Radio România Internațional

Tag: experiment

  • Aplicații ale tehnicilor biologice

    Aplicații ale tehnicilor biologice

    După 276 de tentative eșuate, în vara anului 1996, în Scoția venea pe lume cea care avea să devină cea mai celebră oaie, Dolly, a cărei existență a fost, însă, dezvăluită abia în februarie anul următor. Crearea sa, printr-un proces realizat absolut pe cale științifică, a împărțit omenirea în două tabere. Pentru unii, care au considerat că cercetătorii de la Institutul Roslin se joacă de-a Dumnezeu, anunțul a stârnit teama că ar putea urma clonele umane. Ceilalți au văzut realizarea drept un mare pas înainte pentru omenire, prin care specii aflate pe cale de dispariție ar putea fi salvate. Indiferent de tabără, momentul rămâne unul de referință.


    Mircea Iliescu, doctor în genetică umană și evoluție la Institutul de Educație Continuă al Universității Cambridge a vorbit la Radio România despre importanța experimentului Dolly:


    Unicitatea și ideea de primă clonare e importantă pentru că vorbim de clonare dintr-o celulă luată de la un animal adult. Se mai făcuseră clonări până atunci, și la broscuțe, și la oi, din celule embrionare, adică din celule încă nediferențiate. Dar în acest caz, principiul care a fost arătat că funcționează – și tehnic nu era simplu la acel moment, dar s-a putut de către echipa condusă de Ian Wilmut – a fost că au luat o celulă din glande mamare de la o oaie adultă și au reușit să implanteze într-un ovul luat de la o altă oaie.

    Deci, a fost ideea de reprogramare a unei celule adulte, de reprogramare a materialului genetic – în loc să avem un spermatozoid și un ovul a fost informație luată dintr-o celulă adultă pentru introducere într-un ovul, care apoi a fost introdus într-o mamă surogat. A fost prima dată când a fost luat materialul dintr-o celulă adultă pentru a face un nou organism, de fapt asta a fost marea descoperire.


    Realizarea primului animal clonat vreodată din celula unui mamifer adult a provocat o dezbatere de mare amploare, pe de o parte, fiind recunoscute avantajele aduse de posibilele aplicații, pe de altă parte, fiind aduse în atenție eventuale probleme etice. A pornit o discuție foarte interesantă despre clonare, viitorul nostru al omenirii, ce putem face cu noile tehnici biologice, cu faptul că putem manipula ADN-ul, cu faptul că putem manipula embrionii, a fost un moment important, explică Mircea Iliescu, amintind că, 25 de ani mai târziu, vorbim de tehnici de editare genetică:


    Prin clonare discutăm pur și simplu de ideea că putem lua material genetic de la cineva și să-l reproducem, adică să creăm un nou organism identic. Editarea genetică înseamnă că putem interveni în acel material genetic și să-l modificăm după anumite criterii. Poți acum să editezi foarte specific într-un genom anumite zone pe care le vrei. Deci, editarea genetică înseamnă să modifici. De exemplu, să ai un ovul fertilizat și să modifici foarte specific anumite unități din ADN care, de exemplu, provoacă anumite boli. Se pot face aceste lucruri acum la nivel tehnic, deci asta înseamnă editare genetică, să modifici ADN-ul. De editarea genetică putem să vorbim și la adulti, pentru tot felul de maladii.


    Ingineria genetică – manipularea directă a ADN-ului de către oameni – există din anii 1970, dar tehnologia CRISPR, apărută în urmă cu 10 ani și pentru care s-a acordat, în 2020, Nobelul pentru Chimie, a schimbat fundamental acest domeniu. CRISPR este prima tehnică care permite cercetătorilor să modifice mai multe gene într-un singur experiment și poate edita într-o manieră simplă și ieftină genomul tuturor organismelor, de la plante, la animale și oameni. Impactul său asupra domeniului medical este uriaș. CRISPR este, de exemplu, un instrument valoros pentru identificarea biomarkerilor prin evaluarea modificărilor din țesutul tumoral.


