Radio România Internațional

Tag: Festivalul de Film Berlin

  • Jurnal românesc – 15.02.2023

    Jurnal românesc – 15.02.2023

    Comisiile de cultură şi de politică externă din Senat au audiat şi acordat avize favorabile pentru doi candidaţi la funcţiile de director şi director adjunct la institute culturale româneşti din străinătate. Este vorba despre Ioana Anghel, care a candidat pentru fotoliul de director al ICR Budapesta, şi Florin-Silviu Ivan, pentru postul de director adjunct al ICR Berlin. Preşedintele Comisiei de cultură a Senatului, Viorel Badea, a spus că Ioana Anghel are experienţă în managementul cultural internaţional şi va reuşi să promoveze cultura românească. Despre Silviu Ivan, senatorul a afirmat că are experienţă în managementul cultural românesc şi şi-a exprimat speranţa că va reuşi să exporte această experienţă şi în afara României. Potrivit Legii 356 din 2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, directorii şi directorii adjuncţi ai institutelor culturale româneşti din străinătate servesc un mandat de 4 ani, cu posibilitatea reînnoirii.

    Regizorul Radu Jude şi monteurul şi producătorul Cătălin Cristuţiu participă la a 73-a ediţie a Festivalului de Film de la Berlin, care se va desfăşura în perioada 16 – 26 februarie. Radu Jude face parte din Juriul Internaţional al Festivalului, care va decide câştigătorul prestigiosului Urs de Aur, iar Cătălin Cristuţiu este membru al juriului secţiunii de scurtmetraje. Radu Jude a câştigat Ursul de Aur în 2021 cu comedia Babardeală cu bucluc sau porno balamuc şi Ursul de Argint în 2015 cu drama istorică Aferim!. Primul său film de ficţiune, Cea mai fericită fată din lume, a avut premiera internaţională în 2009 în cadrul secţiunii Forum a Berlinalei. În aceeaşi secţiune au fost prezentate şi filmele Toată lumea din familia noastră, Tipografic Majuscul şi documentarul Ieşirea trenurilor din gară, pe care l-a co-regizat alături de istoricul Adrian Cioflâncă. Cătălin Cristuţiu a lucrat ca monteur la peste 70 de filme, scurtmetraje şi seriale de televiziune. De asemenea, a editat toate filmele lui Radu Jude, precum şi peliculele Eu când vreau să fluier, fluier de Florin Şerban, laureat al Ursului de Argint în 2010 şi Blue Boy de Manuel Abramovich, recompensat cu Ursul de Argint în 2019.

    Scriitorul Dinu Flămând participă la o serie de evenimente organizate în Mexic, în perioada 16-28 februarie, cu sprijinul Institutului Cultural Român. Turneul începe la Festivalul Internaţional de Poezie Jornadas Pellicerianas din statul Tabasco, dedicat scriitorului mexican Carlos Pellicer, unde autorul va recita din cea mai recentă carte a sa, Primăvara la Praga. La 19 februarie, Dinu Flămând va ajunge în statul Puebla, unde va participa la Seminarul de Poezie din cadrul Doctoratului de Literatură Hispanoamericană al Facultăţii de Filozofie şi Litere. În perioada 21-22 februarie, scriitorul român va participa la lansarea celei mai recente antologii de poezie românească, tradusă de profesorul Gabriela Căprăroiu de la Universitatea La Verne din California. Cu aceeaşi ocazie Dinu Flămând va participa la lansarea ediţiei în spaniolă a volumului său Frigul intermediar, tradus de Omar Lara. La 23 februarie, se va întâlni cu studenţi şi cu membri ai comunităţii româneşti în cadrul unui eveniment literar organizat de Ambasada României în Mexic la Universitatea Sor Juana Ines de la Cruz din capitala mexicană, iar la 26 februarie va participa la un eveniment literar-muzical la Institutul Veracruzan al Culturii, unde va recita poeme din cele cinci volume ale sale deja publicate în America Latină. Turneul în Mexic se va încheia la 28 februarie, la evenimentul cultural Fandango de la lectura din Veracruz, unde Dinu Flămând va recita câteva din propriile poezii, în limba română, cu traducerea în spaniolă proiectată pe un ecran.

