Juan-Carlos
Negretti Briceño s-a născut în orașul Merida din Venezuela. A absolvit
Facultatea de Arhitectură Ion Mincu la București și împreună cu arhitecta
Rovana Moga a câștigat premiul la Anuala de Arhitectură București pentru anul
2011 la categoria locuințe. Acum este muzician percuționist profesionist și
face parte din mai multe proiecte muzicale. Ne povestește în ce context a ajuns
la București.
Bună ziua, bine v-am găsit. Eu am ajuns în București ca
bursier al statului român. O prietenă de familie a tatălui meu lucra la un
birou care nu mai există în momentul de față, care era atașat unui minister.
Era un birou de cooperare internațională și acolo ajungeau burse pe care le
ofereau diverse țări. Existau și două burse pentru România. Una a luat-o o fată
și mai rămânea încă una. Aceasta prietenă de familie a spus că deocamdată nu
era nimeni interesat și a întrebat dacă este cineva interesat de această bursă.
Atunci tatăl meu a zis că îl poate propune pe fiul lui și așa am aplicat un CV,
care ulterior a fost supus unei evaluări din partea statului român. Era în 1994,
iar cu aceasta bursă puteam să aleg eu orice facultate voiam. Eu știam foarte
bine că voiam arhitectură. Bucureștiul în 1994 era un oraș foarte diferit de
cum este acum. Eu am venit în timpul iernii și probabil și impresiile mele au
fost legate și de cum arată un oraș atunci când e iarnă, când nu mai e
vegetație. Eu veneam din exuberanța din Venezuela și am ajuns în decembrie,
orașul părea ușor trist, fiind și 31 decembrie normal că străzile erau goale.
Și atunci a fost un șoc foarte mare să văd orașul în felul asta, dar de atunci
s-a schimbat foarte mult Bucureștiul.
Juan
Negretti a descoperit curând o altă latură a orașului și își amintește cu
plăcere cum a fost începutul, cum a fost primit și cum s-a integrat în noua
țară, care avea să-i devină casă.
Îmi amintesc că, în primele zile când au început studenții
să se întoarcă, eu eram la Agronomie, acolo exista ceea ce se numea un cămin de
tranzit pentru studenții care veneau din afară. Am cunoscut niște mexicani care
erau în călătorie în România și reușiseră să obțină cazare în acest cămin, dar
erau turiști. Aveau un ghid, un român care știa spaniolă și care îi ajuta în
diverse chestii. Și imediat m-am alăturat grupului și am început să cunosc
foarte multă lume, să mergem să ieșim și eram fascinat. La un moment dat a
venit un reprezentant al ministerului și mi-a zis că trebuie să mă prezint
totuși, pentru că am venit pentru bursă, nu ca să petrec. Am cunoscut ulterior
un tip din Equador care era la facultate în Galați și care avea prieteni aici.
Prin intermediul acestui băiat din Equador i-am cunoscut pe prietenii lui
români și m-am integrat grupului, deși eu nu știam deloc română. Ne înțelegeam
cum puteam și, culmea, cu o parte dintre ei încă păstrez legătura după atâția
ani.
Juan
Negretti este muzician profesionist. A renunțat la arhitectură în urmă cu șapte
ani pentru a se dedica muzicii în exclusivitate. Face parte din mai multe
proiecte muzicale, a cântat cu trupa Abis,
cu trupa Einuiea și acum face parte
dintr-un nou proiect, trio Torsan Juan
Bălan. L-am întrebat cum este viața de muzician în România și dacă a
călătorit în România.
Viața de muzician în România e foarte grea, dar mă simt foarte
bine în postura asta de muzician. Am prieteni foarte buni, am avut ocazia să
cânt cu foarte multă lume, foarte multe genuri, de la pop, la lăutari, rock,
experimental, muzică de film. Adică nu, nu pot să mă plâng. Mă rog, hai să
spunem așa pretențios – o carieră muzicală interesantă. Tocmai faptul că m-am
dedicat muzicii mi-a permis să călătoresc foarte mult și în condiții de obicei
foarte bune. Chiar am reușit să cunosc România și am fost și-n Bucovina, și în
Maramureș, și în Calafat, și în Sulina, și în Timișoara și în Transilvania
toată. Am fost peste tot și mi-a plăcut foarte mult. Dacă am un loc preferat în
România? Da, Delta, categoric.
Ca
arhitect, Juan Negretti a cunoscut capitala altfel, ca un profesionist. Îi plac
locurile neconvenționale, însă ar face câteva schimbări. L-am întrebat ce ar
corecta la orașul București dacă ar fi primar.
Aș face locuințe sociale în primul rând și aș face tot
posibilul pentru a descuraja folosirea mașinii în oraș, prin îmbunătățirea
transportului în comun la suprafață, a metroului și cu piste de biciclete.
Bucureștiul pare o parcare imensă, sunt mult prea multe mașini care poluează,
fac zgomot și dezumanizează orașul.
Invitatul
nostru a călătorit mult în România și apreciază foarte mult natura. Ne-a spus
cum ar face reclamă țării noastre și Bucureștiului.
Mi-am dat seama de-a lungul timpului că oamenii au interese diferite
și ar trebui să fie cineva care să vrea, într-adevăr, să călătorească și să cunoască
o țară, nu să se ducă la Castelul Bran, cum fac toți străinii care vin aici și
vor să vadă Casa Poporului și gata. România e mult mai mult decât aceste două
locuri pe care, de fapt, nu le-aș recomanda deloc. Și eu când am plimbat oameni
prin București, nu i-am dus să se uite la Casa Poporului decât pe dinafară, dar
în rest îi duc în alte părți: într-un bar în care merg eu, într-un restaurant
mai de cartier, ceva mai autentic. Pot să se ducă în Sighișoara, Brașov,
Sulina, de exemplu, nu știu, depinde de ce vrea să vadă fiecare. Nu aș zice că
am un loc preferat…. ba da! Știți ce loc îmi place foarte mult? Îmi place
foarte mult Lacul Morii, să mă uit la apusul de soare acolo. Asta e și pentru
că am o relație sentimentală cu locul acela, în care mergeam cu cineva. Ne
cumpăram o bere de la supermarket, ne așezam pe o bancă, stăteam de vorbă în
timp ce apunea soarele. E un loc foarte frumos.