Tag: Festivalul International de Teatru

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este nu doar un maraton al spectacolelor, ci şi prilejul multor întâlniri de valoare şi locul naşterii unor mari proiecte. La FITS, de exemplu, poţi afla ce mai fac artiştii români din diaspora şi le poţi vedea creaţiile. Alexandra Badea, Eugen Jebeleanu, Cosmin Chivu, care trăiesc şi lucrează mult în Franţa sau Statele Unite, au fost prezenţi la a 25-a ediţie a festivalului cu spectacole puse în scenă cu actori ai Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu.

Tânărul regizor Eugen Jebeleanu locuieşte de opt ani în Franţa, dar în prezent lucrează în ambele spaţii culturale. La Sibiu a pus în scenă primul spectacol într-un teatru de stat, Teatrul Gong, în urmă cu trei ani, urmând apoi colaborarea cu Teatrul Naţional “Radu Stanca”: “Eu cred că nu am pierdut niciodată legătura cu România. Am plecat în 2010. Am terminat acolo nişte studii de actorie, după care m-am întors în România, am început să fac spectacole în mediul independent, după care m-am întors în Franţa, am făcut studiile de master de regie, apoi am revenit în România… Tot timpul pendularea asta a fost constantă. Practic, lucrez tot timpul între cele două spaţii. Şi-mi doresc din ce în ce mai mult, cel puţin cu proiectele companiei mele şi cu oamenii cu care lucrez în compania asta să dezvoltăm un dialog mai concret în sensul acesta”.

De obicei, Eugen Jebeleanu îşi montează propriile texte sau pe cele ale partenerului său, Yann Verburgh. Dar la ediţia din acest an a FITS, el a fost prezent cu spectacolul “Vedere de pe pod” de Arthur Miller, o producţie a Teatrului “Radu Stanca”: “M-a surprins tocmai pentru că este un text care vorbeşte despre un caz inspirat dintr-un fapt real, din anii 50, şi are o rezonanţă foarte mare la ce se întâmplă azi. Nu vroiam să fac un gen de teatru manifest. Am preferat să aleg acest text pentru a vorbi despre condiţia omului care pleacă, cum trăieşte plecarea lui într-un spaţiu căruia nu îi aparţine, cum se raportează el la integrarea sau dezintegrarea sau … lucrurile astea, străinul care se trezeşte într-un spaţiu şi nu ştie dacă locul lui e acolo sau nu. Şi comunitatea aceasta a diasporei, şi ierarhiile care sunt şi în interiorul acestei comunităţi, care şi ea face parte dintr-o altă comunitate mai mare… şi tot aşa… Pe mine m-a interesat cum ajungem să comitem nişte acte atât de nedrepte şi atât de meschine pentru a ne apăra propriul metru pătrat de teritoriu. Şi cum devenim nişte monştri doar pentru a avea putere în faţa celorlalţi şi a stăpâni ceva sau pe cineva”.

Alexandra Badea este dramaturg şi regizor. Locuieşte şi creează de mai mulţi ani în Franţa şi i s-a propus recent o colaborare cu Théâtre national de la Colline din Paris, al cărui director este foarte cunoscutul dramaturg şi regizor Wajdi Mouawad. Împreună cu actorii Teatrului “Radu Stanca”, Alexandra Badea a creat la Sibiu spectacolul “Perfect compus”, prezent în programul ediţiei din acest an a FITS: “Vin în România după opt ani de pauză, în care nu am avut niciun contact cu teatrul românesc, doar la un moment dat, un spectacol-lectură la Sibiu, pe textul meu, “Pulverizare”. Mi s-a propus acest proiect la Sibiu. Eugen îmi vorbise foarte mult de teatru, pentru că a lucrat aici câteva spectacole. Şi mi-a vorbit mai ales despre faptul că în Sibiu se încearcă prelungirea vieţii spectacolelor prin turnee naţionale şi asta m-a convins să vin şi să fac acest spectacol. Textul acesta l-am scris pentru actorii din Sibiu. Invitaţia a fost să lucrez cu actori tineri şi m-am întrebat foarte mult ce aş vrea să spun. E un text care se înscrie în trilogia pe care o dezvolt în momentul acesta cu Théâtre national de la Colline din Paris. Eu în Franţa lucrez pe ceea ce s-ar putea numi poveştile ascunse, poveştile nespuse, evenimentele un pic ascunse şi puse în umbră ale istoriei recente. “Perfect compus” e povestea unei familii care retrasează jumătate de secol din istoria României, din 1941, în Iaşi, până astăzi. Sunt Pogromul de la Iaşi din 41, momentele din anii 70 de comunism, în care unii turnau şi alţii suportau consecinţele. Şi, în special, este un text care cred că vorbeşte despre tinerii de azi, aşa cum îi percep eu, care mie mi se par poate mult mai lucizi şi mult mai pregătiţi să privească altfel trecutul şi să îşi asume altfel prezentul”.

Este al şaptelea an consecutiv de când Cosmin Chivu vine la FITS. Stabilit la New York din anul 2000, unde a obţinut un masterat în regie la celebra şcoală Actors Studio, Cosmin Chivu a montat peste 60 de spectacole în teatre profesioniste şi universităţi din SUA, Europa, Australia şi Thailanda. În prezent, este directorul departamentul de actorie şi regie la Universitatea Pace Performing Arts, New York.

Cosmin Chivu s-a regăsit în programul ediţiei aniversare a FITS cu două spectacole, musicalul “Rocky Horror Show”, coproducţie Teatrul Naţional “Radu Stanca” şi Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, şi coproducţia România-Franţa “Stări umane”: “Anul acesta am regizat un spectacol în premieră. Se numeşte “Stări umane” şi este un spectacol de muzică şi poezie. A fost prezentat de două ori la Biserica Evanghelică Sf. Ioan. Şi tot anul acesta am reluat spectacolul “Rocky Horror Show”. În trei zile de festival am contribuit la Bursa de spectacole. Spectacolul “Stări umane” a pornit, de fapt, de la muzică, o muzică a sufletului, o muzică a stării, fără prea multe cuvinte, un gen care nu se practică foarte mult în România şi care m-a inspirat să creez o poveste în care noi suntem martorii a ceea ce ni se întâmplă din momentul în care ne naştem până murim, cu toate plăcerile, bucuriile şi suferinţele vieţii. Timp de trei zile, companii şi personalităţi ale artelor spectacolului din întreaga lume vin la Sibiu să-şi prezinte munca, să-şi prezinte compania şi în acest mod să se cunoască cu parteneri şi să creeze proiecte sau relaţii de viitor. Eu am moderat aceste prezentări. Au venit companii cred că de pe toate cinci continentele. Anul acesta a fost o participare fără precedent”.

Ce îl determină pe Cosmin Chivu să revină an de an la Sibiu este spiritul oraşului, aşa cum a fost el creat de spiritul festivalului: “Porneşte de la o idee foarte generoasă şi de la faptul că un grup mic de oameni a gândit iniţial un eveniment care să strângă împreună minţi creative şi artişti tineri care doresc să împărtăşească unii altora munca lor. Sigur că acel moment a trecut, vorbim de 92 – 93, când a început festivalul. Eu am fost parte din primele două ediţii ale acestui festival, student fiind la Iaşi. Acum s-a transformat într-un eveniment mondial. Deci, să vezi acest arc, să vezi această călătorie în timp şi să realizezi ce era atunci, ce este acum şi toată munca pe care anumiţi oameni au depus-o între timp este absolut senzaţional”.