Radio România Internațional

Tag: fasole

  • Ciorbă de teci cu corcodușe

    Ciorbă de teci cu corcodușe

    În timp ce în satele săsești din sudul Transilvaniei în această perioadă se facea supă de vișine iar spre sfârșitul verii supă de mere acrișoare, în gospodăriile țărănești din Muntenia era pregătită ciorbă de teci, adică de fasole păstăi, acrită cu corcodușe.

    Pentru a pregăti 10 … 12 porții, avem nevoie de 2 … 3 mâini de corcodușe, de preferat mai acrișoare, cărora le îndepărtăm codițele și pe care le spălăm. Corcodușele sunt puse într-o oală, se adaugă apă cât să le acopere și sunt lăsate la fiert până când se înmoaie. Să lasă să se răcească, după care corcodușele sunt trecute printr-o sită pentru a li se îndepărta sâmburii și pielițele. Pulpa de corcodușe este pusă împreună cu zeama în care au fiert într-o oală de 4 … 5 litri și completăm cu apă.

    Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, de 2 … 3 morcovi, de două cepe, de o țelină mai mică, de un ardei gras, de o rădăcină de pătrunjel și de câteva roșii sau de suc de roșii. Curățăm păstăile de vârfuri și de codițe, eventual și de ațele de pe margine. Dacă păstăile sunt prea lungi, le putem tăia în două sau trei bucăți și le punem în oală la fiert.

    Mărunțim cepele și le călim ușor într-o tigaie în care am pus puțin ulei, adăugăm ardeiul, tăiat suvițe, și rădăcinoasele, adică morcovii, pătrunjelul și țelina, toate date pe răzătoare. Dacă folosim roșii proaspete, le spălăm și le tăiem în cubulețe înainte de a pune la fiert în oală. După ce fasolea s-a înmuiat, punem în oală și amestecul din tigaie.

    După circa 10 minute, putem drege ciorba cu câteva linguri de smântână. Amestecăm smântâna cu câteva linguri de ciorbă fierbinte, după care o turnăm înapoi în oală şi amestecăm pentru omogenizare. Adăugăm sare după gust, iar la final, după ce am luat vasul de pe foc, presărăm frunze tocate de pătrunjel. Ciorba poate fi servită imediat, dar, la fel de bine, poate fi consumată și rece.

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Fasolea păstăi se găsește în această perioadă în stare proaspătă în pieţele din România. Fie că are culoarea verde sau galbenă, cu secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este utilizată de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete, una dintre ele fiind un aperitiv, o salată cu sau fără maioneză. Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, de o căpățână de usturoi, de o legătură de frunze de pătrunjel, de puțin ulei, de piper negru măcinat și de sare. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. În continuare, amestecăm fasolea cu usturoiul mărunțit și zdrobit, cu frunzele de pătrunjel tocate mărunt, cu piper negru măcinat, cu puțină sare și cu puțin ulei. Omogenizăm și lăsăm la rece înainte de a servi această salată. În acest amestec putem adăuga o roșie curățată de pieliță și tăiată mărunt.

    Într-o altă variantă, cu maioneză, folosim usturoi pisat, frunze de pătrunjel, piper negru măcinat și sare, modul de preparare fiind asemănător. O altă variantă de aperitiv este fasolea păstăi cu smântână. Fasolea se fierbe în apă cu sare, se lasă la scurs și la răcit, după care se amestecă cu smântănă, cu piper negru măcinat și cu mărar tocat. Se păstrează la rece înainte de a fi servită. Fasolea păstăi cu carne este una dintre cele mai populare mâncăruri ale bucătăriei românești. Poate fi folosită atât carne de vită, cât şi de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma formată la suprafaţă. Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi o lăsăm să fiarbă la foc mic. Punem apoi și câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat.

