Radio România Internațional

Tag: Falco cherrug

  • Cuiburi artificiale pentru șoimul dunărean

    Cuiburi artificiale pentru șoimul dunărean

    Primele nouă cuiburi au fost deja montate pe piloni la jumătatea lunii aprilie, în baza unui parteneriat cu Transelectrica, în mai multe locuri din Dobrogea, Bărăgan şi sudul Munteniei. Măsura face parte dintr-un proiect internaţional de conservare a şoimului dunărean (Falco cherrug), specie aflată pe Lista roşie atât în România, cât şi în Bulgaria.

     

    Această măsură de conservare este necesară pentru că, din observaţiile făcute în alte părţi ale arealului ocupat de şoim, un factor limitator major al creşterii populaţiei este disponibilitatea locurilor de cuibărit, întrucât aceste păsări nu îşi construiesc propriul cuib, ci ocupă cuiburile altor specii, se explică într-un comunicat postat pe pagina de internet a SOR.

     

    Cuibul este realizat pe baza unui model folosit în proiecte similare din Europa, fiind confecţionat din aluminiu, cu un volum de 0,2 metri cubi şi o greutate de aproximativ 8 Kg. Are prevăzută la bază o plasă din metal, care împiedică acumularea apei de ploaie, peste care a fost aşternut un strat de pietriş cu rol de protecţie. Cuibul artificial poate fi ocupat şi de alte specii de păsări de pradă, mai ales de vântureii roşii (Falco tinnunculus) sau şorecarul mare (Buteo rufinus), cel din urmă amenajându-şi propriul cuib din crengi în interiorul cuibului de aluminiu.

     

    Specialiştii au observat că aceste cuiburi mai pot fi ocupate de ciori de semănătură (Corvus frugilegus) şi ar putea fi folosite şi de corbi (Corvus corax), specie care are areal în Dobrogea şi a cărei cuibărire în astfel de structuri a fost raportată în Bulgaria. Unul din avantajele acestor construcţii este că oferă loc de cuibărit permanent, faţă de cuiburile naturale care sunt îndepărtate periodic pentru a preveni potenţiale avarii la liniile electrice, activitate desfăşurată de companiile de resort în afara sezonului de cuibărire, arată ornitologii romani. Totodată, liniile electrice asigură protecţie împotriva braconajului la cuib, o ameninţare majoră pentru multe specii de păsări răpitoare, inclusiv pentru şoimul dunărean.

     

    În plus, este evitat şi deranjul uman în apropierea cuiburilor, care poate duce la eşecul reproducerii. Dacă adulţii îşi lasă ouăle sau puii nesupravegheaţi din cauza tulburărilor, aceştia pot muri sau pot fi mâncaţi de alte animale. Pe de altă parte, in anii ’80, ’90 ai secolului trecut şi începutul anilor 2000, jefuirea cuiburilor a reprezentat una dintre ameninţările majore pentru şoimul dunărean, ceea ce a cauzat declinul său rapid în Bulgaria, ouăle şi puii fiind comercializaţi ilegal.

     

    Am intrebat-o pe Alida Barbu, de la Societatea Ornitologică Română, de ce este importantă această specie:

    “Importante sunt toate speciile naturale. Cele periclitate, adică amenințate, foarte aproape să dispară la un moment dat din natură, necesită însă eforturi mai mari din partea noastră de conservare.

    Pentru că ecosistemul care are un număr redus de specii, și în general un număr redus de specii generaliste care se adaptează la un habitat mai sărac, înseamnă un ecosistem mai puțin sănătos și mai puțin rezistent la diferite schimbări. De aceea sunt necesare și se fac, cel puțin la nivel european, eforturi considerabile pentru a crește numărul perechilor cuibăritoare de șoim dunărean.

    Avem două sub-populații la noi: în sud-estul României și în vestul României. Importanța șoimilor dunăreni în ecosistemele în care se întâlnesc, sau se întâlneau, pentru că era o specie relativ comună în trecut și în România, este dată de faptul că e un prădător specializat, un prădător de top, aflat undeva în partea de sus a lanțului trofic, iar prezența lui într-un anumit habitat ne spune că e un habitat bogat, un habitat stepic sănătos, care e capabil să susțină și o specie așa de bine specializată cum e șoimul dunărean”.

     

    În lunile următoare, acţiunea va continua în acelaşi areal, amplasarea cuiburilor artificiale având loc atât în siturile Natura 2000 cuprinse în proiectul LIFE for Falcons, cât şi în apropierea lor. Proiectul “Asigurarea refacerii populaţiei şoimului dunărean, specie periclitată în Bulgaria şi sudul României” are o durată de 5 ani şi este cofinanţat din Programul LIFE al Uniunii Europene.

