Tag: evolutii demografice

  • Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    Natalitate și mortalitate pe timp de pandemie

    2022 este și anul unui nou recensământ al populației în România,
    recensământ programat inițial în 2021, dar amânat din cauza pandemiei. În
    așteptarea datelor finale, care vor fi comparate cu cele colectate în 2011, la
    recensământul anterior, statisticile curente ne oferă o imagine îngrijorătoare
    privind mortalitatea și natalitatea. Deși numărul de noi-născuți a rămas
    relativ constant pe durata pandemiei, fiind oricum destul de mic, mortalitatea
    a cunoscut o recrudescență. În anul 2021 numărul total al românilor decedați
    (indiferent de cauză) a depășit 334 de mii, cu 27% mai mult decât în perioada
    anterioară pandemiei. Iar, însumat, excesul de
    mortalitate al celor doi ani de pandemie a depășit 100 de mii de persoane.

    În
    același timp, în România, în anul 2020 s-au născut cu 40 de mii de copii mai puțin decât în 2019. De fapt, în această
    ultimă perioadă, s-au născut cei mai puțini copii din ultima sută de ani, arată
    Vasile Ghețău, sociolog și expert în demografie. Asta face ca sporul natural -
    diferența dintre numărul noilor născuți și al morților – să fie, în continuare,
    negativ, accelerând scăderea naturală, considera Vasile Ghețău

    Scăderea naturală a populației înainte de pandemie, în 2019, a fost de 71 de mii de locuitori. În
    anul 2020, scăderea naturală a urcat la
    120.000, iar datele pentru primele 11 luni din anul 2021 indică o creștere foarte
    pronunțată a numărului de decese,
    scăderea naturală ajungând la aproape 150.000 de locuitori. Dacă adăugăm
    și luna decembrie, s-ar putea ca anul
    trecut să avem o scădere naturală îngrozitoare, de 160 – 170 de mii de
    locuitori numai într-un an. Este o cifră îngrozitoare în raport cu populația
    țării din 19 milioane de locuitori.


    Cât despre
    cauzele acestei rate mari a mortalității, tot Vasile Ghețău ne oferă detalii: Creșterea numărului de decese în 2020 și, mai ales în 2021, nu provine
    decât în proporție moderată de la îmbolvănirea de COVID. Decesele au crescut,
    în mod particular, în cazul bolilor aparatului circulator și ale aparatului respirator
    altele decât COVID. Această creștere a avut legătură cu pandemia, totuși. Dar studiile sunt încă în fază de elaborare.
    De pildă, se admite că, în cazul bolilor aparatului circulator, izolarea
    socială în condiții de carantină a dus la o creștere a deceselor la persoanele
    vârstnice în acest context al pandemiei. În cazul bolilor aparatului respirator
    altele decât COVID, dacă ne uităm pe
    anumite date, vedem că este o creștere a mortalității prin pneumonii. Probabil
    că există o legătură cu contextul general al pandemiei și caracteristicile
    acestui virus, dar datele finale, când vor exista, ne vor oferi o imagine
    foarte fidelă a întregii mortalității pe cauze de deces. Atunci vom putea
    măsura exact unde este locul mortalității prin COVID în ansamblul mortalității.


    Până atunci se pot măsura efectele imediate ale
    mortalității din ultimii ani. Vasile Ghețău: Creșterea mortalității
    în octombrie și noiembrie a avut drept efect o scădere a nivelului speranței de
    viață la naștere, ceea ce era de așteptat. Deci, la nivelul unui an
    calendaristic, speranța de viață la naștere pentru întreaga populație, la
    bărbați și femei, este în România aproape de 76 de ani. Datele pentru primele
    11 luni din anul trecut arată o speranță de viață cu trei ani mai mică, deci 73
    de ani. Și dacă vom adăuga și decembrie este foarte probabil ca speranța de
    viață pentru întregul an să ajungă la 72 de ani. O scădere de patru ani a
    speranței de viață înseamă enorm. Sigur,
    și în alte țări este foarte probabil ca mortalitatea mai ridicată cauzată de
    pandemie să ducă la un recul al speranței de viață. Dar e vorba de valori mult
    mai mici decât cele pe care le-am înregistrat în 2020 în țara noastră și decât
    cele care se conturează foarte clar pentru anul 2021.