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Fasolea păstăi se găsește în această perioadă în stare proaspătă în pieţele din România. Fie că are culoarea verde sau galbenă, cu secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este utilizată de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete, una dintre ele fiind un aperitiv, o salată cu sau fără maioneză. Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, de o căpățână de usturoi, de o legătură de frunze de pătrunjel, de puțin ulei, de piper negru măcinat și de sare. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. În continuare, amestecăm fasolea cu usturoiul mărunțit și zdrobit, cu frunzele de pătrunjel tocate mărunt, cu piper negru măcinat, cu puțină sare și cu puțin ulei. Omogenizăm și lăsăm la rece înainte de a servi această salată. În acest amestec putem adăuga o roșie curățată de pieliță și tăiată mărunt.

    Într-o altă variantă, cu maioneză, folosim usturoi pisat, frunze de pătrunjel, piper negru măcinat și sare, modul de preparare fiind asemănător. O altă variantă de aperitiv este fasolea păstăi cu smântână. Fasolea se fierbe în apă cu sare, se lasă la scurs și la răcit, după care se amestecă cu smântănă, cu piper negru măcinat și cu mărar tocat. Se păstrează la rece înainte de a fi servită. Fasolea păstăi cu carne este una dintre cele mai populare mâncăruri ale bucătăriei românești. Poate fi folosită atât carne de vită, cât şi de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma formată la suprafaţă. Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi o lăsăm să fiarbă la foc mic. Punem apoi și câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat.

  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Crăciunului, care a început în 15 noiembrie şi se va încheia la 24 decembrie,
    sunt pregătite, conform tradiţiei, mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult timp.


    Mâncărurile de cartofi, de
    fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile
    sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea. Sarmalele reprezintă una dintre mâncărurile pregătite
    cu ocazia Crăciunului, iar atunci când nu conţin carne pot fi consumate şi de cei care ţin post.


    Avem nevoie de o varză acră
    de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion, cimbru,
    piper boabe şi piper măcinat, două foi de dafin şi sare. Ceapa, tăiată subţire,
    trebuie călită în ulei, după care se adaugă
    orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs de apă, precum şi morcovii, daţi
    pe răzătoare. În umplutură se mai pot adăuga fie ciuperci, tocate mărunt,
    fie fructe uscate precum stafide şi prune, tocate mărunt. După ce s-au incins
    bine, se adaugă bulion, piper măcinat şi sare după gust şi se omogenizează.


    Varza murată trebuie desfăcută cu
    grijă, foaie cu foaie. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor de
    varză le sunt îndepărtate nervurile pentru a putea rulate apoi cu umplutura.
    După aşezarea sarmalelor în cratiţă, se toarnă puţină apă clocotită, se
    amestecă cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de
    cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la
    foc potrivit pentru circa 45 de minute, până când varza şi
    sarmalele de la suprafaţăîncep să se
    rumenească.


    Înainte
    de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a roşiilor în spaţiul
    europen, în principatele române pentru garnituri erau folosite cereale precum
    meiul şi grâul, dar şi fructe precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul
    că rezistă vreme îndelungată după recoltare, iar prunele, după un proces de
    afumare, pot fi păstrate , de asemenea, vreme îndelungată. În Muntenia , o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau fără carne.
    Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva
    linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au fost
    spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi la
    călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu
    se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
    puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
    zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, pentru a schimba gustul uşor acrişor al
    gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină, care are rolul
    de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau rece.



  • Mâncăruri de post

    Mâncăruri de post

    În postul Crăciunului, care a început în 15 noiembrie şi se va încheia la 24 decembrie,
    sunt pregătite, conform tradiţiei, mâncăruri din legume, fără carne şi fără adaosuri de produse
    lactate. În continuare, vă prezentăm câteva reţete ale
    unor mâncăruri de post, a căror preparare nu necesită mult timp.


    Mâncărurile de cartofi, de
    fasole sau cu varză murată sunt specifice pentru postul Crăciunului. Ciupercile
    sunt, de asemenea, recomandate în perioada postului, deoarece înlocuiesc cu succes carnea. Sarmalele reprezintă una dintre mâncărurile pregătite
    cu ocazia Crăciunului, iar atunci când nu conţin carne pot fi consumate şi de cei care ţin post.


