Tag: F-SIDES

  • Alexandra Lulache, co-fondatoare a proiectului F-SIDES

    Alexandra Lulache, co-fondatoare a proiectului F-SIDES

    Alexandra Lulache are 28 de ani şi este cea de-a doua co-fondatoare a proiectului F-SIDES. S-a născut la Bucureşti, dar a studiat în Marea Britanie. Şi-a obţinut licenţa în Antropologie Socială la London School of Economics şi apoi masteratul în Studii de Dezvoltare la University of Sussex. A lucrat cu institute din Marea Britanie în domeniul nutriţiei şi cu Banca Mondială pe proiecte de urbanism, pe iniţiative care susţin politicile publice. În 2019 a lucrat în echipa de evaluare de proiecte a UN Women, agenția Organizației Națiunilor Unite dedicată promovării egalității de gen și abilitării femeilor.



    Acest job era bazat în Bangkok, la biroul regional. Ne uitam la ce fel de proiecte a implementat UN Women în majoritatea ţărilor din Asia-Pacific. Am reuşit acolo să învâţ într-un timp destul de scurt despre foarte multe tipuri de intervenţii. Un an am lucrat în afară, dar tot timpul mi-am propus să fiu cel puţin un migrant circular, dacă nu să mă reîntorc cu totul. Nu ştiu. Mi se pare că (România — n.r.) e un loc minunat, cu oameni minunaţi şi care poate deveni şi mai bun dacă ne concentrăm cu toţii eforturile. Cumva, mi se părea că era şi păcat de toată educaţia pe care am primit-o, de toate ideile şi modul de a gândi să nu mă întorc cu ele.”



    Odată revenită acasă, Alexandra a co-fondat iniţiativa SFAT — Dialog Intergeneraţional despre Sustenabilitatea de Apartament.



    SFAT a fost tot un proiect de cercetare pe care l-am făcut. Eram un grup de mici antropologi, să zicem, de tineri cu studii în asta, şi voiam să ne înţelegem puţin mai bine relaţia noastră, ca şi societate, cu vârstnicii şi felul în care îi excludem din foarte multe conversaţii importante. Noi ne-am concentrat pe ideea de mediu şi de ecologie şi cum, de fapt, ei au foarte multe valori comune şi tehnici comune cu ce-ar spune nişte influenceri de mediu pe Internet sau ce spun toate aceste rapoarte de ecologie, dar nu sunt văzuţi drept aliaţi pe care am putea să-i luăm în aceste iniţiative pentru un mediu mai sănătos în primul rând pentru că îi ignorăm social şi SFAT a fost un proces în care am fost pe la centrele de zi. Timp de trei luni am făcut şi observaţie participativă, am mers la piaţă, am mers la cumpărături, am stat cu ei pe acasă ca să aflăm cam cum arată viaţa lor.”



    În 2020, împreună cu Ioana Diaconu, pe care am avut-o invitată a rubricii în urmă cu două săptămâni, a pus bazele proiectului F-SIDES şi s-a ocupat de Chapters, un demers educațional adresat adolescenților din orașe mici și medii din România.



    Dacă F-SIDES este cumva proiectul principal prin care noi ne propunem să aducem publicului larg mai multe filme regizate de femei şi care prezintă nişte perspective care poate nu sunt atât de vizibile în oferta culturală din România, F-SIDES Chapters este o parte de proiect care este dedicată adolescenţilor din oraşe care nu au acces la o infrastructură culturală la fel de diversificată ca în Bucureşti, Cluj sau alte oraşe mai mari. Cu ajutorul AFCN-ului (Administraţia Fondului Cultural Naţional — n.r.) am dezvoltat această curiculă în opt capitole susţinută prin filme. Deci, această curiculă era o introducere în elementele de bază ale feminismului sau ale problemelor sociale pe care a încercat să le rezolve de-a lungul timpului. Fiecare capitol era ilustrat printr-un film pe care adolescenţii din opt oraşe din ţară se întâlneau o dată pe lună să se uite la film şi să poarte o discuţie bazată pe ce au văzut şi ce au citit din materialele oferite de noi. Treceau prin subiecte precum de ce mai e nevoie de feminism astăzi, relaţia cu corpul, cu munca. Noi nu venim să le povestim despre ceva abstract, lucruri despre care o să afle când o să se facă mari. Ei deja au interacţionat cu multe dintre aceste probleme. Au văzut lucruri în familiile lor, de la responsabilităţile cumva împărţite destul de inegal în casă, instanţe de violenţă domestică, faptul că adolescentele din Cineclub erau însele hărţuite pe stradă, faptul că în continuare nu văd foarte multe femei în poziţii de putere în Guvern sau în companii. Inclusiv aşteptările din cadrul familiei, care pun destul de multă presiune pe ele şi le încurajează foarte puţin în a performa pe alte planuri, mai ales profesional, educaţional”



    Alexandra Lulache are o dorinţă simplă pentru noul an. În 2023, proiectul F-SIDES să crească şi să se extindă în noi oraşe din România.