     

    Dintre speciile de șoim prezente în Romania, putem spune că șoimii dunăreni sunt atât de rari încât i-am putea număra pe degete. Specie cuibăritoare în sudul şi estul continentului european, preferă zonele deschise, aride, de stepă, cu pâlcuri de pădure şi păşuni – putem citi pe site-ul SOR. Este un șoim mare, puternic, dar agil și rapid, foarte agresiv şi perseverent în urmărirea prăzii. Toate aceste calități i-au atras admirația oamenilor, pasărea primind chiar numele de șoim sacru, dar i-au cauzat și declinul.

     

    Începând cu 2004, Societatea Ornitologică Română s-a implicat în mai multe proiecte de conservare a acestei specii, însă cele aproape două decenii de monitorizare constantă au demonstrat că este nevoie de măsuri susținute de conservare, care să-i asigure supraviețuirea. Actualul proiect este dezvoltat pe patru piloni: protejarea împotriva braconajului, otrăvirii și electrocutării, îmbunătățirea resurselor de hrană, protejarea zonelor de cuibărit şi sprijin pentru comunitățile locale.

     

  • Migraţia de primăvară a păsărilor

    Migraţia de primăvară a păsărilor

    România are o avifaună bogată. Mii de păsări găsesc
    aici condiţii de popas, de cuibărire şi de hrană. Din totalul speciilor
    cunoscute pe teritoriul României, aproximativ 100 de specii sunt sedentare, 150
    migratoare, dar avem şi
    păsări care râmân peste iarnă, care tranzitează ţara către alte
    zone şi uneori specii rătăcite.


    In România
    sunt cunoscute 5 locaţii în care se concentrează migraţia păsărilor răpitoare
    diurne (Dobrogea, cursul superior şi inferior al Mureşului, valea Prutului,
    valea Turului ). Păsările migratoare, care ocolesc Carpaţii şi Marea Neagră
    trebuie să treacă prin Dobrogea, considerată o adevarată pâlnie pentru
    migraţie. Munţii Măcinului este unul din cele mai bune locuri de migraţie din
    Europa ca număr de specii. Anual migrează în jur de 10.000 de păsări răpitoare
    şi în jur de 20000 de berze albe. Lunca Prutului este o alta zonă umedă de un
    deosebit interes avifaunistic, atât pentru România, cât şi pentru zona de
    sud-est a Europei. De-a lungul văii Prutului sunt înregistrate importante căi
    de migratie ale păsărilor: unele staţionează, altele se
    hrănesc şi cuibăresc în această zonă.

    Ovidiu Bufnilă, responsabil comunicare la
    Societatea Ornitologică Română: Avem undeva la 400 de specii de păsări care ori sunt
    stabilite la noi în permanenţă ( vrăbiile, piţigoii), ori păsări care acum, în
    primăvară, au plecat din România pentru că au iernat la noi (majoritatea
    gâştelor, lebăda de iarnă..). Dar avem şi păsări care abia acum s-au întors sau
    sunt pe drum către România.Prima
    pasăre călătoare pe care noi am observat-o anul acesta a fost o barză neagră.
    Aceasta se oprise în drumul ei către nord, undeva lângă Odorheiul Secuiesc. A
    urmat apoi prima barză albă care a fost obsevată deasupra Bucureştiului pe 7
    martie. Pe 8 martie, colegii mei au observat primele semne adevărate de primăvară.
    Au observat prima pupăză, în apropiere de Călăraşi, acolo au văzut stolurile mari de berze care tranzitau
    România care se hrăneau la noi, dar şi
    vreo 200 de cocori care făcuseră o haltă să se reaprovizioneze cu apă şi
    mâncare undeva în Dobrogea, lângă localitatea Histria. Dar cea mai importantă
    semnalare a fost cea a primilor lopătari, specie caracteristică zonelor umede,
    care au fost observaţi nu în Delta Dunării, ci în Moldova, în apropiere de
    Iaşi. Rând pe rând au început să vină toate speciile pe care noi le cunoaştem,
    dar valul cel mai puternic de migraţie şi cel mai vizibil a fost cel din
    perioada în care în România am avut fenomenul de freezing rain, care a surprins foarte multe păsări pe drum. A surprins berzele care au
    reuşit să stea la sol, să se scuture de gheaţă, să se odihnească, dar si păsări
    insectivore mult mai slabe şi mai puţin pregătite să înfrunte rigorile unei
    ierni care a venit în martie. Aceste păsări au fost surprinse în toate zonele
    din ţară, mai ales în sud. Unele n-au rezistat frigului, altele au plecat spre nord în migraţia lor.. Migraţia se va
    încheia atunci când vom vedea ultimii vestitori şi primăverii. Ma refer la cuc
    şi la prigorii, păsări foarte frumos colorate care vor ajunge în
    începutul lunii mai sau la
    sfârsitul lunii aprilie.