    Avem nevoie de o varză acră
    de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi, de ulei, bulion, cimbru,
    piper boabe şi piper măcinat, două foi de dafin şi sare. Ceapa, tăiată subţire,
    trebuie călită în ulei, după care se adaugă
    orezul, spălat în mai multe ape şi apoi scurs de apă, precum şi morcovii, daţi
    pe răzătoare. În umplutură se mai pot adăuga fie ciuperci, tocate mărunt,
    fie fructe uscate precum stafide şi prune, tocate mărunt. După ce s-au incins
    bine, se adaugă bulion, piper măcinat şi sare după gust şi se omogenizează.


    Varza murată trebuie desfăcută cu
    grijă, foaie cu foaie. După ce au fost spălate bine în apă rece, foilor de
    varză le sunt îndepărtate nervurile pentru a putea rulate apoi cu umplutura.
    După aşezarea sarmalelor în cratiţă, se toarnă puţină apă clocotită, se
    amestecă cu o lingură de bulion, se pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de
    cimbru, apoi se acoperă cu varză tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la
    foc potrivit pentru circa 45 de minute, până când varza şi
    sarmalele de la suprafaţăîncep să se
    rumenească.


    Înainte
    de răspândirea cartofului, porumbului, a fasolei şi a roşiilor în spaţiul
    europen, în principatele române pentru garnituri erau folosite cereale precum
    meiul şi grâul, dar şi fructe precum gutuile şi prunele. Gutuile au avantajul
    că rezistă vreme îndelungată după recoltare, iar prunele, după un proces de
    afumare, pot fi păstrate , de asemenea, vreme îndelungată. În Muntenia , o mâncare specifică este cea de gutui, cu sau fără carne.
    Pentru reţeta de post, fără carne, avem nevoie de câteva gutui, de câteva
    linguri de zahăr, de o lingură de făină şi de puţin ulei. După ce au fost
    spălate, gutuile trebuie feliate sau transformate în cubuleţe şi puse apoi la
    călit în puţin ulei, amestecând cu grijă pentru ca să nu se lipească sau să nu
    se sfărâme. Când bucăţile de gutui încep să se rumenească, le înăbuşim în
    puţină apă, cât să le acopere. După câteva minute, peste gutui se toarnă puţin
    zahăr caramelizat şi se omogenizează. Într-o variantă mai rapidă, zahărul se
    poate turna direct peste gutui, pentru a schimba gustul uşor acrişor al
    gutuilor. De asemenea, se mai poate adăuga o lingură de făină, care are rolul
    de a mai îngroşa sosul. Această mâncare se poate servi caldă sau rece.



  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem
    uşa bucătăriei din
    Moldova (provincie situată în estul
    României, în exteriorul Carpaţilor Orientali), unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.

    În comunităţile tradiţionale
    din Moldova, dimineaţa sunt servite ouă ochiuri cu jumări şi brânză rasă,
    ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale
    moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba
    de fasole şi ciorba de găină sau ciorba de potroace, făcută din
    măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş. În Moldova am
    întâlnit borşul cu tocmăgei, tocmăgeii fiind o denumire regională pentru
    tăiţeii de casă. Reţeta este destul de simplă. Tăiţeii se pregătesc din făină,
    un ou, puţină sare şi apă, amestecându-se până se obţine un aluat vârtos, care
    nu se lipeşte de mână. După ce am întins aluatul în foi subţiri, tăiem fâşii şi
    le lăsăm să se usuce. Avem nevoie de jumătate de găină, pe care o tăiem în
    bucăţi mai mici şi pe care o punem la fiert, îndepărtând spuma care apare la
    suprafaţă. Se mai pun la fiert un morcov, o rădăcină de pătrunjel şi alta de
    păstârnac, precum şi o ţelină, toate legumele fiind tăiate în bucăţi mici. După
    ce a fiert carnea, în oală se pun tăiţeii, turnăm borşul, proporţia fiind două
    părţi apă, o parte borş. După ce începe să clocoteasca, presărăm în oală frunze
    tocate de leuştean, precum şi sare, după gust. Luăm puţină zeamă şi o amestecăm
    cu smântână, separat, într-un castron, după care o turnăm la loc în oală.
    Borşul se serveşte imediat.


    După ce trecem de felul principal, care
    ar putea fi pârjoalele moldoveneşti,
    obţinute din carne tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte
    poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat
    într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de
    circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când spală rufe
    la râu.

