Radio România Internațional

Tag: Festivalul International de Literatura

  • “Povestea lui Vasile Alecsandri” scrisă de Adela Greceanu

    “Povestea lui Vasile Alecsandri” scrisă de Adela Greceanu

    O colecție inedită a
    fost lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură, Interpretare
    şi Traducere (FILIT), desfășurat în luna octombrie. Astfel, la inițiativa Muzeului
    Naţional al Literaturii Române Iaşi, 11 dintre cei mai talentați scriitori
    contemporani au scris câte o biografie romanțată despre 11 scriitori care au marcat Iaşul, în istoria
    modernizării sale. Scriitoarea şi jurnalista Adela Greceanu a acceptat
    provocarea, alături de alți 10 scriitori români contemporani, de a participa la
    proiectul Scriitori de poveste, şi a scris Povestea lui Vasile Alecsandri.     Exponent
    al generaţiei paşoptiste, Vasile Alecsandri a fost puternic implicat în
    evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Ca ministru al
    Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat
    cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor.


    Adela
    Greceanu: Povestea lui Vasile
    Alecsandri nu poate fi separată de contextul generaţiei lui, generaţia de la
    1848, o generaţie extrem de importantă pentru istoria noastră modernă. De fapt,
    cu această generaţie începe totul.     Extraordinar a fost că datorită părinților
    lor, care încă mai purtau straie orientale, după cum îi vedem în tablourile
    vremii, Alecsandri și alți tineri din generația lui au studiat la Paris sau în
    alte mari capitale europene. Iar aceşti tineri care merg la Paris învaţă acolo
    ce înseamnă progres, modernitate, despre cum se poate realiza o Revoluţie. Aşa
    că se întorc în Ţările Române, încercând să aplice ce au învăţat de la
    revoluţionarii francezi. Şi tot acolo învaţă despre ideea de stat-naţiune pe
    care doresc să o aducă şi în Principatele Române, şi până la urmă chiar reuşesc
    să-şi îndeplinească acest vis.     Sunt acele vremuri minunate de început.


    Neagu Djuvara, cu farmecul lui de mare
    povestitor, sintetizează în câteva rânduri semnificația generației lui
    Alecsandri pentru istoria noastră modernă: În istorie, nu există miracole, ci,
    din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată, în viața popoarelor
    clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe
    schimbări decât în câteva veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat, la noi, cu
    bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi
    generația de la 1848. Erau doar o mână de oameni, însă luptau ca mânați de o
    credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit, ca pe niște vechituri,
    obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul, impuse de o putere străină. Au
    sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au
    înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au
    început, în liniște, un proces democratic, într-un ritm nemaicunoscut de vreo
    altă țară din Europa; au fixat, pentru generații, cu îndrăzneală și realism
    marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de
    ele. Au facut chiar mai mult: au făurit Romania.


    Adela Greceanu, scriitoarea
    care ne-a oferit o biografie romanțată a lui Vasile Alecsandri, vorbește despre
    rolul pe care l-a jucat acesta în istoria României: El a fost un personaj extrem de important, nu numai pentru literatura
    noastră, ci și pentru începuturile literaturii moderne. Scriitoarea Ioana
    Pârvulescu chiar spune că literatura secolului al XIX-lea îi datorează enorm
    lui Vasile Alecsandri, nu se poate imagina fără contribuția lui. Însă
    Alecsandri a avut un rol esențial și în istoria României. În felul în care au
    evoluat Principatele și au reușit să devină un singur stat. Astfel că mi s-a
    părut esențial să scriu și despre asta, pentru că generația lui Vasile
    Alecsandri a fost a unor mari patrioți. Și așa îl văd mai ales pe Vasile
    Alecsandri, nu neapărat ca pe un politician -cu toate că a avut funcții
    importante, a fost ministru de externe, a pledat cauza Unirii în saloanele
    pariziene și în cancelariile europene, a convins Marile Puteri să recunoască
    Unirea și pe Alexandru Ioan Cuza domnitor- cât mai ales ca pe un mare patriot.
    De altfel, el se și retrage din viața politică în 1860, după ce ajunge Cuza la
    putere. Ce se întâmplă în viața politică este tot mai puțin pe gustul lui și se
    retrage la Mircești. Acolo își va petrece mare parte din viață.


    O istorie sinceră a poporului român de Florin
    Constantiniu, Între Orient şi Occident. Țările române la începutul epocii
    moderne (1800-1848) de Neagu Djuvara, În intimitatea secolului 19, de Ioana
    Pârvulescu, sunt câteva dintre sursele pe care le-a consultat Adela Greceanu
    pentru a da viață unuia dintre cei mai importanți politicieni și scriitori ai
    secolului ai XIX-lea.

  • Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara

    Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara

    Țară. Țară de adopție. Aceasta a fost tema celei
    de-a VII-a ediţii a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara,
    care a inclus cinci seri de lecturi publice și dezbateri. Am vorbit despre
    Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara FILTM cu Raluca Selejan,
    care face parte din echipa evenimentului: După cum ştiţi,motto-ul festivalului nostru de literatură, care a împlinit şapte
    ediţii este     La Vest de Est / La Est de Vest, iar anul acesta am decis să ne
    rezumăm la a discuta despre     Ţară/Ţară de adopţie. În contextul Centenarului
    ne-am propus să vedem cum sunt văzute ţara şi literatura de către scriitori
    care nu trăiesc în patria lor, care nu scriu în limba lor. De asemenea, ne-am
    propus, prin această ediţie a festivalului, să înţelegem ce mai înseamnă pentru
    noi, în acest context social, politic, cultural, ţara, patria, imaginaţia, cum
    este să fii departe de patria şi de casa ta. Festivalul a debutat cu o
    conferinţă susţinută de Horia-Roman Patapievici pentru a
    ne plasa conceptual în tema festivalului. Au urmat trei seri de proză, pentru
    că zilele acestea s-au aflat la Timişoara 17 scriitori de pe 3 continente. Aş
    dori să-l menţionez în mod special pe Juan Gabriel Vasquez, un autor
    multipremiat, tradus cu succes în întreaga lume, îndrăgit de cititorii
    autohtoni datorită celor două romane ale sale traduse la Editura Polirom.
    Juan Gabriel Vasquez s-a născut în Columbia, a studiat la Paris şi apoi s-a
    întors acasă, de aceea s-a potrivit foarte bine cu tema festivalului nostru. Ne-am
    dorit foarte mult să aducem în faţa publicului un scriitor ca el, care poate să
    vadă Europa prin ochii unui neeuropean care a fost adoptat ulterior de Europa.



    E a șaptea oară când ne încrâncenăm și când facem
    Festivalul Internațional de Literatură la Timișoara. Asta și fiindcă Timișoara
    va fi peste trei ani Capitală Europeană a Culturii, dar și ca să arătăm că
    deznădejdea, tristețea și lehamitea nu sunt din filmul nostru, al ăstora care
    credem din toată inima că lumea literaturii e cea care va salva Lumea    , a
    declarat Robert Șerban, Președintele Festivalului Internațional de Literatură
    de la Timișoara. Scriitorul şi preşedintele Festivalului Internațional de
    Literatură la Timișoara ne
    vorbeşte despre o prezenţă aparte în cadrul FILTM. Cea a filosofului Mihai
    Şora, membru fondator al Grupului de Dialog Social, foarte implicat în viaţa
    cetăţii la cei 102 ani ai săi. Robert Şerban: Prezenţa filosofului şi profesorului Mihai
    Şora în cadrul FILTM are un dublu sens. În primul rând, domnia sa are o relaţie
    importantă cu Timişoara, s-a născut în această zonă. Aşa că Timişoara îi
    datorează foarte mult lui Mihai Şora şi viceversa. Am afirmat în mai multe
    rânduri că scriitorul poate fi şi un exemplu în viaţa cetăţii, dincolo de
    cărţile pe care le scrie. Poate fi un exemplu, un model prin reacţiile sale,
    prin implicarea pe care de foarte multe ori o duce până la ultima consecinţă.
    Şi cum la festival vin foarte mulţi tineri, este foarte important pentru aceşti
    tineri să întâlnească oameni pe care să îi poată admira. Este foarte important
    pentru ei, pentru că eu nu-mi pot imagina că un om tânăr poate trăi în afara
    admiraţiei, desprins de nişte modele pe care le poate admira.

    Cu
    patria-n spinare     a fost tema celei de a patra seri a ediției din acest an a
    FILTM, tematică ce a acoperit biografiile celor patru prozatori invitați:
    Vladimir Lorcenkov – autor canadian de succes, născut în URSS, Alexandru
    Vakulovski – născut în Republica Moldova, dar publicat de edituri românești,
    Andrei Mihăilescu – noua revelație a literaturii elvețiene, emigrat de peste 40
    de ani din România, și Goran Mrakić – autor român de expresie sârbă. Ediția din
    acest an a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara s-a
    încheiat cu o seară de poezie feminină, reunind scriitoare din: Țara Bascilor /
    Spania – Leire Bilbao, Republica Cehă – Marie Iljašenko, Croația – Lara
    Mitraković, Republica Moldova, România – Moni Stănilă și România – Lavinia
    Bălulescu și Teodora Coman.

  • Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti

    Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti

    Cea de a IX-a
    ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la
    Bucureşti (FILB), o ediţie-bilanţ, după cum spun organizatorii, s-a
    desfăşurat în perioada 7-9
    decembrie. Programul ediţiei din acest
    an a inclus două seri de lecturi publice şi dezbateri la Clubul Ţăranului şi un
    eveniment dedicat studenţilor, realizat în colaborare cu Departamentul de
    Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere de la Universitatea din
    Bucureşti. În prima seară de lecturi publice şi dezbateri de la Clubul
    Ţăranului, pe 8 decembrie, iubitorii de literatură din capitală au avut şansa
    de a se întîlni cu prozatoarele Irina Teodorescu (Franţa), Veronica D. Niculescu,
    Lavinia Branişte şi Irina Georgescu Groza.


