Radio România Internațional

Tag: Feciorescul

  • Une nouvelle danse traditionnelle roumaine au patrimoine de l’UNESCO

    Une nouvelle danse traditionnelle roumaine au patrimoine de l’UNESCO

    Une danse traditionnelle que les Roumains adorent vient d’être reconnue par l’UNESCO comme une valeur du patrimoine immatériel de l’humanité. Après la danse traditionnelle des Calusari, la chanson appelée «doina », la céramique de Horezu et la tradition des cantiques de Noël chantés par un groupe d’hommes roumains ou moldaves qui va de maison en maison, c’est le tour de la danse appelée «Feciorescul» (Des jeunes hommes) de faire partie du patrimoine mondial de l’UNESCO.



    Pour mieux comprendre l’importance de cette distinction, nous avons invité au micro Dejeu Zamfir, chercheur scientifique, docteur, membre de la Commission nationale de sauvegarde du patrimoine culturel immatériel, connue aussi comme la Commission de folklore du ministère de la Culture:



    «Feciorescul (la danse des jeunes hommes) est une danse très spéciale et d’une grande valeur. Premièrement pour sa diversité, ensuite pour son message. C’est une danse d’initiation. Les jeunes hommes se réunissent sur la place centrale du village ou devant une maison et commencent à danser. Ils amènent des musiciens qu’ils paient : ils mettent un billet de 100 lei dans l’archet et crient «Joue, musicien ! Moi, je danse ! » Et ils commencent à danser au moment où les jeunes filles s’approchent. Certes, il y a des sympathies entre certains jeunes hommes et certaines jeunes filles et ils commencent à danser en couple. Il y a plusieurs types de danse. Dans certaines régions elle est plus spectaculaire, comme dans la Plaine de la Transylvanie ou dans le sud de la Transylvanie, par exemple, où les jeunes hommes frappent leurs jambes, leurs hanches et leurs pieds. Cela devient une danse des virtuoses. Cela a été mon ambition de faire inscrire cette tradition au patrimoine de l’UNESCO, puisque la première danse roumaine qui y a été inscrite était celle des Calusari. Et je me suis dit qu’il fallait y introduire la danse « Feciorescul» aussi, car elle est plus complexe et plus répandue. La danse des Calusari est composée de trois parties, alors que «Feciorescul » comporte 9 types de danses, avec plusieurs variantes et fournit beaucoup de matériel cinétique intéressant».



    Les préparatifs du dossier pour l’inscription de cette danse au patrimoine mondial de l’UNESCO ont démarré il y a 5 ans. La candidature a été déposée il y a deux ans, c’est-à-dire après 3 ans de recherche et de documentation. Comment en profitent les danseurs ? Voici la réponse de notre invité, Dejeu Zamfir:


    «C’est une fierté pour la communauté qui pratique cette danse. Nous avons obtenu l’accord d’une soixantaine de communautés avant de déposer le dossier. Ils s’enorgueillissent de cette réussite et nous espérons organiser un grand spectacle à Cluj, en février ou mars prochains. »



    Cette année, la réunion de l’UNESCO qui a validé la danse roumaine « Feciorescul » comme partie de son patrimoine a eu lieu en Namibie. La Roumanie y a participé avec une variante de la danse spécifique de la zone de Ticuş, une localité située à 70 km de Brasov, en Transylvanie. Elle est pratiquée par les hommes de 5 à 70 ans à différentes occasions. Comment cela se passe-t-il ? Un danseur commande le groupe, un autre impose le rythme. Hormis le côté artistique, cette danse a aussi une importante composante sociale, vu que les participants sont d’ethnie roumaine, magyare et rom.



    Pour marquer l’importance de ce moment, nous avons également invité au micro Ligia Fulga, directrice du Musée d’ethnographie de Brasov:


    «C’est une victoire. C’est un événement culturel important parce que nous entrons dans la galerie des valeurs universelles avec un phénomène folklorique toujours vivant en Roumanie, bien que ce soit une des danses les plus anciennes du pays. A la différence des zones urbanisées, Ticuş est un des villages où les valeurs traditionnelles sont toujours respectées. Et là je pense notamment aux rites de Noël, aux rites agraires du printemps ou encore aux activités d’artisanat. Cette année nous avons démarré une série d’expositions qui font la promotion du patrimoine immatériel. Evidemment, la danse des jeunes hommes de Ticuş a été la première que nous avons présentée. Cette danse est répandue surtout en Transylvanie. Ce n’est pas une danse pour la scène, c’est une danse spontanée, qui implique l’ensemble de la communauté, des personnes les plus âgées aux plus jeunes. Elle s’apprend en famille et comporte plusieurs étapes — en commençant par des pas plus lents qui deviennent de plus en plus rapides. Elles est impressionnante par son authenticité. Les gens transmettent la tradition de manière spontanée ; ils portent des costumes traditionnels qui varient d’un village à l’autre. C’est pourquoi ce titre est très important pour eux : ils deviennent conscients de leur valeur, du fait qu’ils sont des porteurs de tradition, d’éléments d’authenticité ».



    Effectivement, c’est un moment qui fait la joie des danseurs traditionnels roumains, surtout en cette période de fêtes d’hiver lorsque la danse «Feciorescul » ne saurait manquer. (Trad. VB)



  • Feciorescul românesc a intrat în patrimoniul UNESCO

    Feciorescul românesc a intrat în patrimoniul UNESCO

    Un dans care îi încântă pe români a primit
    recunoaşterea UNESCO, ca reprezentând o valoare pentru patrimoniul imaterial al
    umanităţii. După Căluş, Doină, ceramica de
    Horezu şi obiceiul colindatului de ceată bărbătească în România şi Republica
    Moldova, dansul Fecioresc a intrat
    în patrimoniul UNESCO.