  • Mâncăruri din Moldova

    Mâncăruri din Moldova

    Fiecare provincie a României
    se remarcă prin preparate
    specifice, unele dintre ele purtând şi denumirea de origine,
    ca în cazul vinurilor. În această ediţie deschidem
    uşa bucătăriei din
    Moldova (provincie situată în estul
    României, în exteriorul Carpaţilor Orientali), unde întâlnim multe preparate savuroase. Printre acestea există, aşa cum am menţionat,
    preparate care au denumire de origine precum tochitură moldovenească sau sarmale moldoveneşti sau altele care, pur şi simplu, se identifică cu Moldova, precum celebrele plăcinte poale-n brâu sau acele chiftele alungite cărora li se spune pârjoale. Tot în Moldova sunt şi cele mai întinse suprafeţe
    cultivate cu viţă de
    vie, unele soiuri fiind româneşti. Multe dintre mâncăruri pot fi asociate cu vinurile produse în Moldova, iar dacă ne referim la soiurile româneşti, atunci putem menţiona
    Galbena de Odobeşti şi Şarba din zona Vrancei, cel mai mare bazin viticol
    al României,
    Busuioaca de Bohotin din zona Huşi, Grasa, Feteasca şi Frâncuşa din
    podgoriile de la Cotnari, Iaşi.

    În comunităţile tradiţionale
    din Moldova, dimineaţa sunt servite ouă ochiuri cu jumări şi brânză rasă,
    ţinută la păstrare în borcane, iar la prânz, printre preparatele preferate ale
    moldovenilor, figurează iahnia de cartofi sau de fasole, varza călită, ciorba
    de fasole şi ciorba de găină sau ciorba de potroace, făcută din
    măruntaie de pui fierte cu morcov, orez, ceapă şi pătrunjel şi acrită cu borş. În Moldova am
    întâlnit borşul cu tocmăgei, tocmăgeii fiind o denumire regională pentru
    tăiţeii de casă. Reţeta este destul de simplă. Tăiţeii se pregătesc din făină,
    un ou, puţină sare şi apă, amestecându-se până se obţine un aluat vârtos, care
    nu se lipeşte de mână. După ce am întins aluatul în foi subţiri, tăiem fâşii şi
    le lăsăm să se usuce. Avem nevoie de jumătate de găină, pe care o tăiem în
    bucăţi mai mici şi pe care o punem la fiert, îndepărtând spuma care apare la
    suprafaţă. Se mai pun la fiert un morcov, o rădăcină de pătrunjel şi alta de
    păstârnac, precum şi o ţelină, toate legumele fiind tăiate în bucăţi mici. După
    ce a fiert carnea, în oală se pun tăiţeii, turnăm borşul, proporţia fiind două
    părţi apă, o parte borş. După ce începe să clocoteasca, presărăm în oală frunze
    tocate de leuştean, precum şi sare, după gust. Luăm puţină zeamă şi o amestecăm
    cu smântână, separat, într-un castron, după care o turnăm la loc în oală.
    Borşul se serveşte imediat.


    După ce trecem de felul principal, care
    ar putea fi pârjoalele moldoveneşti,
    obţinute din carne tocată de porc, de vită sau în amestec, ajungem la desert, la faimoasele plăcinte
    poale-n brâu. Acestea se pregătesc din aluat dospit, care, după ce este transformat
    într-o foaie cu ajutorul sucitorului, este porţionat în pătrate cu latura de
    circa 15 cm. Pe aceste pătrate de aluat este pusă umplutura de brânză dulce şi stafide, după care
    colţurile sunt aduse spre centru, de unde şi asemănarea cu o femeie care îşi
    ridică poalele sau, dacă vreţi, îşi pune poalele în brâu atunci când spală rufe
    la râu.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.

  • Supă cremă de fasole boabe

    Supă cremă de fasole boabe

    Fasolea boabe
    reprezintă un ingedient important în alimentaţia românilor,
    mai ales în perioada sezonului rece, la prepararea ciorbelor, a mâncărurilor,
    dar, la fel de bine, poate fi transformată în
    aperitiv, atunci când facem fasole bătută.


