Filmul #dogpoopgirl, regizat de Andrei
Huțuleac, a fost distins la Festivalul Internațional de Film de la Moscova (22
aprilie- 29 aprilie) cu trei premii: Premiul pentru cel
mai bun film, Premiul pentru cea mai bună actriță (Andreea Gramoșteanu) și
Premiul Criticii din Rusia. #dogpoopgirl este o satiră socială cu elemente
tragice despre epoca internetului. Inspirat din fapte reale, scenariul ne
propune o localizare în spațiul românesc a primului caz de online shaming din
istoria internetului. #doogpoopgirl reprezintă debutul în lungmetraj al lui
Andrei Huțuleac, după scurtmetrajele Offstage (2017, multipremiat) şi Havana
CUBA (2019, Premiul GOPO pentru Cel mai bun scurtmetraj).
Am vorbit cu Andrei
Huțuleac despre începuturile sale ca regizor, despre cel mai recent film și
despre proiecția din cadrul Festivalului Internațional de Film de la Moscova. Realizarea acestui film a fost o
întreagă aventură, mai ales că eu la bază sunt actor și – țin să specific -
actor de teatru. Am început să-mi doresc să scriu și să regizez film dintr-un
soi de lipsă pe care o simțeam mai degrabă ca spectator, când mă duceam în
sălile de cinema la filmele românești. Vreau să explic de la început că nu am o
problemă cu cinematografia românească, am simțit doar nevoia să fac filme pe
care aș fi dorit să le văd la cinema. Așa că am început să scriu și să regizez
și am ajuns și la această poveste din #doogpoopgirl undeva prin 2017 când am citit cartea unui
jurnalist britanic, Jon Ronson.
Cartea lui, Umilirea publică în epoca
internetului, este o investigație jurnalistică, o istorie a umilirii publice în
epoca internetului de la începuturile lui și până în prezent. Este un volum în
care sunt prezentate toate aceste cazuri în care diverși oameni au fost linșați
public pe internet. În acest volum al lui Jon Ronson am dat peste această
poveste care s-a întâmplat în Coreea de Sud în 2005. Pe scurt, o fată a urcat
în metrou cu câinele ei, acesta a defecat în metrou, momentul a fost
fotografiat de o bloggeriță, incidentul a ajuns viral, iar fata, în urma
reacțiilor din online, a fost exmatriculată de la universitatea unde studia și
chiar amenințată cu moartea. Mi s-a părut interesant să relochez acest incident
în spațiul românesc, pentru că în cazul ăsta nu cred că spațiul este
determinant, aici este vorba de familia universală a internetului, întâmplarea
respectivă se poate întâmpla oricând și oriunde.
Am
vorbit cu Andrei Huțuleac și despre reacțiile spectatorilor care au participat
la premiera filmului din cadrul Festivalului Internațional de Film de la
Moscova. Filmul a fost
primit bine și bucuria mea cea mai mare este că a fost primit bine în egală
măsură de spectatorii avizați, critici și jurnaliști, dar și de publicul larg.
Și asta m-a bucurat cel mai tare pentru că miza mea în realizarea filmului nu a
fost una intelectualistă sau festivalieră. Prin natura meseriei mele de bază,
aceea de actor, eu îmi doresc foarte mult întâlnirea cu publicul. De aceea, și
atunci când fac film, întâlnirea cu publicul rămâne pentru mine esențială. Am
fost foarte plăcut surprins și onorat să văd că filmul a atins diferite categorii
de spectatori. A existat și o controversă legată de traducerea în limba rusă a
titlului, căruia nu i-am găsit până acum un echivalent în limba română, știu
doar că acest haștag este unul vulgar și denigrator la adresa femeii. Vorbind despre reacțiile din timpul
Festivalului de la Moscova, m-a bucurat ce a spus una dintre spectatoare că,
dacă așa arată toate filmele românești, ar fi amatoare să le vadă pe toate. A
fost pentru mine un lucru extraordinar de frumos pentru că, până la urmă,
indiferent că te consideri sau nu patriot, când ieși cu un film la un festival
international simți că-ți reprezinți și țara, până la urmă cei care văd filmul
fac această legătură. Eu m-am bucurat că am creat acest sentiment în spectatori
și m-a bucurat această întâlnire cu publicul din Rusia.
Premiera filmului în
România urmează să aibă loc cel mai devreme în toamna acestui an.