Organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, Festivalul European de Teatru Eurothalia a ajuns, în noiembrie 2014, la a patra ediţie, continuând ceea ce şi-a propus în urmă cu cinci ani. Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German:
“S-a gândit să fie o încercare de racordare a acestui teatru şi a teatrului din ţara noastră la unele dintre tendinţele teatrului european. Festivalul şi-a dorit de la început să devină, în timp, o platformă pentru teatrul european din diverse spaţii culturale de bună calitate. În 2009, când acest festival a fost iniţiat, nu exista nicio iniţiativă similară cel puţin în această regiune, dacă nu în ţară şi acest lucru ne-a încurajat să perseverăm. Pe de o parte, dorim să aducem la Timişoara unele dintre cele mai inovatoare propuneri din teatrul din diverse ţări europene, iar pe de altă parte încercăm să facem o conexiune între această latură a festivalului şi cea care aduce la Timişoara unele dintre producţiile reprezentative ale ultimelor stagiuni din România.
Această componentă românească a festivalului se înţelege şi ca o componentă de showcase, un lucru pe care l-am iniţiat de anul trecut şi l-am continuat anul acesta, cu intenţia de a contribui la o mai bună vizibilitate a ceea ce se produce în teatrele din România. Ceea ce contează, din punctul meu de vedere, este ce ar avea acel spectacol de spus spectatorilor de aici”.
Unul dintre cele mai provocatoare spectacole ale ediţiei 2014 a Festivalului Eurothalia — provocator ca mesaj, dar şi ca regie, a fost “Crash Course Chit Chat”, spectacol produs de compania Sanjei Mitrovic, din Amsterdam. Conceptul, regia şi coregrafia îi aparţin aceleiaşi Sanja Mitrovic, care a adunat cinci actori, reprezentând cinci state europene: Germania, Franţa, Anglia, Olanda şi Belgia. Spectacolul are la bază, pe de o parte, poveştile actorilor despre copilăria, familia, viaţa personală, pe de altă parte, fapte istorice, clişee şi prejudecăţi legate de cele cinci naţiuni.
Sanja Mitrovic foloseşte startegiile documentarului pentru a studia relaţia dintre identitatea personală şi identitatea europeană. Franţuzoaica Servane Ducorps, unul dintre cei cinci actori din “Crash Course Chit Chat”, vorbeşte despre întrebările la care au încercat să răspundă prin acest spectacol:
“Putem fi europeni? Ce înseamnă să fii european? Ce împărţim împreună? Ce nu împărţim? Cred că e vorba despre a ne chestiona pe noi înşine în legătură cu aceste lucruri. Cred că în spectacol începem fiind curioşi unul cu privire la celălalt şi, cu cât intrăm mai adânc, cu atât ne distrugem mai mult unul pe celălalt. Poate că ultima scenă, una religioasă, semnifică încercarea noastră, pentru ultima oară, de a fi împreună. Şi nici această încercare nu a avut succes. Cred că era important să avem un moment religios, să vorbim despre ce înseamnă a fi împreună”.
Unul dintre spectacolele româneşti cele mai valoroase invitate în Festivalul European de Teatru Eurothalia a fost “Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, pus în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Producţia a câştigat anul acesta premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol. Nominalizată la premiile UNITER, categoria Cea mai bună actriţă în rol secundar, Csilla Albert vorbeşte despre experienţa lucrului cu acest text suprarealist:
“Foarte greu textul. Acest text cred că a fost scris mai degrabă să fie citit decât să fie jucat, deşi este un text dramatic. Când l-am lucrat, am avut senzaţia că este precum Aria lui Mozart, care a fost scrisă ca să nu fie cântată. A fost o luptă, o adevărată aventură să îmblânzim textul. Cred că este o provocare să nu uităm de ce facem teatru, să ajungem la un nivel când personajele nu mai sunt jucate, arătate, ci sunt simţite, sunt jucate din celule.
Pentru mine asta e cel mai important: să scot copilul din mine nu arătând cum cred eu că e un copil, ci crezând că nu am 35 de ani şi pot avea 6 ani timp de două ore şi să fie onest până în măduva oaselor. Cred că este şi meritul lui Silviu Purcărete, pentru că poate să te facă să te îndrăgosteşti de o propoziţie, de o scenă, de o lumânare care arde… Cred că te fură, te face să faci orice, pentru că are puterea asta de a convinge că merită. Merită făcut teatru şi merită lumea asta ceea ce înseamnă teatrul”.
Teatrul German de Stat din Timişoara a prezentat în festival trei producţii proprii. Una dintre ele este “Pescăruşul” de Cehov, un spectacol extrem de emoţionant, regizat de Yuri Kordonsky, în care actriţa Ioana Iacob joacă rolul Irinei Nikolaevna Arkadina:
“Munca cu Yuri Kordonski mi s-a părut extraordinară! Pentru un actor, mi se pare că trebuie să se întâmple această colaborare. Reuşeşte să te motiveze şi să te pună în situaţii emoţionale foarte puternice. Asta mi s-a părut fascinant la munca cu el. Este un spectacol foarte încărcat emoţional. Este un text foarte bun. Cum e Irina? De multe ori, ea riscă să fie catalogată drept o scorpie şi de multe ori e şi jucată astfel. Nu ştiu dacă eu am reuşit să scot puţin latura ei umană. Ştiu că la repetiţii mă luptam să dovedesc cât e ea de bună. Este o femeie care nu a avut o viaţă uşoară şi care s-a zbătut să facă ceva din viaţa ei şi din cariera ei, şi din arta ei. Foarte dedicată artei ei şi câteodată îşi pierde capul din cauza asta. Dar cred că are un suflet mare. Ca toate personajele lui Cehov, de altfel. Sigur aşa este şi aşa a fost şi pentru mine”.
Gândit pentru a crea o mai mare apropiere între teatru, ca artă şi ca instituţie, şi public, se pare că Festivalul European de Teatru Eurothalia a reuşit de-a lungul celor patru ediţii să îşi atingă scopul, mărturiseşte Lucian Vărşăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timişoara, organizatorul festivalului:
“Cred că orice festival se adresează comunităţii unde este produs. Un astfel de festival cred că şi-a găsit drumul spre public. Constatăm asta din felul în care este aşteptat festivalul, din felul în care a fost regretat în anii în care nu a avut loc. La una dintre ediţiile trecute am editat un caiet post-festival, care cuprinde reacţiile unora dintre spectatori. Şi, nu în ultimul rând, feedback-ul vine din gradul de ocupare a sălilor, care este unul foarte bun. Cred că timişorenii şi nu numai ei au devenit din ce în ce mai interesaţi de acest festival, pe care îl doresc, îl cunosc şi îl aşteaptă”.