    Cel mai popular fel de mâncare este iahnia de fasole al cărei mod
    de preparare este foarte simplu. Cu o zi înainte, fasolea trebuie pusă într-un
    vas cu apă, la înmuiat. Avem nevoie de jumătate de kg de fasole boabe, de 2 …
    3 cepe, de un morcov, de o foaie de dafin, frunze de pătrunjel, ulei, bulion,
    sare şi piper. Fasolea trebuie pusă la fiert şi, după ce este lăsată să
    clocotească vreo 10 minute, apa este aruncată. Operaţiunea trebuie repetată de
    două ori. După ultima schimbare a apei, se lasă fasolea să fiarbă 30 de minute,
    apoi se adaugă bucăţi de morcov tăiat rondele. Separat, ceapa este tocată
    mărunt, călită uşor în ulei şi adăugată apoi în vasul în care fierbe fasolea,
    împreună cu verdeţurile, de asemenea, tocate mărunt, şi cu condimentele. Iahnia
    este gata când boabele de fasole devin moi. Înainte de a fi luată de pe foc
    trebuie să adăugăm o lingură de bulion şi să amestecăm uşor pentru a nu sfărâma
    boabele de fasole.


    Ciorba de fasole are acelaşi mod de preparare, indiferent de regiunile României, în două
    variante, una doar cu legume, cealaltă cu carne de proc afumată. La
    fel, boabele de fasole se fierb în mai multe ape, după care în oală se
    adaugămorcovii, tăiaţi rondele,
    ceapa, tăiată mărunt, două foi de dafin şi
    bucăţi mici de afumătură şi lăsăm să
    fiarbă, la foc mic, vreo 45 de minute. Apoi turnăm puţin suc de roşii sau o
    lingură de bulion, presărăm puţin cimbru şi mai lăsăm să fiarbă un sfert de
    oră. Se poate acri cu borş, cu puţin oţet sau, specific Transilvaniei, cu
    tarhon pus la borcan în oţet, iar în final adăugăm sare după gust. Şi pentru că am
    amintit de Transilvania, să menţionăm că aici se pregăteşte ciorba de fasole în pită, farfuria fiind
    înlocuită cu un inedit bol făcut dintr-o chiflă mai mare. Se taie chifla,
    făcând un capac, apoi se scoate miezul şi se lasă un perete cu grosimea de 2 cm. Chiflele sunt puse apoi la la
    cuptor pentru un sfert de oră, până se întăreşte puţin coaja. Turnăm apoi
    ciorba şi o servim alături de o ceapă.


    Un alt preparat întâlnit în partea
    sudică a Transilvaniei este supa cremă de fasole boabe. Deosebirea faţă de reţelele
    deja prezentate este că toate
    legumele, inclusiv boabele de fasole, sunt pasate după ce au fiert. Pe lângă morcov şi ceapă, se mai poate pune păstârnac. Pot fi
    adăugate frunze de ştevie şi
    lobodă, trecute prin
    ulei încins, care trebuie pasate de asemenea împreună cu
    celelalte legume. În farfuria în care va fi servită la supa cremă de fasole boabe, se adaugă
    deasupra, tăiate foarte mărunt tarhon şi mărar.

  • Tradiţii gastronomice de 1 Decembrie

    Tradiţii gastronomice de 1 Decembrie

    Ziua Naţională a României (marcată la 1 Decembrie) pare să iasă din canoanele bisericeşti legate de postul Crăciunului, deoarece a devenit un obicei ca la festivităţile organizate în majoritatea oraşelor să fie pregătită mâncare de fasole cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi. Ciolanul afumat cu garnitură de iahnie de fasole este una dintre mâncărurile preferate ale românilor şi, poate, din acest motiv, este servită şi de Ziua Naţională.


    Nu este o mâncare exclusiv românească. Ciolanul afumat de porc, alături de garnituri precum fasolea boabe sau cartofii piure este o mâncare pe care o întâlnim în multe ţări din Europa sub diferite denumiri, precum ham hocks” sau Eisbein” în ţările anglo-saxone sau golonka” în Polonia, acolo unde este considerată o mâncare naţională.



