, cred eu, tocmai pentru că,
    chiar şi cei care şi-ar dori o ieşire, o rupere, o reschimbare a raportului de
    forţe între Bruxelles şi statele naţionale, aşteaptă să vadă ce se întâmplă cu
    Marea Britanie, una dintre economiile puternice şi cea de-a doua la nivel
    european, pentru a risca ulterior o aventură de factura asta. Deci, chiar şi
    cei care şi-ar dori ieşirea, vor sta să vadă ce se întâmplă cu Marea Britanie,
    ca să vadă dacă într-adevăr aduce nişte beneficii un asemenea gest.

    În opinia
    lui Iulian Chifu, statele mici nu îşi pot permite să iasă din UE, sunt
    dependente de această piaţă comună şi de motoarele care duc la funcţionalitatea
    ei. Nici Germania nu îşi poate permite să iasă pentru că foarte mare parte a
    exporturilor sale sunt de fapt, exporturi în interiorul UE, este principalul
    beneficiar al pieţei comune şi, până la urmă, din punctul acesta de vedere are
    o problemă majoră. Există şi celelalte mari state cum sunt Franţa, Spania sau
    Italia, ale căror deficite sunt atât de mari încât o ieşire din UE şi o
    finanţare dincolo de capacităţile UE pe de-a-ntregul, ar însemna deja costuri
    foarte mari, probleme economice foarte mari.

  • Who’s Afraid of Eurosceptics?

    Who’s Afraid of Eurosceptics?

    Euroscepticism, populism and extremism have gained ground in the European Union, as shown by opinion polls and confirmed by the latest European Parliament election of May. The structure of the new Parliament is now dominated by the Group of the European People’s Party and the Progressive Alliance of Socialists and Democrats. The Liberals are the third important group in Parliament, followed by the Greens.



    Nevertheless all four parties have reported significant losses as compared to the previous elections. The far left is on the rise, and so is Europe of Freedom and Democracy, a political coalition of European parties, the largest of which is the UK Independence Party. In simple terms, the election results have confirmed the concerns with Europhobic and Eurosceptical parties. Such fears are not ungrounded.



    The aforementioned parties are very active and highly critical of what Europe represents today, and seem to share many ideas that “go against the grain”. They are anti-immigrant, oppose the free movement of people and the Schengen area, and argue against the single currency, which they see as the main cause of the current economic crisis in Europe. Finally, some Europhobes go as far as saying the European bloc should be left to meet its downfall.



    Political analysts with the Lisbon-based Diario Economico business newspaper say it’s understandable why more and more Europeans find radical and Europhobic movements appealing. The decision makers in Brussels have failed to meet their expectations, ushering in institutional inflexibility, fragmenting European economies and widening the gap between the rich and the poor, the strong and the weak, between governments and those governed. Faced with so many doubts, becoming a sceptic as regards the future of Europe is quite easy. There has been much talk about the campaign for the European Parliament elections being different this time. Political analyst Bogdan Chireac explains:



    Bogdan Chireac: “The campaign focused on post-crisis topics. There was no talk about the future of Europe, but rather about immigration, unemployment, jobs, matters of domestic politics that are country-specific. I don’t think Europeans are overall pleased with the result of the elections and how the campaign unfolded”.



    What is really surprising about the recent elections is the voter turnout, which is higher than in 2009, political analyst Cristian Parvulescu told us.



    Cristian Parvulescu: “Could this be, both in Europe and in Romania, proof that European citizens have mobilised against Europe? If we look at the results in France, yes, we can say that. But were we to take a look at Romania or Belgium, things are more complicated. The Eurosceptic far right has gained clout. Still, the main European political factions will continue to make the calls within the European Parliament”.



    In Romania the elections brought little to no mandates to Eurosceptics. For our country the stake was different. Bogdan Chireac gave us more details.



    Bogdan Chireac: “The only stake of the election was testing voters’ choices ahead of the presidential elections of November. Our politicians have failed in getting people interested in the European Parliament elections. They simply couldn’t do that. They were too worked up about matters of domestic politics, such as the verbal clashes between president Basescu and Prime Minister Ponta. They were the focal points on the political agenda, so the results speak for themselves. The campaign was split between the supporters and opponents of president Basescu. The biggest winner is the Social Democratic Party, while the losers are the National Liberal Party and the Liberal Democratic Party, since the result obtained by the People’s Movement Party has virtually taken Basescu out of the political equation”.



