Tag: femei antreprenori

Spiritul de antreprenor, ca manifestare a independenţei femeilor contemporane, pare să fi luat avânt în ultima vreme. Conform statisticilor, în România, 29% din antreprenori sunt reprezentaţi de femei, în ultimii ani, ponderea lor crescând cu 7%. De asemenea, conform indexului antreprenoriatul feminin calculat de Institutul pentru Antreprenoriat şi Dezvoltare Globală (GEDI), România se clasează pe locul 33 din cele 77 de ţări analizate, obţinând 49 de puncte (dintr-o sută posibile) pentru climatul şi condiţiile generale de încurajare a afacerilor iniţiate de femei. E vorba de femei care, acumulând o bogată experienţă profesională ca angajate în diverse companii, vor să reuşească şi prin forţe proprii. Sau de femei care, odată devenite mame, vor să lucreze de acasă pentru a-şi administra singure timpul ca să dedice o parte mai mare copiilor. Sau, pur şi simplu, sunt femei care-şi transformă o pasiune sau un hobby în afacere.

Despre specificul afacerilor iniţiate de femeile din România am stat de vorbă cu Adina Filculescu, la rândul ei o antreprenoare care deţine un atelier de aranjamente florale. Adina Filculescu despre domeniile prioritare spre care se îndreaptă antreprenoriatul feminin: Serviciile încadrate în industriile creative, educaţie, activităţile medicale, turismul, comerţul, organizarea de evenimente. În general, pleacă de la pasiunea pentru un anumit domeniu sau, aşa cum au evidenţiat anumite cercetări, femeile sunt înclinate să-şi deschidă afaceri în domeniul în care şi-au făcut studiile. Evident, aspectul financiar contează foarte mult, dar eu cunosc cazurile unor femei care au renunţat la nişte slujbe foarte bine plătite din diverse companii private pentru a-şi deschide afacerile proprii, cu toate riscurile aferente.

Iar riscurile ca şi dificultăţile apar chiar de la început, de la încercarea de a obţine un credit din partea băncilor care, în continuare, sunt destul de reticente în a finanţa afaceri iniţiate de femei. Adina Filculescu: Femeile sunt orientate mai mult către industrii mai creative, fac antreprenoriat mai mult din pasiune şi nu sunt axate neapărat pe modalităţi de a creşte în mod accelerat profitul afacerii. Prin urmare, returnarea creditului este văzută ca fiind riscantă.

Poate şi din această cauză, există mai multe iniţiative aparţinând instituţiilor UE de a încuraja şi finanţa antreprenoriatul feminin sau IMM-urile conduse de femei. Cât de folositoare sunt, în realitate, aceste instrumente aflăm tot de la Adina Filculescu: Sunt, mai ales, fonduri care vin pe filiera programelor structurale şi de coeziune ale UE. Mai există programul SRLD (adică SRL debutanţi) prin care se oferă o finanţare de 10.000 de euro la începutul une afaceri şi diverse alte stimulente, cum ar fi scutirea de la contribuţia la bugetul asigurărilor sociale pentru angajatori. Însă toate aceste programe sunt destul de greu de accesat, fiindcă implică foarte multe birocraţie. De aceea, sunt foarte multe doamne care pornesc cu forţe proprii pe drumul antreprenoriatului.

Una dintre ele este şi Bibiana Stanciulov, patroana companiei care fabrică primul produs românesc inclus în catalogul european al etichetelor de calitate: magiunul de prune Topoloveni care, în 2011, a obţinut certificarea Indicaţie Geografică Protejată”. Despre începuturile acestei afaceri, începuturi marcate de optimism, dar şi de greutăţi, Bibiana Stanciulov îşi aminteşte: Am luat, în 2001, ce rămăsese dintr-o fabrică de la Topoloveni în urma lichidării judiciare. Rămăsese secţia de magiunuri deshidratate şi rachiuri. Începutul a fost înfiorător deoarece, eu speram ca din ce cumpărasem măcar o rotiţă să mai funcţioneze. Am reuşit cu un elan pe care eu, acum, nu mi-l mai recunosc, nu ştiu de unde l-am avut. Probabil că teama de a nu mi se întâmpla foarte grav m-a determinat să continui şi să încerc ceva să fac din acea secţie, în condiţiile în care eu sunt absolvisem Facultatea de Sociologie şi Filozofie şi nu avusesem nici o tangenţă cu afacerile sau cu industria alimentară.

Ideea salvatoare a venit odată cu regăsirea pasiunii pentru tradiţie şi cu descoperirea unei reţete vechi o sută de ani a magiunului de prune, reţetă specifică regiunii Topoloveni. Tradiţia n-a fost însă suficientă. A fost nevoie de bani pentru ca magiunul să fie produs la standardele pe care şi le-a autoimpus Bibiana Stanciulov şi care, de asemenea, erau necesare obţinerii Indicaţiei Geografice Protejate. Evident, finanţarea nu a fost obţinută uşor. Bibiana Stanciulov îşi aminteşte: Mi s-a promis că prin fondul Fermierul” vom reuşi să accesăm alte fonduri europene pentru care am fi primit o dobândă de 2%-3%, dar eu fiind independentă, neafiliată vreunui partid sau vreunui grup de interese, n-am mai prins finanţare prin fondul Fermierul. Atunci banca s-a oferit să-mi dea credit cu o dobândă de 7% – 8% în euro, obligându-mă să am o contribuţie proprie de 20%. Asta pentru mine a fost un efort supraomenesc. N-a avut nici o legătură faptul că sunt femeie. În România, contează doar dacă eşti afiliat unui partid sau unui grup de interese. Dar eu am reuşit, paradoxal, fără această afiliere. Este adevărat că acel credit m-a cocoşat, din punct de vedere financiar, dar eu niciodată nu am avut în vedere exclusiv profitul. Eu m-am gândit, în primul rând, la continuarea unei tradiţii de 100 de ani.

Azi aceste greutăţi sunt depăşite şi altele noi le-au locul. Totuşi, Bibiana Stanciulov le încurajează pe femei să nu renunţe la antreprenoriat, dacă asta îşi doresc: Dacă se apucă vreodată de afaceri, afacerea aceea trebuie să le aparţină. Trebuie să-şi pună amprenta personală pe ceea ce fac şi trebuie să creadă în ceea ce fac. Dacă nu cred, mai bine nu se apucă. Afacerile nu sunt uşor de făcut, dar există acea satisfacţie totală a independenţei. Fac ce vreau cu banii mei.”