    Alte aplicații ale sale au legătură cu investigarea și tratarea bolilor genice, bolilor infecțioase sau ale celor imunologice. Tehnologia a fost utilizată, deja, pe scară largă pentru crearea de modele celulare legate de distrofia musculară, ateroscreloză, obezitate, diabet și Alzheimer.


    Pe lângă domeniul medical, CRISPR are un mare potențial și în producția de alimente, pentru a îmbunătăți calitatea culturilor și a obține rezistență la boli și la erbicide. Oferă, de asemenea, posibilitatea abordării alergiilor alimentare prin rescrierea acelor regiuni ale genei care sunt recunoscute de sistemul imunitar și care provoacă o reacție alergică. Utilizat în cazul animalelor, CRISPR poate duce la o mai bună rezistență la boli și la caracteristici productive îmbunătățite. Această tehnologie nu este, însă, perfectă, o serie de provocări ținând de partea tehnică, cum ar fi riscul modificărilor nedorite ca urmare a tăierii în locații neintenționate din genom. Altele au legătură cu reacția organismului, în special a sistemului imunitar, la virusurile transportatoare. Alte probleme sunt de natură etică. Există, deja, experimente controversate, precum cel prin care un biofizician chinez a încercat fără succes să folosească tehnologia pentru a modifica embrioni umani și a conferi rezistență la HIV. Blamat pe scară largă, acesta a fost în cele din urmă condamnat în China, o țară care a devenit lider în domeniul de cercetare a editării genomice.


  • New sources of energy for the future

    New sources of energy for the future


    The International Energy
    Agency has delivered a tough and pointed warning to the energy industry. The
    Energy Agency emphasized the fact that investors should not earmark funding for
    new natural gas, oil and coal-based projects any longer, if humankind wants to
    reach the zero-gas emissions target until 2050. It is estimated that, globally,
    gas emissions this year are sure to increase at an alarming rate as global
    economy recovers from the pandemic-generated crisis. Climate-wise, the economic
    recovery occurring in the wake of the COVID-19 crisis is in no way sustainable
    at the moment. The Agency also added that governments worldwide need to move
    fast in order to reduce gas emissions or else we’re highly likely to face an
    even more serious situation in 2022.UN Secretary General Antonio Guterres has
    in turn called on the developed countries to gradually eliminate the use of
    coal until 2030 and stop building coal-fired power plants altogether. All that
    has occurred against the backdrop of an estimated increase in electrical energy
    demand, the fastest in the last decade. There is nonetheless good news to that
    effect, such as the reported increase in the production of solar and wind
    energy in China. By the same token, the government in Berlin has adopted a plan
    meant to speed up the implementation of the climate objectives; Germany is set
    to reach the neutrality of gas emissions by 2045. Actually, the developed
    countries in the last months have ambitiously committed themselves to reducing
    polluting emissions. Such far-reaching pledges need to be complied with. In
    turn, French president Emmanuel Macron shared the belief whereby the African
    states should not be stuck up with the fossil energies. The African states will
    have to make sensible progress to that end, at the same pace with the rest of
    the world. Accordingly, massive investments need to be drawn in renewable
    energies sector. In fact, the appeal made by the French president highlights
    the heart of the matter from the viewpoint of production and the economy.
    Basically, it is all about a groundbreaking change in society and economy.