    Traducătoarea şi scriitoarea Veronica D. Niculescu
    ne spune cum a ajuns la povestea romanului Spre văi de jad şi sălbăţie,
    apărut la Editura Polirom în 2016. Este al doilea volum publicat de Veronica D.
    Niculescu anul acesta, după Hibernalia, o continuare a Simfoniei
    animaliere, ambele apărute la Casa de Pariuri Literare. Este
    un volum la care am lucrat cam trei ani şi pot spune că a început printr-o
    joacă. Este povestea unei fete care scrie o carte. Şi personajul acesta scrie o
    carte diferită de genul de carte pe care l-aş scrie eu. Am ales această formulă
    pentru că mi-am dorit mereu ca într-o carte pe care o scriu să existe cartea
    unui personaj. Făcând referire la tema întâlnirii noastre, sper să vină şi ziua
    în care să includ într-o carte de a mea poeziile unui personaj care să fie
    bărbat. Sau ale unui personaj animal. Revenind la povestea scrisă de fată, este
    vorba de un basm în versuri, pe care, atunci când l-am terminat nici nu ştiam
    că va intra în acest volum. Şi abia după ce am terminat de scris acest basm,
    mi-am dat seama că doresc ca volumul să fie o poveste a acestei fete. În felul
    acesta am creionat personajul, pornind de la basmul în versuri.


    După ce a debutat cu
    poezie, a publicat două volume de proză scurtă şi o carte pentru copii. Cum a
    ajuns să scrie roman ne spune Lavinia Branişte, care anul acesta a publicat la
    Editura Polirom Interior zero. Am fost pasionată de
    proza scurtă multă vreme şi încă mai sunt şi iniţial am gândit acest volum tot
    ca pe unul de proză scurtă. Dar fragmentele au ajuns să se lege între ele mai
    mult decât mi-aş fi imaginat la început şi până la urmă l-am păstrat aşa. Pe
    scurt, este o poveste care mi-a venit în minte în timp ce conversam pe chat cu
    un prieten poet, Vasile Leac, care se afla în Germania, la cules de praz şi
    dovleci, şi eu îl invidiam pentru experienţa lui exotică şi bănuiam că va scrie
    despre asta. De fapt, motto-ul cărţii provine din această conversaţie, este o
    întrebare a lui Vasile Leac: Oare să nu înţelegem noi viaţa? Felul în care a
    formulat întrebarea mi-a plăcut şi atunci m-am gândit să scriu o carte despre
    cum nu înţelegem noi viaţa, pentru că şi eu eram într-o situaţie în care păream
    bine, realizată, dar mă îngrozea ideea că aşa arată binele. Şi nu înţelegeam
    dacă ar trebui să-mi doresc sau nu altceva


    Romanul Blestemul tâlharului mustăcios de Irina Teodorescu a fost recompensat
    în Franţa cu Premiul Andre Dubreuil pentru roman de debut. Ediţia în limba
    română a fost publicată de Editura Polirom anul acesta, în traducerea Mădălinei
    Vatcu. În Franţa a avut parte de o primire
    foarte bună mai ales din partea presei şi a criticii. Dar am avut reacţii şi de
    la cititorii francezi care câteodată s-au pierdut în mulţimea de nume
    româneşti, multe neobişnuite pentru ei. Dar personajele acestea ar fi putut
    exista oriunde, pentru că este vorba de o aşezare situată undeva în estul
    Europei, nu este precizat că acţiunea se desfăşoară în România, numele personajelor sunt singurele indicii
    referitoare în acest sens.


    Irina Georgescu Groza ne-a
    oferit, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură de la
    Bucureşti, o lectură din volumul ei de debut, publicat de Casa de Pariuri Literare, volum de povestiri intitulat Dincolo
    de ferestre. Irina Georgescu Groza, despre reîntoarcerea la literatură. Nevoia de a scrie a revenit când, pentru o perioadă,am
    locuit o perioadă în Belgia, cu familia. Şi poate din cauza lipsei prietenilor
    sau pentru că aveam destul timp şi de serviciu nu mă mai simţeam atrasă.
    Ajunsesem chiar să scriu literatură când stăteam la serviciu, literatură în limba
    română, iar probabil că şeful meu flamand se gândea că acele e-mailuri lungi
    sunt scrise pentru corporaţie. La un moment dat, când am revenit în România, am
    decis că a venit vremea să fac ce îmi place, adică să scriu. Am ajuns la un
    curs foarte bun de creative writing ţinut de Revista de Povestiri, un curs de
    proză scurtă. Şi am început să îndrăgesc proza, deşi scrisesem două romane, am
    întâlnit autori pe care nu-i ştiam, am citit foarte mult şi am început să scriu
    proză scurtă. Şi am uitat şi de creşterea economică, pe care tot o aveam în
    minte când lucram în corporaţia din Belgia.


    Lecturi publice
    din cele mai recente volume publicate de autoarele invitate la Club Cultura au fost
    urmate, în prima seară a Festivalului Internaţional de Literatură de la
    Bucureşti, de o dezbatere cu tema Despre «scriitura feminină»: există o
    scriitură feminină sau este doar o etichetă comodă pentru critica literară şi
    pentru jurnalismul cultural?