    So far, Romanian officials have held offices of little importance within the European Parliament, such as vice-presidents of committees or delegations. Will the results of the elections bring about any change?



    Bogdan Chireac: “I doubt we will see any spectacular change. Just think that Dacian Cilos has so far done very well as European Commissioner for Agriculture and Rural Affairs, not necessarily as a representative of Romania, but as a European official. While this meets Europe’s standards, we should seek other ways to meet our own, and so should all nations who have politicians in high-ranking positions in Brussels. Therefore we should expect little of our politicians in Brussels. They are first and foremost our most vocal critics”.



    Romania will be represented by 32 MEPs in the new Parliament. The left-wing ruling coalition, made up of the Social Democratic Party, the National Union for the Progress of Romania and the Conservative Party, has won 16 seats, while the center-right parties, the National Liberal Party and the Liberal Democratic Party, have won six mandates and five mandates respectively. The Democratic Union of Ethnic Hungarians in Romania, a junior member of the ruling coalition, has 2 seats, the same as the People’s Movement Party in opposition. The independent candidate Mircea Diaconu has also surprisingly won a seat.

  • Românii, printre cei mai optimişti europeni

    Românii, printre cei mai optimişti europeni

    Membră a Uniunii Europene din 2007, România rămâne printre cele mai optimiste ţări în ceea ce priveşte viitorul blocului comunitar.



    Un Eurobarometru dat publicităţii la începutul acestei săptămâni arată că 62% dintre români au opinii optimiste, acest procent plasându-i pe a şasea poziţie, după danezi, estonieni, lituanieni, maltezi si polonezi. De cealaltă parte, cei mai mulţi pesimişti sunt, fără nicio surpriză, în statele care au beneficiat de planuri internaţionale de susţinere — Grecia, Cipru şi Portugalia — planuri care au venit însoţite de măsuri de austeritate.



    Publicat cu zece luni înainte de alegerile pentru Parlamentul European, eurobarometrul relevă că România este pe locul patru în UE din punctul de vedere al creşterii gradului de informare privind modul în care sunt aleşi eurodeputaţii, proporţia celor care ştiu acest lucru crescând cu 5%. De asemenea, uniunea economică şi monetară este mai populară în România decât în state din zona euro ca Spania, Portugalia şi Cipru, şi este privită mult mai bine decât în ţările nemembre.



    Sondajul mai arată că peste doua treimi dintre europeni cred că vocea lor nu contează în Uniunea Europeană, acesta fiind cel mai ridicat nivel din toamna lui 2004, când a fost pusă întrebarea pentru prima dată. Această tendinţă de creştere se remarcă începând din primăvara lui 2009, iar opinia este larg răspândită în Grecia (89%) şi Cipru (89%). Procente foarte mari regăsim şi în Portugalia, Italia şi Spania. Dar şi în România, unde procentul celor care cred că vocea lor nu este ascultată în Uniune se ridică la 71%. Potrivit Eurobarometrului, procentul de euroscepticism este în creştere – 60% dintre cetăţenii europeni tinzând să nu mai aibă încredere. În acelaşi timp, peste jumătate dintre români declară că se simt cetăţeni ai Uniunii Europene, dar situaţia este diametral opusă în Bulgaria, Cipru sau Grecia. Deţinerea unei monede unice întăreşte, într-o oarecare măsură, acest sentiment al apartenenţei – 64% dintre persoanele interogate din zona euro se simt cetăţeni comunitari, faţă de doar 57% în afara zonei euro.



    Percepţia situaţiei economice naţionale rămâne stabilă, răspunsurile pozitive situându-se, însă, la un nivel foarte redus. Cele mai importante probleme cărora românii spun că trebuie să le facă faţă în prezent sunt situaţia economică (44%), creşterea preţurilor (35%) şi şomajul (33%).



    Pe de altă parte, majoritatea europenilor consideră, că drepturi, precum cel la libera circulaţie, reprezintă principalele avantaje ale construcţiei europene. Şase cetăţeni din zece doresc să afle mai multe despre drepturilor lor, dar mai puţin de jumătate ştiu în ce constau aceste drepturi.