    Here
    is what Professor Mircea Dutu told Radio Romania:


    In the last
    200 years or so, the progress made by the entire society and the economy on the
    planet has been based on an energy model that heavily relied on fossil fuels:
    coal, oil and gas. Therefore, under the circumstances, in a bid to harmonize
    the economic development with what happens in terms of climate change, the
    option has been made for the change of that fundamental way of producing
    energy, that is doing away with the fossil fuel energy and using the renewable
    energy instead, and, in some case, the nuclear energy, at any rate, such an
    option resorted to energy sources with low greenhouse gas emissions. The stated
    aim of the action to be taken at global level, in a bid to mitigate effects and
    adapt to the ensuing climate change, is, from the sheer climate viewpoint,
    reaching the 2 degree Celsius temperature limit, even 1.5
    Celsius degrees, if possible, as against the reading levels prior to the modern
    age, the pre-industrial age, that is, and concurrently but definitely
    concertedly, reaching the climate neutrality level in mid-century, all that as
    a component of the action humankind takes in order to comply with the set
    target of reaching the average temperature limit at global level.


    To what extent human
    activities have accelerated changes in climate at global level, as of late? To
    a great extent, certainly. And we are even more accurate stating that than we
    were 10 years ago, or at least that’s what climate expert Roxana Bojariu says.
    According to the most recent report of the Intergovernmental Climate change
    study group, human activities have caused 95% of the reported increase in
    temperature readings beginning the second half of the 20th century.

    Roxana Bojariu:


    These are numerical
    experiments, they are the perfect equivalent of the physics lab experiments
    revealing the fact that, unless we take into account the increased
    concentration of the greenhouse gas emissions, we will not be able to obtain
    the upward trend of the average temperature reading at
    global level.     So the natural factors do not have any effect whatsoever on
    the creation of the upward trend of the global average temperature reading,
    basically. The activity of the sun, the volcanic activity, they cannot explain
    that overwhelming increase either, we can all see records are set from one year
    to the next, from one month to the next. The last six years have been the
    warmest six years in terms of recorded temperature readings, beginning the
    second half of the 19th century. The last decade was the warmest of
    all decades for which temperature readings have been recorded. But these
    all-time high temperature readings go with extreme phenomena, record-highs in the case of
    several manifested phenomena. Last year, we recorded the hurricanes’ most
    active season in the Atlantic. Concurrently, we have an accelerated melting of
    the ice layer in Greenland, but also in western Antarctica. Unfortunately, such
    phenomena are highly likely to intensify in the future. Fires will break, like the
    ones we had in Australia but also in the Amazon, in much the same way as we had
    fires that flared up in southern Europe. Numerical experiments even point to
    the fact that in Romania, vegetation fires will unfortunately have an increased
    impact as the upward trend continues in the case of the global average temperature
    readings, as the ongoing change expands .


    As for the climatic
    neutrality, we need it by 2050. Which means that all our activities that
    eventually lead up to emissions in the atmosphere must be balanced out. All
    things considered, we need to have net zero emissions, so that our imprint, the
    imprint our activities have on the environment, all that should no longer
    exist, according to climate expert Roxana Bojariu.










  • Film director Alina Pintilie

    Film director Alina Pintilie

    Adina Pintilies feature film “Touch Me Not wins the Golden Bear, at the Berlin Film Festival.Shot between 2015 and 2017, “Touch Me Not has a mixed cast of professional and non-professional actors from all over Europe, from Romania to Iceland, Germany, Bulgaria, France and the UK. The director of the Berlin Festival, Dieter Kosslick, received the film with enthusiasm and said he was impressed with it.



    Adina Pintilie: “It was an act of trust from the organisers, but Im not sure our film is an exception. In any case, we were greeted with open arms and we are grateful for this. We worked a lot on this film, it took us about seven years to make. We began in 2011 and everything went well abroad in terms of funding, but then we couldnt get any funding in Romania, at least not until our international success became known. So it was a beautiful project, but difficult from many points of view.



