Alexandru Tonu are 20 de ani, este student in
anul al-II-lea la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii
Politehnice din Timişoara. Vine dintr-un sat din Republica Moldova situat la
numai câţiva kilometri de Chişinău, Bardar.
Este puternic din punct de vedere al sportului, foarte
des se organizează competiţii şi bardărencele noastre câştigă de multe ori
locuri fruntaşe la volei sau baschet. Şi eu am făcut parte dintr-o echipă de
baschet. În Bardar se află şi una dintre cele mai cunoscute fabrici de coniac
din Moldova.
Absolvent în 2018 al liceului Academiei de
Ştiinţe a Moldovei din Chişinău, fost olimpic la nivel raional la chimie şi
informatică, laureat al mai multor competiţii de programare de tip hackathon, Alexandru
Tonu alege să urmeze facultatea în România, la Politehnica din Timişoara.
După liceu am vrut să încerc mai mult, am vrut să nu mă
limitez la Republica Moldova şi să văd cum sunt studiile şi în România. Am ales
Timişoara şi pentru că era cel mai îndepărtat punct, pentru că mi-am dorit să
beneficiez de cel mai mare decalaj, de cea mai mare diferenţă, cultural vorbind,
şi mi-am dorit să cunosc oameni foarte diferiţi, deci de aceea am ales
Timişoara.
Încă din ultimii ani de liceu urmaţi în
Republica Moldova, Alexandru Tonu lucrează în domeniul programării. Şi la
Timişoara, încă din primul an de studiu la Politehnică, se angajează la o companie britanică
specializată în dezvoltarea şi implementarea de servicii web. În anul al-II-lea
de facultate la Timişoara, tânărul are ocazia să experimenteze şi cum e să fii
asistent universitar.
Am predat o materie pe care am învăţat-o cu un an
înainte, Fundamentele calculatoarelor. Le predam tinerilor care erau cu un an
mai mici decât mine, a fost foarte interesant. Am vrut să văd cum e să fii de partea
cealaltă, cum e să fii în locul profesorului, cum e să gândeşti temele, cum e
să vii să le predai, cum e să verifici după ei şi atât de mult mi-a plăcut
această experienţă încât semestrul acesta am ţinut şi un seminar.
În prezent, Alexandru Tonu lucrează şi la o companie germană producătoare
de componente pentru maşini, unde se ocupă de dezvoltarea unui soft pentru
senzori auto. După încheierea facultăţii, el se gândeşte să urmeze un masterat
în informatică, poate tot la Timişoara, poate în străinătate, încă nu s-a
hotărât.
Îmi doresc în viitor să am un impact. Până acum, deşi
sunt programator, mă simt încă doar un simplu utilizator al soluţiilor şi al lucrurilor
făcute deja de alţii înaintea mea şi îmi doresc mult să inventez şi eu ceva
util, care să le fie de folos oamenilor. Poate din această cauză, în
activitatea mea la facultate, la absolut tot ce fac, las acces liber pentru
oricine. Deci în viitor în această direcţie vreau să mă dezvolt, să ajung să las
ceva în urma mea.
Din nou la microfon Alexandru Tonu din
Republica Moldova, student la Facultatea de Automatică şi Calculatoare a Universităţii
Politehnice din Timişoara, şi cum se simte în România.
E perfect, chiar bine, cu colegii de facultate m-am
înţeles bine. Am cunoscut o mulţime de oameni noi, ceea ce îmi şi propusesem
când am ajuns aici, îmi propusesem să descopăr o cultură nouă şi îmi place ce
am găsit aici. Iar Timişoara, ca oraş, e fenomenal, are şi arhitectură bogată,
te poţi plimba pe oriunde aproape şi e frumos. E şi un oraş foarte curat, iar
oamenii sunt foarte diferiţi de cei din Chişinău, ceea ce e bine, pentru că aşa
evoluăm. Te simţi totuşi ca acasă în România pentru că până la urmă, deşi eşti
peste hotare, vorbim aceeaşi limbă, dar e o altă experienţă.
Braşovul a fost
foarte frumos, am fost în Poiana Braşov într-un weekend, am fost şi la Cluj, care,
iarăşi, e un oraş frumos, mi-a plăcut enorm, am fost la colegi în Cluj, mulţi
prieteni din liceu studiază acolo şi ne mai întâlnim din când în când, am fost
şi în Bucureşti, la un concert, Bucureştiul era enorm, nu cred că am văzut nici
măcar un sfert din el, e un oraş mare şi se simţea că e capitală, e aglomerat,
dar are şi el plusurile lui.
În încheiere, acelaşi Alexandru
Tonu şi un scurt mesaj transmis familiei şi prietenilor de acasă din Republica
Moldova:
Iertaţi-mă, dragilor, că nu vin acasă chiar atât de des
cum aş fi putut şi sper să mă întorc acolo cât pot de repede.