    Aceste cifre nu fac decât să descrie și mai clar un
    fenomen care se petrece deja de mai mult timp: noile generații născute în
    România nu mai asigură nivelul de înlocuire a populației, ne demonstrează
    sociologul Vasile Ghețău.: Pentru ca populația să crească sau măcar să
    rămână constantă este nevoie ca în medie o femeie să aducă pe lume de-a lungul
    vieții doi copii. Doar doi copii pentru o simplă înlocuire a populației. Dacă
    se nasc mai mult de doi copii în medie, populația în perspectivă va crește,
    deci va fi un excedent peste nivelul de înlocuire numerică. Dar, în România,
    ultima generație care și-a asigurat înlocuirea genetică este cea născută în
    1961. Toate generațiile ulterioare au avut o descendență finală mai mică decât
    doi copii la o femeie. Cu cât se adună în timp astfel de generații, este
    evident că populația în timp va scădea fiindcă nu-și asigură propria înlocuire.


    Mai multe date și, implicit, un tablou mai detaliat al evoluțiilor și
    involuțiilor demografice vom avea în urma recensământului. Desfășurarea lui
    este programată astfel: autorecenzarea online a persoanelor începe în 14 martie 2022 și recenzarea persoanelor în teren, prin
    interviu față în față, debutează pe 16 mai 2022.


  • România – evoluţii demografice

    România – evoluţii demografice

    Pe măsură ce se modernizează, România se
    confruntă şi cu fenomene demografice negative, pe care societăţile
    vest-europene le-au experimentat încă din deceniile trecute. Demografii
    avertizează de ani buni asupra depopulării şi îmbâtrânirii progresive, iar cele
    mai recente date statistice alimentează neliniştile lor.

    Populaţia României a scăzut în 2014 cu 80.000 de
    oameni, cărora li se adaugă 40.000 de cetăţeni ce au migrat, şi a ajuns,
    astfel, sub pragul de 20 de milioane de locuitori, un nivel similar celui din
    1966 – a anunţat, joi, preşedintele Institutului Naţional de Statistică,
    Tudorel Andrei. Un număr atât de mare de persoane echivalează cu dispariţia a
    două oraşe mici în fiecare an. Situaţia a fost amplificată de numărul mare al
    deceselor, dar şi de scăderea ratei natalităţii, tendinţe care, adaugă el, nu
    pot fi inversate prea curând. Andrei a precizat că, până în 2013, numărul
    locuitorilor s-a redus în special din cauza migraţiei, iar după acel an ca
    urmare a diferenţei foarte mari între naşteri şi decese: 2014
    a avut în jur de 240 – 250.000 de decese şi am avut în jur de 170 – 180.000 de
    nou născuţi, deci avem o balanţă negativă, ceea ce înseamnă foarte mult la o
    populaţie de 19.900.000. Într-o perspectivă de 30 – 40 de ani putem avea o
    scădere masivă a populaţiei României, în jur de 14 milioane, 15 milioane de
    persoane, dacă se menţine acelaşi trend.

    Declaraţiile au fost
    prilejuite de lansarea anuarului demografic al României, document care conţine
    date statistice cu privire la numărul şi structura populaţiei, precum şi la mişcarea ei naturală
    şi migratorie.

    În ultimii 25 de ani,
    după căderea dictaturii comuniste, populaţia a scăzut de la 23,2 milioane la
    19,9. Au contribuit la acestea atât abrogarea legii, profund impopulare în
    epocă, prin care avorturile erau interzise, cât şi deschiderea frontierelor,
    până atunci ermetice, graţie căreia, în prezent, circa trei milioane de
    cetăţeni români trăiesc în străinătate. În ultima vreme, hemoragia
    migraţionistă pare să fi încetat şi din România nu pleacă mai mulţi oameni
    decât se întorc, dar fenomenul contribuie în continuare la diminuarea
    populaţiei, fiindcă au imigrat mai ales persoane din categoria de vârstă 25-34
    de ani, ceea ce este grav din punctul de vedere al natalităţii.

    În plus, în mai
    puţin de o jumătate de secol aproape că s-a dublat procentul persoanelor mai în
    vârstă de 65 de ani, care a ajuns la peste 15% din totalul populaţiei. În 1970
    copiii cu vârste de sub 15 ani reprezentau peste un sfert din total, iar azi
    ponderea lor este de numai 15 procente, ceea ce, avertizează comentatorii, în
    câteva decenii ar putea arunca în aer sistemul public de pensii.