    Cercetător ştiinţific, doctor, membru în Comisia naţională de salvgardare a patrimoniului
    cultural imaterial sau Comisia de
    folclor, a Ministerului culturii, Dejeu Zamfir, ne-a
    vorbit despre importanţa acestei victorii: Feciorescul este
    un dans valoros şi special. În primul rând, diversitatea lui, apoi el are un
    mesaj: este un joc iniţiatic, în primul rând când începe la casa jocului sau la
    hora satului sau cum vreţi să-i spunem, la ciupercă, în Maramureş şi Oaş.
    Feciorii se adună încet încet şi încep să joace Feciorescul. Îşi aduc muzicanţi
    pe care îi plătesc, le pun bancnota de 100 de lei în arcuş şi îi spun Zii,
    muzicantule!, că eu joc. Şi încep să joace, când se adună şi fetele. Normal,
    există o simpatie anume între feciori şi fete şi încep să joace în cuplu. Acest
    joc e de mai multe feluri. În anumite locuri jocul Fecioresc este mai
    spectaculos, cum ar fi în Câmpia Transilvaniei, în sudul Transilvaniei, unde
    feciorii bat picioarele, coapsă, gambă şi laba piciorului, el devine un dans de
    virtuozitate.A fost o ambiţie din partea mea, pentru că prima dată s-a înscris
    în patrimoniul UNESCO Căluşul. Şi mi-am zis că trebuie să introduc şi jocul
    Fecioresc, pentru că el este mai complex decât Căluşul şi se întinde pe un mai
    mare spaţiu. Căluşul, de exemplu, are trei dansuri, care se alternează: hora,
    brâul şi apoi la sfârşit sârba. Pe când Feciorescul, are 9 tipuri cu variante
    şi oferă mult material cinetic interesant.



    De la interlocutorul nostru am aflat că pregătirea
    dosarului pentru recunoaşterea Feciorescului în Patrimoniul UNESCO a început
    cu cinci ani în urmă, pentru ca documentaţia aferentă acestei atestări să fie
    depusă cu doi ani în urmă. L-am întrebat pe Dejeu Zamfir ce aduce acestă
    recunoaştere oamenilor care interpretează Feciorescul de regulă: Mândria
    comunităţii respective. Eu am avut consimţământul să depun dosarul de la peste
    60 de comunităţi. Ei trebuie să fie mândri de această reuşită şi sper să ne şi
    întâlnim într-un mare spectacol la Cluj, în februarie sau martie anul viitor.



    În Namibia, unde a avut loc sesiunea UNESCO de
    anul acesta, care a validat Feciorescul ca element de patrimoniu, România a
    fost prezentă cu Feciorescul de Ticuş. Acesta este
    dansul specific al comunităţii din Ticuşul Nou, o localitate situată la 70 de
    kilometri de Braşov, din Ţara Făgăraşului şi este practicat de bărbaţi cu
    vârste cuprinse între 5 şi 70 de ani, cu diverse ocazii. Unul dintre
    conducătorii dansului antrenează grupul, în timp ce un al doilea dictează
    ritmul. Pe lângă partea artistică, acest dans are şi o componentă socială,
    având în vedere că dansatorii sunt români, dar şi maghiari şi romi.


    Am invitat-o şi pe Ligia
    Fulga, directorul Muzeului de etnografie din Braşov să ne spună câteva cuvinte
    despre această recunoaştere internaţională: Este o victorie. Trăiască România! E un eveniment
    cultural important pentru că intrăm în seria valorilor universale cu un fenomen
    folcloric care încă se păstrează, în România, fiind printre cele mai vechi
    dansuri tradiţionale. Ticuşul face parte dintr-o serie de sate care păstreză
    valorile tradiţionale, sunt pe malul drept sau malul stâng al Oltului, şi spre
    deosebire de alte zone mult mai urbanizate, aceste sate păstrează încă
    tradiţiile locului. Mă refer la ceata de feciori, cu ocazia sărbătorilor de
    Crăciun, mă refer la Plugarul, un obicei agrar de primăvară, sau activităţi
    artizanele, cum ar fi cusutul mărgelelor
    pe cingători sau realizarea de pieptare bărbăteşti. Noi am deschis în
    acest an un ciclu de expoziţii care promovează patrimoniul imaterial şi desigur
    primul pe care l-am prezentat a fost jocul fecioresc din Ticus, pentru că
    Ticuşul a fost de fapt o aplicaţie a domnului Dejeu, împreună cu alte sate din
    Transilvania. E un fenomen generalizat. În România şi mai ales în Transilvania
    se păstrează acest joc spontan, nu este un joc de scenă. E important pentru că
    în joc joacă toată comunitatea, de la bătrâni la cei tineri, jocul se învaţă
    din familie şi are o suită de dansuri, de la un pas domol, lent, până la un
    crescendo în final. E impresionant pentru că realizezi că e plin de
    autenticitate, oamenii sunt purtători de tradiţie în mod spontan şi costumele
    pe care le poartă sunt costumele locale, costumele lor, care îi diferenţiază de
    alte sate. De aceea este foarte puternică şi în mentalul lor acestă titulatură,
    pentru că ei realizează că sunt valoroşi, că sunt purtători de tradiţie, de
    elemente de autenticitate, a subliniat
    interlocutoarea noastră.



    Ne bucurăm şi noi de această recunoaştere şi aşteptăm
    sărbătorile de iarnă din care Feciorescul va fi prezent negreşit.