    A combination of fiction, documentary and visual art and a daring experiment in terms of content and cinematographic language, “Touch Me Not is a personal exploration of the idea of intimacy and of the human need for authentic contact. “The film is an attempt to discover the different layers of intimacy. Intimacy is full of dangers. The obverse of love can be hate, aggression, and intolerance. These are all sides of the same complex reality, says Adina Pintilie:



    Adina Pintilie: “I believe the way in which we experience intimacy is influenced by many different factors, such as education, the culture we live in, our background. However, the practical reality of the interaction with others is much more complex. So this is how my film was born, out of curiosity. I realised I didnt know much about intimacy and human nature, and I began to rediscover some of the sometimes surprising ways of experiencing intimacy. I worked both with professional actors and with non-professionals, people who had never worked in cinema before but who were interested in this area of research. The result is a combination between their personal stories and fictional elements. We experimented with pschycodrama and tried out many things that highlighted precisely the mechanisms we often use in our interaction with the others without realising it. In fact, all characters are faced with this conflict between the need for intimacy and the fear of entering a relationship of interdependence, afraid that they may become too vulnerable.



    Touch Me Not is not Adina Pintilies first film on the border between fiction, documentary and the visual arts. Her previous productions are viewed by critics as a unique phenomenon on the local cinematographic landscape, standing out for their profoundly personal visual style, bold experimentation with the cinematographic language and an uncompromising exploration of human psychology. We asked Adina Pintilie what is the most important thing for her when she creates a story:



    Adina Pintilie: “Im always very open-minded when I begin a new project and the form it takes is often the result of its content. In this case I began with a script that was more of a general sketch for my research. There was an initial story and I chose my cast based on it, but the cast I ended up with was more suitable to a documentary film than a feature film. We tried to get to know the person in front of us, we worked with music that means a lot to these people and we worked with memories and with dreams. Having found the right people, I then began this experimentation in intimacy, using fiction as a structure that allowed us to work with elements from reality. Given that intimacy is a difficult area for many of us, including the participants in the project, the fact that I used a fictional structure created a safe zone around the project. This means that no one in my crew knew what is personal and what is fictional in the material we used in our work with the actors.



    “Touch Me Not is the first part of a future multi-platform project supported, among others, by the Pompidou Centre in Paris, the Museum of Contemporary Art in Bucharest, the Museum of Modern Art in Warsaw and the Spinnerei Art Centre in Leipzig. “Exploring, beyond taboos, the essential role that intimacy plays in human development, Touch Me Not aims to open new paths, to educate, to promote tolerance and freedom of expression, to create a space for (self)reflection, making viewers to reassess their own ideas about intimacy, Adina Pintilie also said.



    Her most recent medium-length film called “Oxygen was part of the official selection of the Rotterdam Film Festival in 2010 and was nominated for the best short-film award and best young talent award of the Romanian film awards in 2011. “Journal #2, a Dutch-Romanian coproduction, Adina Pintilies latest short-film, won the ZONTA best film award by a female director at the International Short Film Festival in Oberhauseun in 2013, while her previous short film, “Balastiera #186, was selected in the auteur short film category at the Locarno Film Festival in 2008.


    (translated by: Cristina Mateescu)

  • Festivalul LIKE CNDB

    Festivalul LIKE CNDB

    În perioada 17 martie – 17 aprilie se desfăşoară la Bucureşti a
    III-a ediţie a Festivalului LIKE CNDB, eveniment organizat de Centrul Naţional
    al Dansului Bucureşti (CNDB). Sub tema De neîncadrat, festivalul adună forme
    hibride de spectacol şi manifestări conexe – forme orfane, rezultate din
    întâlnirea cu celelalte arte.


    Vava Ştefănescu, managerul Centrului Naţional al Dansului: De ce de neîncadrat? în primul
    rând, pentru că anul acesta este centenarul DADA, care este unul dintre cele
    mai puternice curente ale avangardei. În acest spirit al avangardei, Centrul
    Naţional al Dansului se recunoaşte foarte pregnant, foarte puternic.
    Întotdeauna, de când există CNDB, s-au propus lucruri ieşite din normă, care au
    spart canoane, au împins gândirea despre spectacol şi mijloacele de a construi
    un spectacol. Iar în ultima vreme ştim cu toţii că artiştii din jurul nostru au
    preocupări foarte diverse, pe care nu le mai poţi încadra într-o anumită
    categorie de gen. Nici dansul nu mai este singur. Performativitatea este mult
    mai complexă dacă este însoţită, dacă are mai multe discursuri în expunere.