    Reprezentanţa la New York a Institutului Cultural Român reia, la 17 februarie, programul Romanian Annual Fashion Showcase cu o expoziţie de artă şi modă a creatoarei româno-americane Camelia Skikos. Intitulată IMAGO, manifestarea cuprinde 20 de creații vestimentare selectate din cele mai recente colecții ale creatoarei inspirate din cultura antică Cucuteni, din picturile poetice şi simbolice ale artistei Georgia O’Keeffe şi din universul insectelor. Creațiile vestimentare prezentate în cadrul expoziției vor fi însoțite de schițele și ilustrațiile realizate de Camelia Skikos, care dezvăluie procesul de elaborare. Camelia Skikos a absolvit Facultatea de Design din cadrul Universității Naționale de Arte București. Ulterior, s-a mutat la Londra, unde și-a definitivat studiile de design vestimentar. A lucrat ca designer pentru Gap și Levi Strauss, iar în 2010 şi-a lansat propriul brand Camelia Skikos, cu sediul în San Francisco. În 2011 a câștigat premiul San Francisco Fashion Award pentru cel mai bun designer vestimentar pentru femei. Din 2014, Camelia Skikos este consultant al Google pentru probleme de design vestimentar inteligent.


  • Regizoarea Adina Pintilie, selectată în competiţia Berlinalei 2018

    Regizoarea Adina Pintilie, selectată în competiţia Berlinalei 2018

    Lungmetrajul Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” al Adinei Pintilie a fost selectat în competiţia Festivalului de Film de la Berlin, care se desfăşoară în perioada 15 — 25 februarie. Filmat pe o perioadă de 10 săptămâni, între 2015 şi 2017, cu o distribuţie mixtă de actori profesionişti şi persoane reale, Touch Me Not reuneşte oameni din întreaga Europă: regizoarea şi scenarista Adina Pintilie, actorii Laura Benson (Anglia/Franţa), Tomas Lemarquis (Islanda/Franţa), Christian Bayerlein (Germania), Grit Uhlemann (Germania), Hanna Hofmann (Germania), Seani Love (Anglia/Australia), Irmena Chichikova (Bulgaria) şi Dirk Lange (Germania). Produs de Manekino Film, lungmetraj de debut al regizoarei Adina Pintilie, a fost întâmpinat cu entuziasm de directorul Festivalului de Film de la Berlin, Dieter Kosslick, care s-a declarat impresionat de peliculă şi onorat s-o prezinte în cadrul Berlinalei: ”Este cumva un act de încredere din partea organizatorilor, dar nu ştiu dacă este vorba de o excepţie în cazul filmului nostru. În orice caz, am simţit o afecţiune foarte mare, ne-au primit cu braţele deschise şi suntem foarte recunoscători pentru asta. Pentru că este un film la care am muncit cu toţii foarte mult, a durat cam şapte ani să-l finalizăm. Am început lucrul prin 2011, a avut o dezvoltare foarte frumoasă mai ales pe plan internaţional , dar când am început finanţarea în ţară ne-am lovit de foarte multe piedici, pentru doi ani filmul n-a reuşit să obţină finanţare în România. În cele din urmă, cred că şi graţie succesului pe care l-am avut în afara ţării, am primit finanţare şi din România şi s-a putut demara procesul de coproducţie internaţională. Adică a fost un proiect frumos, dar dificil din multe punct de vedere.”



