Tag: ferme piscicole

  • “De la ape poluate la ape curate – la Mahmudia în Delta Dunării”

    “De la ape poluate la ape curate – la Mahmudia în Delta Dunării”

    În 2016, la Mahmudia
    (Carasuhat) se finaliza primul proiect de reconstrucție ecologică din Delta
    Dunării. Artizanii acestuia au fost reprezentanții comunității locale,
    Consiliul Local Mahmudia, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și
    WWF – România. Finanțarea a fost asigurată prin fonduri europene. În esență,
    aproape o mie de hectare de teren agricol au fost reintegrate mediului natural
    al zonei. Amenajarea agricolă Carasuhat a fost realizată în anii 1985-1989,
    însă lucrările de construcții-montaj au fost sistate în 1990. Ca atare, în
    proporție de 70% aceasta nici măcar nu a funcționat potrivit scopului pentru
    care a fost realizată, dar nici nu a fost redată regimului natural.

    Lucrările
    de desecare efectuate au condus, însă, la dispariția ecosistemelor naturale și
    la transformarea lor în ecosisteme antropice. Parțial concesionată în prezent,
    incinta este exploatată agricol, dar o suprafață de 924 ha, aflată în
    proprietatea consiliului local Mahmudia, era utilizată ca pășune comunală.
    Aceasta nu prezența interes conservativ, astfel că s-a pretat foarte bine
    reconstrucției ecologice. Organizația de mediu WWF România s-a angajat să
    monitorizeze zona, pentru a vedea efectele redării acesteia naturii. Ultima
    inspecție a fost făcută chiar anul acesta, iar care au fost rezultatele ne
    spune Camelia Ionescu – managerul departamentului de ape dulci:

    Am dorit să vedem ce se întâmplă după un proiect de asemenea natură,
    practic transformarea dintr-un teren agricol din Deltă într-o zonă umedă,
    într-o zonă naturală. Să vedem cum natura revine și cum beneficiază oamenii,
    comunitatea din zonă. Rezultatele sunt foarte
    îmbucurătoare. Din punct de vedere al biodiversității a fost nemaipomenit ceea
    ce s-a întâmplat acolo, la Carasuhat, în zona reconstruită de aproximativ 1000
    de hectare. Practic, imediat după ce terenul a fost inundat, umplut cu apă, în
    câteva luni am văzut puzderie de păsări. În aprilie s-a făcut conectarea zonei
    cu Brațul Sfântul Gheorghe și, în iunie, când am fost la o primă monitorizare,
    acolo era plin de păsări. După 6 ani vă dați seama că lucrurile au evoluat în
    și mai bine.

    La ultima monitorizare a noastră am numărat chiar 7000 de
    exemplare de păsări din diverse specii – cam 55 de specii într-o singură
    vizită, în vara aceasta. Dincolo de păsări, am dorit să aflăm și cum a fost
    percepută această lucrare de către locuitorii din Mahmudia, pentru că chiar
    dacă obiectivul principal al proiectului a fost de îmbunătățire a condițiilor
    pentru specii, pentru habitatele protejate, am realizat un studiu să vedem care
    este impresia locuitorilor. Am aflat că în jur de 60 % din ei consideră că
    activitățile economice și în special turismul au crescut și asta s-a datorat și
    acestor lucrări de reconstrucție. Practic, vin mai mulți turiști, au
    posibilitatea să arate turiștilor Delta mult mai aproape de casa lor, de acolo
    unde sunt cazați. Și acest lucru într-adevăr este îmbucurător și cumva ne dă
    speranța că va încuraja și dezvoltarea viitoare și realizarea unor proiecte
    similare în Deltă.


    Această abordare este o
    propunere de alternativă la dezvoltarea locală, pe de o parte pentru refacerea
    zonelor umede, ameliorarea calității apei, stocarea sau atenuarea undelor de
    viitură, iar pe de altă parte a posibilităților oferite comunităților locale de
    a dezvolta activități eco-turistice, piscicole și agricole tradiționale. Despre
    eventuale proiecte similare ne vorbește tot Camelia Ionescu

    Delta înainte de revoluție a fost transformată în proporție de 30 % în
    terenuri agricole și sunt incinte agricole foarte mari care apar ca o rană pe
    harta Deltei. Acele zone clar pot fi redate, sau parțial redate, naturii, sau
    pot fi gândite astfel încât să producă pește care și acesta cumva lipsește și
    oamenii din Deltă și turiștii, pescarii menționează de fiecare dată că nu mai
    este pește cum a fost odinioară. Practic, zonele acestea care sunt agricole,
    unde se practică agricultură mai clasică, pot fi folosite pentru zonele acestea
    de a fi inundate și a produce pește. Din păcate au fost câteva decizii la
    nivelul Deltei chiar în ultimii ani, chiar ferme piscicole – fostele ferme
    piscicole, în jur de 5500 de hectare au fost transformate în terenuri agricole.
    Deci practic din a produce pește se produc diverse culturi agricole, ceea ce nu
    este normal pentru Deltă.