    Printre spectacolele de neîncadrat cărora
    Centrul Naţional al Dansului le-a dat LIKE anul acesta s-a aflat şi EA e băiat
    bun, text şi regie Eugen Jebeleanu, având la bază filmul documentar Rodica e
    băiat bun. Scopul proiectului este, potrivit autorului său, realizarea unui
    spectacol pe tema lipsei de toleranţă socială faţă de persoanele aflate în
    minoritate, pentru a sensibiliza opinia publică vizavi de efectele nocive ale
    intoleranţei, discriminării sau măcar pentru a ridica întrebări.

    Protagonistul
    spectacolului este actorul Florin Caracala:
    Nu e un
    spectacol de teatru, nu e nici un spectacol de dans. E, de fapt, esenţializarea
    poveştii Rodicăi din filmul documentar şi e vorba şi despre felul în care noi,
    ca artişti, ne-am intersectat cu povestea Rodicăi, cu filmul documentar, cu
    satul Rozavlea, cu experienţele prin care a trecut Rodica. Rodica este, de fapt, un băiat din satul Rozavlea, judeţul
    Maramureş. Este un transsexual. Ceea ce pe noi ne-a şocat a fost faptul că
    toată lumea are o părere bună despre Rodica în Rozavlea. Cred că acest sat e un
    exemplu pentru întreaga lume. Dacă întrebaţi pe oricine din acest sat cum e
    Rodica, va răspunde că e băiat bun, are grijă de animale, cântă la nunţi, la
    botezuri… Toată lumea o iubeşte pe Rodica în Rozavlea. Noi am preluat câteva
    imagini din documentar, am preluat câteva mărturii ale Rodicăi din documentar,
    pe care le-am integrat în performance, dar performance-ul nu vorbeşte despre
    documentar. Vorbeşte despre Rodica, despre relaţia noastră cu Rodica şi despre
    transsexualitate, identitate de gen, dar şi despre legislaţia identităţii de
    gen în Europa.



    Spectacolul EA e băiat bun a fost produs la Cluj şi tot de la Cluj
    a venit la Festivalul LIKE CNDB şi performance-ul – concert Parental CTRL,
    creat de Ferenc Sinkó, artist eclectic ce se regăseşte în tema De neîncadrat
    a festivalului: Acest
    spectacol a fost invitat şi la Centrul Naţional al Dansului, şi la teatre… E
    ca şi cu minorităţile. Dacă eşti într-o minoritate ai cumva posibilitatea de a
    fi şi minoritar, dar şi majoritar. Ai această flexibilitate. Ceea ce e mult mai
    mult decât să fii doar unul. Încă îmi caut genul, îmi caut forma care să mă
    reprezinte, dar deocamdată această formă este foarte dispersată şi deocamdată
    îmi place această formă de neîncadrat. Cred că titlul e doar un teaser. Nu
    ne-am propus să facem un spectacol despre controlul parental sau despre
    rupturile mari între generaţii. Mai degrabă am mers pe o zonă mai personală,
    fiecare cu istoria lui legată de părinţi şi relaţia cu părinţii. De aici am
    început să dezvoltăm şi să generalizăm. Oricum, sper că cine vede spectacolul
    se uită puţin în oglindă şi se gândeşte nu doar la ceea ce vede, ci la lucruri
    mai personale. Fiecare cu istoria lui şi cu poveştile lui….