    La graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală, experimentând curajos atât la nivel de conţinut cât şi de limbaj cinematografic, filmul “Nu mă atinge-mă” este o investigare personală a ideii de intimitate, a nevoii umane de contact autentic. Filmul este o încercare de a descoperi straturile intimităţii. Intimitatea este plină de pericole. Reversul dragostei poate fi ura, agresivitatea, neînţelegerea. Toate sunt părţi ale aceleiaşi complexe realităţi” spune Adina Pintilie. ”Cred că felul în care trăim intimitatea este condiţionat de foarte multe aspecte. De educaţie, de cultura în care trăim, de felul în care ne-am format. Dar realitatea practică a interacţiunii cu ceilalţi este mult mai complexă. Şi proiectul aşa s-a născut, din această curiozitate. Dându-mi seama că, de fapt, nu ştiu mare lucru despre intimitate şi natura umană, am început un fel de proces de reînvăţare şi de descoperire a unor moduri câteodată foarte surprinzătoare de a trăi intimitatea. Şi am lucrat atât cu actori profesionişti, cât şi cu neprofesionişti, cu oameni care nu lucraseră în cinema, dar care sunt preocupaţi exact de zona aceasta de cercetare. A ieşit o combinaţie între poveştile lor personale şi elemente ficţionale, am făcut experimente ca psihodramă, am încercat foarte multe lucruri care au pus în lumină exact mecanismele pe care le aplicăm de multe în ori în relaţie cu ceilalţi fără să ne dăm seama. De fapt, toate personajele se confruntă cu această contradicţie între nevoia de intimitate şi, în acelaşi timp, frica de a intra într-o relaţie de interdependenţă din teama că vor deveni mult prea vulnerabili.”



    Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” nu este primul film al Adinei Pintilie la graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală. Producţiile ei sunt considerate de critică un fenomen aparte în peisajul cinematografic românesc, distingându-se printr-un stil vizual profund personal, experimentare îndrăzneaţă în limbajul cinematografic şi explorare fără compromis a psihologiei umane. Am întrebat-o pe Adina Pintilie ce primează când construieşte cinematografic o poveste. ”Într-un proiect pornesc cu foarte multă deschidere şi forma apare pe măsură ce se conturează fondul. În cazul acesta a existat un scenariu iniţial care a funcţionat mai degrabă ca o structură de la care am pornit research-ul. Adică a fost o poveste iniţială pentru care am făcut un casting, iar castingul respectiv s-a potrivit mai degrabă unui film documentar decât unui film de ficţiune. Am încercat să cunoaştem omul din faţa noastră, am lucrat cu piese muzicale care înseamnă mult pentru aceşti oameni, cu amintiri, cu vise. În felul acesta, în urma acestui casting am găsit oamenii cu care am putea începe acest laborator de cercetare a intimităţii care este Touch me not şi în timpul procesului am folosit ficţiunea ca o structură care ne-a permis să lucrăm cu elemente din realitate. Şi pentru că intimitatea este o zonă dificilă pentru mulţi dintre noi, inclusiv pentru participanţii la proiect, faptul că am lucrat cu o structură ficţională a creat un spaţiu safe în jurul proiectului. Adică nimeni din echipă nu avea cum să ştie ce este personal şi ce este fictiv din elementele pe care le foloseam în lucrul cu actorii.”



    Lungmetrajul Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” este prima parte a unui viitor proiect de artă multi-platform, susţinut printre altele de Centrul Pompidou din Paris, de Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti, Muzeul de Artă Modernă din Varşovia şi Centrul de Artă Spinnerei Leipzig. Explorând, dincolo de tabuuri, rolul esenţial pe care intimitatea îl joacă în dezvoltarea umană, Touch Me Not îşi propune să deschidă noi perspective, să educe, să promoveze toleranţa şi libertatea de expresie, să creeze un spaţiu de (auto-)reflectare, provocând privitorul să îşi reevalueze propriile idei cu privire la intimitate”, spune Adina Pintilie.



    Cel mai recent mediu-metraj al Adinei Pintilie, Oxygen, a fost selectat în competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film Rotterdam 2010 si a fost nominalizat la Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj şi Premiul “Tânără speranţă” la Premiile GOPO 2011. Jurnal #2, o coproductie Olanda-Romania, cel mai recent scurtmetraj al Adinei Pintilie, a câştigat Premiul ZONTA pentru cel mai bun film semnat de o regizoare in cadrul Festivalului Internaţional de Scurtmetraj de la Oberhausen 2013, în vreme ce scurtmetrajul său anterior Balastiera #186 a fost selecţionat la categoria Scurt-metraje de Autor în cadrul Festivalul de Film de la Locarno 2008.