    Lucrările de
    reconstrucție au fost în așa fel gândite încât să ajute refacerea proceselor
    naturale și condițiilor de dezvoltare a unor habitate care susțin reproducerea
    naturală a peștelui, creșterea stufului, pădurilor și îmbunătățirea pajiștilor
    inundabile. Chiar dacă scopul principal al proiectului este îmbunătățirea
    biodiversității, în final această diversitate biologică este motivul pentru
    care localnicii și turiștii au pește în farfurie. Din aceste motive eforturile
    pentru reconstruirea zonelor umede trebuie să continue atât în Delta Dunării,
    cât și în amonte, în lunca Dunării Inferioare, spunea și Cristian
    Tetelea, specialist în lucrări de reconstrucție ecologică în cadrul
    WWF-România.


  • La ferme piscicole de Ciocăneşti (sud)

    La ferme piscicole de Ciocăneşti (sud)

    Ici, la nature vit à son propre rythme, les pratiques d’aquaculture sont amicales avec l’environnement, c’est pourquoi la qualité du poisson n’a pas sa pareille, tandis que la biodiversité est de plus en plus riche.

    Plus d’une centaine d’espèces d’oiseaux, dont 30 espèces protégées au niveau européen et 18 au niveau national y trouvent les meilleurs endroits pour vivre. Tout cela, à la ferme piscicole de Ciocăneşti, au département de Călăraşi du sud du pays, qui a ouvert ses portes à tous les amateurs de nature, qu’ils soient passionnés de pisciculture, d’observation des oiseaux ou de cyclotourisme. A leur intention, un observatoire d’oiseaux a été aménagé, un sentier thématique, qui peut être parcouru à pied ou en vélo, et un centre de visites ont été ouverts. La ferme est un modèle de développement durable des affaires en la matière, de préservation des bénéfices fournis par les zones humides, tels que la biodiversité, la qualité de l’eau, les possibilités de loisirs et pas en dernier lieu, le poisson. Cette ferme multi fonctionnelle fait partie d’un site Natura 2000. L’organisation écologiste WWF Roumanie l’a incluse dans un projet européen et envisage d’élaborer pour cette zone un schéma privé fondé sur l’éco tourisme et l’observation des oiseaux. Ils ont déjà contacté un voyagiste de la région, à même de mettre en place de tels projets à cet endroit. Ainsi, les touristes auront accès à ce coin de paradis et une partie des recettes sera destinée au maintien des services d’environnement, assurés par une gestion durable de la ferme piscicole.

    Cristina Munteanu, gestionnaire de projets eaux douces chez WWF Roumanie : « La ferme a 230 ha et une trentaine de bassins, la plupart d’entre eux étant petits, destinés à la reproduction, mais aussi d’autres, plus grands, pour l’élevage du poisson destiné à la consommation. Vu que la superficie des bassins est assez grande, et que la profondeur n’est pas aussi grande, comme dans le cas d’un lac naturel ou artificiel, les oiseaux peuvent arriver plus vite à la nourriture, surtout ceux qui se nourrissent de poisson. L’on rencontre beaucoup d’oiseaux dont le cormoran pygmée, une espèce protégée, et le grand cormoran. On peut y voir beaucoup de hérons, d’aigrettes et d’oiseaux qui ne se nourrissent pas nécessairement de poisson, mais qui y trouvent de la tranquillité, parce qu’en général, la technologie de production ne dérange pas beaucoup. On y retrouve des grèbes, des guiffettes, des fuligules nyroca et des pélicans. Une autre espèce que l’on y rencontre, c’est la loutre, elle aussi protégée au niveau européen, qui y trouve de la nourriture en abondance et y trouve abri dans les berges des canaux. Vu que la ferme est à proximité du Danube, et sur l’autre rive, en Bulgarie, il y a une autre réserve naturelle, Sreberna, le lien entre elles étant très étroit. Il n’y a pas, à Sreberna, d’activité humaine, donc on ne fait pas d’aquaculture, et les oiseaux y sont très tranquilles. Ils nichent en Bulgarie mais viennent en Roumanie pour se nourrir. C’est pourquoi leur nombre est très grand et ils peuvent être observés lorsqu’ils viennent se nourrir de poisson dans les bassins. En ce qui concerne la végétation, on trouve dans la ferme tant des plantes communes, à commencer par les orties et la bourse-à-pasteur, la laîche des sables, jusqu’à des plantes typiques aux zones humides, aux plantes aquatiques – le roseau et les massettes. L’aspect est typique pour les plans d’eau de la lande danubienne. »

    Cette ferme peut servir de modèle pour d’autres fermes piscicoles sises le long du Danube inférieur, où, comme à Càlàrasi, on trouve des zones humides de valeur dont les bénéfices vont bien au delà de la production piscicole. (Trad. Ligia Mihaiescu)