    Modul de preparare nu este complicat, însă necesită mai mult timp deoarece pregătirile se fac cu o seară înainte, atunci când boabele de fasole sunt puse la înmuiat. Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, aşa cum se obişnuieşte în armată sau în mănăstire, însă o mâncare gustoasă se poate obţine şi atunci când o pregătim într-o cantitate mai mică. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 2 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare.



    Boabele de fasole trebuie puse la fiert şi, după ce clocoteşte vreo 10 minute, apa este vărsată, operaţiune care se repetă de două ori. După ultima schimbare a apei, fasolea trebuie lăsată să fiarbă circa 30 de minute, apoi sunt adăugaţi morcovii, tăiaţi rondele şi foile de dafin. Ceapa este tocată mărunt şi apoi călită uşor în ulei şi, în final, adăugată în vasul în care fierb boabele de fasole împreună cu frunzele de pătrunjel, tocate mărunt, puţin suc de roşii şi câteva boabe de piper, iar spre final, atunci când boabele au devenit moi, punem şi sare după gust.



    În mâncarea de fasole pot fi adăugate şi bucăţi de costiţă de porc. De asemenea, mâncarea de fasole poate fi servită alături de cârnaţi la grătar sau cu ciolan afumat de porc, care trebuie pregătit separat. Astfel, acesta trebuie fiert până când se desprinde carnea de pe os, spumând din când în când. După ce a fiert şi după ce am îndepărtat oasele, îl mărunţim şi îl amestecăm cu mâncarea de fasole.


    Ciolanul afumat de porc cu fasole boabe este servit cald, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec, la temperatura camerei sau de o cană de vin fiert. Poftă bună!

  • Tradiţii gastronomice de 1 Decembrie

    Tradiţii gastronomice de 1 Decembrie

    Ziua Naţională a României (marcată la 1 Decembrie) pare să iasă din canoanele bisericeşti legate de postul Crăciunului, deoarece a devenit un obicei ca la festivităţile organizate în majoritatea oraşelor să fie pregătită mâncare de fasole cu ciolan afumat de porc, cu costiţă sau cu cârnaţi. Ciolanul afumat cu garnitură de iahnie de fasole este una dintre mâncărurile preferate ale românilor şi, poate, din acest motiv, este servită şi de Ziua Naţională.


    Nu este o mâncare exclusiv românească. Ciolanul afumat de porc, alături de garnituri precum fasolea boabe sau cartofii piure este o mâncare pe care o întâlnim în multe ţări din Europa sub diferite denumiri, precum ham hocks” sau Eisbein” în ţările anglo-saxone sau golonka” în Polonia, acolo unde este considerată o mâncare naţională.



    Modul de preparare nu este complicat, însă necesită mai mult timp deoarece pregătirile se fac cu o seară înainte, atunci când boabele de fasole sunt puse la înmuiat. Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, aşa cum se obişnuieşte în armată sau în mănăstire, însă o mâncare gustoasă se poate obţine şi atunci când o pregătim într-o cantitate mai mică. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 2 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare.



    Boabele de fasole trebuie puse la fiert şi, după ce clocoteşte vreo 10 minute, apa este vărsată, operaţiune care se repetă de două ori. După ultima schimbare a apei, fasolea trebuie lăsată să fiarbă circa 30 de minute, apoi sunt adăugaţi morcovii, tăiaţi rondele şi foile de dafin. Ceapa este tocată mărunt şi apoi călită uşor în ulei şi, în final, adăugată în vasul în care fierb boabele de fasole împreună cu frunzele de pătrunjel, tocate mărunt, puţin suc de roşii şi câteva boabe de piper, iar spre final, atunci când boabele au devenit moi, punem şi sare după gust.



    În mâncarea de fasole pot fi adăugate şi bucăţi de costiţă de porc. De asemenea, mâncarea de fasole poate fi servită alături de cârnaţi la grătar sau cu ciolan afumat de porc, care trebuie pregătit separat. Astfel, acesta trebuie fiert până când se desprinde carnea de pe os, spumând din când în când. După ce a fiert şi după ce am îndepărtat oasele, îl mărunţim şi îl amestecăm cu mâncarea de fasole.