    Tot în cadrul celei de-a treia ediţii a
    Festivalului LIKE CNDB a avut loc premiera spectacolului Andreei David, Nud de
    femeie brunetă, una dintre piesele tari şi fragile în acelaşi timp, după cum
    apreciază Vava Ştefănescu, proiect
    rezultat al unei rezidenţe la Fabrica de pensule din Cluj, în colaborare cu
    Centrul Naţional al Dansului. Andreea David este performer şi arhitect, şi cele
    două laturi ale ei se regăsesc, se reunesc în Nud de femeie brunetă. Am lucrat foarte mult cu părul. De asta apare şi în titlu femeie
    brunetă. M-am întrebat care e relaţia între păr, care e foarte mult legat de
    identitatea feminină şi corpul nud care în picturi apare întotdeauna cu cap.
    Niciodată nu apare fără cap. Şi m-am gândit cum ar fi să lucrez pe cele două
    planuri separate. Părul şi corpul. Oamenii
    care au mai văzut o parte din spectacol au zis că se vede că e făcut de un
    arhitect. Poate că e relaţia pe care o am cu obiectele pe care le aduc în
    scenă. Este vorba despre cum
    interpretul, performerul îşi construieşte şi se integrează în propria
    construcţie şi compoziţie scenică. Şi atunci se foloseşte de obiecte cu care
    creează o relaţie şi o compoziţie picturală.




    Preocupările artiştilor
    de azi, din România şi de oriunde, sunt din ce în ce mai diverse. Şi Festivalul
    LIKE
    CNDB 2016 şi-a propus să oglindească acest fenomen. Prin această a treia
    ediţie, CNDB îşi asumă spiritul progresist, continuând să promoveze gândirea
    critică şi experimentul. Iar publicul Centrului se diversifică şi el, de la un
    an la altul.

  • Provocarea coreeană

    Provocarea coreeană

    Criticate de
    comunitatea internaţională, preocupările nucleare ale Coreei de Nord par tot
    mai aplicate şi stârnesc îngrijorări din ce în ce mai mari. Recent,
    autorităţile de la Phenian au anunţat că au testat cu succes o bombă cu
    hidrogen, cea mai puternică armă din lume, iar reacţia internaţională a fost
    împărţită între scepticism şi condamnare. Specialiştii privesc cu rezerve
    anunţul Coreei de Nord. Experţi nucleari, dar şi militari sud-coreeni, citaţi
    de Washington Post, susţin că dimensiunea exploziei aferente testului
    corespunde mai degrabă unei detonări atomice şi că nu se pune problema ca
    amplitudinea ei să aparţină unei bombe cu hidrogen. Bombă H sau nu, testul
    nord-coreean este foarte îngrijorător, consideră expertul Siegfried Hecker,
    într-un interviu publicat în Buletinul oamenilor de ştiinţă în domeniul
    nuclear. Problema nu este de a şti dacă Phenianul a testat o bombă cu hidrogen
    sau nu, ci faptul că regimul nord-coreean face progrese cu un nou test. Cu
    fiecare test, nord-coreenii învaţă mai mult’    , spune Hecker, unul dintre cei
    mai mari specialişti în dosarul nuclear nord-coreean.

    La Bucureşti, într-un
    interviu pentru Radio România, fostul director al Institutului de Cercetări
    pentru Apărare Chimică Bacteriologică Radiologică şi Nucleară, Vasile Şomoghin
    explică: Bomba cu hidrogen face parte din cadrul armelor nucleare.
    Există două tipuri: bomba de tip a sau bomba de fisiune, care se bazează
    practic pe o reacţie de rupere a nucleelor de uraniu sau de plutoniu cu
    dezvoltare de energie, şi bombele termonucleare sau bombele cu hidrogen, care
    se bazează pe reacţia de fuziune, de adunare la un loc a unor nuclee de izotop
    de hidrogen, şi anume deuteriu şi tritiu, cu producerea de heliu. Diferenţa
    dintre ele este atât în privinţa mecanismului de producere a energiei, cât şi a
    cantităţii de energie produse. În cazul bombelor cu hidrogen această energie
    este cam cu trei ordine de mărime mai mare decât în cazul bombelor nucleare
    clasice sau de tip a, deci de cel puţin 1000 de ori mai mare.