    Una dintre preocupările oamenilor de
    stiinţă se referă la elucidarea
    modului în care păsările se orientează în timpul
    zborului. Deşi există multe teorii şi multe păreri, este comun acceptat faptul
    că modul de orientare în migraţie variază de la o specie la alta. S-a demonstrat faptul că
    majoritatea păsărilor se orientează după Soare şi stele. Sunt specii care
    moştenesc pe cale ereditară capacitatea de a şti în care direcţie trebuie să
    pornească pentru a ajunge în locurile de iernare (ex. cucul). În alte cazuri,
    păsările tinere îşi urmăresc părinţii (ex. barza albă). În toate cazurile, după
    prima migraţie se formează o hartă în memoria lor, pe care o vor folosi în
    următoarele migrări.


    In condiţiile în care
    populaţiile multor specii de păsări sălbatice migratoare şi native din Europa
    sunt în declin, Uniunea Europeană a introdus politici menite să
    stopeze acest fenomen şi să se ia măsuri
    de protecţie şi de gestionare a habitatelor. Directiva Păsări a Uniunii
    Europene a fost prima lege de protejare a naturii care are un rol major în
    stoparea declinului câtorva dintre cele mai ameninţate păsări din Europa :
    lopătarul, codalbul sau vulturul imperial spaniol. La noi, fermierii primesc
    subvenţii dacă se implică în acţiuni care să le ofere protecţie anumitor specii de păsări. De
    exemplu, acvila ţipătoare mică. In România avem peste 2.300 de perechi, ceea ce
    reprezintă 10% din populaţia mondială şi 22% din cea europeană. Asta se
    datorează faptului că natura din România este încă bogată, iar agricultura, în
    multe locuri este practicată într-un mod prietenos cu mediul.
    Ovidiu Bufnilă: Sunt mai multe măsuri de agromediu. Aceste măsuri, pe care le-am propus şi noi, şi
    partenerii noştri, sunt menite să ajute atât agricultorii, dar să
    prijine şi fauna României. Ma refer la acvila tipătoare mică care, în zonele în
    care cuibăreşte, este important să aibă un habitat bogat în resurse de hrană.
    In momentul în care un fermier aplică la această măsură de agromediu va trebui
    să respecte anumite reguli şi să ajute speciile pentru care primeşte banii.



    O altă măsură de agromediu se referă la
    protejarea gâştei cu gât roşu,o specie pe cale de dispariţie, protejată la nivelul Uniunii Europene. Pasărea este inclusă pe lista celor mai periclitate specii de
    păsări care trăiesc temporar în Europa, fiind ocrotită pe plan internaţional
    prin Convenţia pentru Conservarea Vieţii Sălbatice şi a habitatelor Europene.
    În România apare doar la sfârşitul lunii octombrie şi poate fi observată până
    în luna martie. Gâsca cu gât
    roşu este o specie care are nevoie atuni când soseşte în România să găsească
    boabe de porumb pe câmp, după care apare grâul sau rapiţa. Această măsură se
    menţine în continuare, sunt zeci de milioane de euro pe care fermierii români
    le încasează, dar această masură se adresează doar celor care se află în arealul
    gâştii cu gât roşu, vorbim de Bărăgan şi de Dobrogea.


    Societatea Ornitologică Română derulează
    multe proiecte pentru protejarea păsărilor şi pentru combaterea braconajului la
    păsările cântătoare. România prinde aripi este un proiect prin care
    ornitologii împreună cu voluntarii montează în fiecare
    primăvară cuiburi artificiale noi în parcurile din Bucureşti şi din alte 10
    oraşe mari din ţară. Un alt proiect se referă la protejarea şi conservarea
    uneia dintre cele mai ameninţate specii de păsări din Europa:
    şoimul dunărean.Pentru
    asigurarea condiţiilor de cuibărit pentru această specie, au fost montate noi
    cuiburi artificiale pe reţelele de înaltă tensiune ale distribuitorului de
    energie electrică din Oltenia.In
    prezent, şoimul dunarean (Falco
    cherrug    ) mai are o populatie de aproximativ 450 de perechi în Europa, jumătate aflându-se în Ungaria şi Slovacia.