    Ciolanul afumat de porc cu fasole boabe este servit cald, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec, la temperatura camerei sau de o cană de vin fiert. Poftă bună!

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Una dintre legumele frecvent întâlnite în acestă perioadă în pieţele agroalimentare din România este fasolea păstăi. Fie că are culoarea verde sau galbenă, secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este un ingredient excelent, fiind utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete gastronomice, una dintre ele fiind un aperitiv, fasolea păstăi cu maioneză.



    Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, un borcan mic de maioneză şi de o căpătână de usturoi. Este foarte uşor de preparat. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. După ce am scurs-o de apă, amestecăm fasolea cu maioneza şi cu usturoiul pisat şi, eventual, mai adăugăm puţină sare şi o servim ca un aperitiv. Se mai poate adăuga în acest amestec o roşie curăţată de pieliţă şi tăiată mărunt şi puţin mărar proaspăt, tocat.



    Cel mai frecvent preparat este mâncarea de fasole păstăi cu carne. Poate fi folosită şi carnea de vită, şi cea de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe de pui. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma care se formează la suprafaţă.



    Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi lăsăm să fiarbă la foc mic. Pentru un plus de aromă, adăugăm câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat. Poftă bună!

  • Mâncăruri cu fasole păstăi

    Mâncăruri cu fasole păstăi

    Una dintre legumele frecvent întâlnite în acestă perioadă în pieţele agroalimentare din România este fasolea păstăi. Fie că are culoarea verde sau galbenă, secţiune rotundă sau aplatizată, fasolea păstăi este un ingredient excelent, fiind utilizat de cele mai multe ori în combinaţie cu alte legume. Fasolea păstăi poate deveni însă şi ingredient de bază în anumite reţete gastronomice, una dintre ele fiind un aperitiv, fasolea păstăi cu maioneză.



    Avem nevoie de un kg de fasole păstăi, un borcan mic de maioneză şi de o căpătână de usturoi. Este foarte uşor de preparat. Fasolea curăţată şi spălată se fierbe în apă cu puţină sare. Dacă tecile de fasole sunt lungi, le putem tăia în bucăţi mai mici. După ce a fiert, adunăm fasolea cu o spumieră, şi o lăsăm să se răcească. După ce am scurs-o de apă, amestecăm fasolea cu maioneza şi cu usturoiul pisat şi, eventual, mai adăugăm puţină sare şi o servim ca un aperitiv. Se mai poate adăuga în acest amestec o roşie curăţată de pieliţă şi tăiată mărunt şi puţin mărar proaspăt, tocat.



    Cel mai frecvent preparat este mâncarea de fasole păstăi cu carne. Poate fi folosită şi carnea de vită, şi cea de porc, însă de cele mai multe ori este folosită carnea de pui, fie piept, fie pulpe de pui. Avem nevoie de un kg … un kg şi jumătate de fasole păstăi şi de 3 pulpe de pui. Mai întâi, se pune la fiert carnea de pui, având grijă să adunăm spuma care se formează la suprafaţă.



    Adăugăm fasolea păstăi după ce în prealabil am spălat-o şi am curăţat-o şi lăsăm să fiarbă la foc mic. Pentru un plus de aromă, adăugăm câţiva căţei de usturoi, tăiaţi mărunt. Când considerăm că a fiert de ajuns, adăugăm puţin bulion sau suc de roşii, mărar proaspăt tăiat mărunt şi sare după gust. O mai lăsăm puţin pe foc şi apoi o putem servi imediat. Poftă bună!

  • Mâncare de fasole boabe

    Mâncare de fasole boabe

    Duminică, 1 Decembrie, vom sărbători Ziua Naţională a României. A devenit o tradiţie ca în această zi, autorităţile din mai multe oraşe ale României să ofere participanţilor la festivităţi mâncare de fasole cu ciolan afumat, cu costiţă sau cu cârnaţi, precum şi ţuică sau vin fiert.



    Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, iar cei care au făcut stagiul militar pot confirma. Evident, în casă nu vom folosi cazanul, însă mâncarea trebuie să iasă gustoasă. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 3…4 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, cimbru, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare.