    Centrul pentru
    supraveghere geologică din SUA şi Centrul naţional pentru seisme din China au
    detectat, însă, la momentul testului, un cutremur cu magnitudinea de 5,1 pe
    Richter produs în zonă. La prima vedere, se pare că au desfăşurat un test
    nuclear, dar nu au reuşit să ajungă la a doua etapă, cea a unei explozii de
    hidrogen    , consideră şi specialistul în politică nucleară Crispin Rovere, din
    Australia.

    În rândul scepticilor se numără şi Bruce Bennett, analist al Rand
    Corporation: Dacă ar fi fost vorba de o adevărată bombă H, magnitudinea
    cutremurului ar fi fost mult mai mare, de cel puţin 7 grade    . În opinia lui
    Bennett, explozia corespunde unui dispozitiv de 10-15 kilotone, de nivelul
    celei lansate asupra oraşului Hiroshima în 1945.

    Acesta este al patrulea test nuclear
    nord-coreean – primele două, în 2006 şi 2009, au fost realizate cu dispozitive
    cu plutoniu, cel de-al treilea, în 2013, a părut să includă uraniu, lucru care
    nu a fost totuşi confirmat. Ar putea fi vorba acum doar de propagandă?

    Vasile Şomoghin: Având în vedere că este vorba de Coreea de Nord,
    propaganda este clar unul din mijloacele cele mai puternice folosite de ei.
    Este posibil să fi fost doar o experienţă nucleară obişnuită sau să fie o
    încercare de misiune, deci o bombă termonucleară nereuşită. Oricum,
    faptul că de ceva timp Coreea de Nord dispune de bombe nucleare cu fisiune este
    deja un mare, mare pericol. Dacă aceste bombe vor putea fi deja livrate la
    ţintă asta va depinde destul de mult de dezvoltarea sistemelor balistice pe
    care Phenianul le posedă. Din ceea ce ştiu eu deja, au rachete balistice care
    pot atinge cu uşurinţă Coreea de Sud şi Japonia, deci la distanţe de sute,
    poate mii de km. Nu ştiu acum cât de departe au ajuns cu asta şi nu ştiu nici
    care este capacitatea de transport a rachetelor de care dispun ei. Dar oricum
    deja există un pericol suficient de mare    .

    Agenţiile de presă notează că
    Phenianul a dezvoltat un program de arme nucleare în pofida sărăciei şi a
    sancţiunilor internaţionale cu care se confruntă, căile prin care a reuşit
    reducerea costurilor asociate unui astfel de program fiind tehnologia proprie
    şi forţa de muncă practic gratuită. Analizele guvernului sud-coreean estimează
    cheltuielile nucleare ale vecinului din nord la o sumă totală între 1,1 miliarde
    şi 3,2 miliarde de dolari, experţii considerând însă că un calcul precis este
    imposibil de făcut dat fiind secretul care înconjoară programul.

    Principalele
    state nucleare au condamnat experimentul nord-coreean, inclusiv aliatul
    tradiţional al Phenianului, China, care i-a cerut insistent să îşi
    respecte angajamentul privind denuclearizarea. Rusia a denunţat o
    încălcare clară a dreptului internaţional, iar SUA au promis un răspuns
    adecvat la provocările Phenianului. La rândul său, Israelul a denunţat testul
    nord-coreean exprimându-şi temerea că ar putea constitui un precedent pentru
    Iran. La Bucureşti, Ministerul român de Externe a apreciat că testul nuclear
    efectuat de autorităţile nord-coreene încalcă Rezoluţiile Consiliului de
    Securitate ONU şi reprezintă o provocare la adresa păcii şi securităţii în
    regiune.