    Vrem, clar, să continuăm F-SIDES şi mai ales că, noi când am început Chapters a trebuit să refuzăm vreo 80 de oraşe. Adică ne-au scris adolescente din atâtea locuri zicându-ne <<veniţi şi la noi>> atunci când au văzut anunţul că ne extindem în oraşe mai mici. Am fost în Râmnicu Sărat, Vâlcea, Gura Humorului, Baia Mare, Slatina, Galaţi, Călăraşi şi Câmpina. A fost foarte dificil să alegem şi ne-am propus să fie, măcar, încă cinci oraşe mici.”






  • Ioana Diaconu, despre cineclubul F-SIDES şi feminism în cinematografie

    Ioana Diaconu, despre cineclubul F-SIDES şi feminism în cinematografie

    Ioana
    Diaconu are 32 ani şi este una din cele două fondatoare ale proiectului
    F-SIDES, un cineclub cu pelicule produse de femei. S-a născut la Câmpina şi a
    studiat Comunicare şi Relaţii Publice la Școala Națională de Studii Politice și
    Administrative şi apoi Marketing la Academia de Studii Economice. Interesată de
    cultură, a absolvit un master de Antreprenoriat Cultural și Creativ la
    Goldsmiths University din Londra, iar de 8 ani lucrează într-o formă sau alta
    cu filmul. Spune că mai mereu a fost atrasă de cinematografie ca metodă de a
    spune poveşti şi de a evada din cotidian. Dar cum toate începuturile sunt
    dificile, am întrebat-o pe Ioana cum a fost experienţa ei.

    Am început lucrând la MUBI, care este un serviciu de video-on-demand
    dedicat filmelor de artă. Este disponibil şi în România. Asta se întâmpla acum
    10 ani, cred. Le-am scris pe Twitter cu o propunere de proiect şi m-au chemat
    la un interviu. Am lucrat cu ei vreo 4-5 ani. După care am început să am
    propriile proiecte, cum ar fi F-SIDES, cineclubul dedicat filmelor făcute de
    femei, am mai organizat şi Bucharest Fashion Film Festival şi am început să
    lucrez şi în producţie de film, la nivel local, cu câteva case de producţie.


    Ioana
    Diaconu a vorbit despre F-SIDES şi cui i se adresează: El se adresează
    tuturor, adică atât femeilor cât şi bărbaţilor. Este un cineclub lunar dedicat
    exclusiv filmelor făcute de femei, adică arătăm doar filme făcute de femei, dar
    încercăm să ajungem la un public cât mai mare. Am pornit în 2020 cu o
    observaţie destul de simplă şi anume că, de cele mai multe ori, femeile sunt
    reprezentate unidimensional, mai ales în filmul mainstream (convenţional -
    n.r.). Adică, fie bomba sexy, sau mama grijulie şi practic se ia o singură
    trăsătură şi se exacerbează fără a intra în complexitatea personajului. Şi
    credem noi că asta se datorează şi faptului că femeile, statistic vorbind, nu
    prea şi-au spus poveştile şi, de cele mai multe ori, filmele sunt regizate de
    bărbaţi. Unul din cinci filme este regizat de o femeie. Şi atunci ne-am dorit
    să aducem în faţă mai multe filme făcute de femei şi să invităm publicul să le
    consume mai mult nu numai în evenimentele noastre, dar şi în festivaluri, sau pe
    VOD sau oriunde au ocazie.


    Al treilea sezon al Cineclubului s-a
    încheiat în noiembrie. Ioana Diaconu, despre tema celui mai recent sezon al
    Cineclubului:

    În al treilea sezon am avut proiecţii în Bucureşti şi
    Clkuj, concomitent, şi ne dorim să creştem numărul oraşelor în care ajungem şi
    anul viitor ne pregătim să mergem şi la Timişoara şi la iaşi şi la Sibiu.
    Fiecare sezon are câte o temă. În ultimul sezon ne-am uitat la felul în care ne
    raportăm la diferenţele dintre noi, fie că sunt de gen, de sexualitate, de
    clasă socială, de sănătate mintală şi cumva am încercat să aducem în faţă
    feluri diferite de a vedea aceste diferenţe. În trecut ne-am mai concentrat pe
    probleme care ţin de migraţia femeilor, de ecofeminism, de matenitate,
    sororitate. Încercăm să avem o abordare cât mai largă a problemelor cu care se
    întâlnesc femeile în societatea actuală.


    Conceptul acestei ediţii a fost
    diferit de cel al ediţiilor anterioare, după cum am aflat de la Ioana Diaconu:

    În al treilea sezon am schimbat un pic conceptul şi am invitat şi câte o
    artistă să răspundă fiecărui film. Am avut şase filme în sezon şi şase invitate
    să răspundă cu câte o lucrare. În fiecare sezon încercăm să avem filme din cât
    mai multe ţări ca să mapăm feluri diferite de a înţelege feminitatea în lume.
    Am început deja să ne gândim la următorul sezon. Cel mai probabil o să fie
    între martie şi noiembrie 2023.


    Şi pentru că
    nu mai e mult până la noul an, am întrebat-o pe Ioana ce-şi doreşte de la 2023:

    Mi-aş dori să mergem şi spre
    distribuţie de film, să ieşim din zona de evenimente lunare şi să creştem mai
    mult, să ajungem cu proiecţii în toată ţara şi să producem noi filme.