    Cu o seară înainte de prepararea propriu-zisă, punem fasolea la înmuiat într-o oală cu apă. În ziua următoare, schimbăm apa şi punem fasolea la fiert. După ce aducem apa la fierbere, o scurgem şi repetăm de două ori operaţiunea. Între timp, tăiem costiţa afumată de porc în felii subţiri sau dezosăm ciolanul afumat de porc şi în vasul cu fasolea boabe adăugăm afumătura, precum şi cei doi morcovi, curăţaţi şi tăiaţi rondele. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa 45 de minute, în orice caz având grijă ca boabele de fasole să nu se strivească.



    Separat, curăţăm cepele, le tăiem solzişori şi le călim uşor în ulei, după care stingem ceapa în puţin suc de roşii. Răsturnăm ceapa călită în oala cu fasole, adăugăm foile de dafin, puţin cimbru, câteva boabe de piper şi lăsăm oala la foc mic încă un sfert de oră. Adăugăm sare, după gust, şi presărăm în final, dacă avem, câteva frunze tocate de pătrunjel. În loc de ciolan sau costiţă afumată de porc putem folosi cârnaţi. Dacă sunt afumaţi, îi tăiem în bucăţi mici şi îi punem la fiert alături de boabele de fasole, dacă sunt proaspeţi îi pregătim separat, pe grătar.


    Mâncarea de fasole cu afumătură se serveşte caldă, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec, la temperatura camerei sau, de ce nu?, alături de o cană de vin fiert aşa cum am menţionat la început. Poftă bună!





  • Mâncare de fasole boabe

    Mâncare de fasole boabe

    Duminică, 1 Decembrie, vom sărbători Ziua Naţională a României. A devenit o tradiţie ca în această zi, autorităţile din mai multe oraşe ale României să ofere participanţilor la festivităţi mâncare de fasole cu ciolan afumat, cu costiţă sau cu cârnaţi, precum şi ţuică sau vin fiert.



    Cea mai bună mâncare de fasole este cea pregătită la cazan, iar cei care au făcut stagiul militar pot confirma. Evident, în casă nu vom folosi cazanul, însă mâncarea trebuie să iasă gustoasă. Avem nevoie de cel puţin jumătate de kg de fasole boabe, dar, în funcţie de capacitatea vasului, putem mări cantitatea. Ne mai trebuie 3…4 cepe de mărime medie, 2 morcovi, suc de roşii, cimbru, 2 foi de dafin, piper boabe şi sare.



    Cu o seară înainte de prepararea propriu-zisă, punem fasolea la înmuiat într-o oală cu apă. În ziua următoare, schimbăm apa şi punem fasolea la fiert. După ce aducem apa la fierbere, o scurgem şi repetăm de două ori operaţiunea. Între timp, tăiem costiţa afumată de porc în felii subţiri sau dezosăm ciolanul afumat de porc şi în vasul cu fasolea boabe adăugăm afumătura, precum şi cei doi morcovi, curăţaţi şi tăiaţi rondele. Lăsăm să fiarbă la foc mic circa 45 de minute, în orice caz având grijă ca boabele de fasole să nu se strivească.



    Separat, curăţăm cepele, le tăiem solzişori şi le călim uşor în ulei, după care stingem ceapa în puţin suc de roşii. Răsturnăm ceapa călită în oala cu fasole, adăugăm foile de dafin, puţin cimbru, câteva boabe de piper şi lăsăm oala la foc mic încă un sfert de oră. Adăugăm sare, după gust, şi presărăm în final, dacă avem, câteva frunze tocate de pătrunjel. În loc de ciolan sau costiţă afumată de porc putem folosi cârnaţi. Dacă sunt afumaţi, îi tăiem în bucăţi mici şi îi punem la fiert alături de boabele de fasole, dacă sunt proaspeţi îi pregătim separat, pe grătar.


    Mâncarea de fasole cu afumătură se serveşte caldă, cu o salată de murături alături de un pahar de vin roşu demisec, la temperatura camerei sau, de ce nu?, alături de o cană de vin fiert aşa cum am menţionat la început. Poftă bună!