Radio România Internațional

Tag: Festivalul One World Romania

  • One World Romania: Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului

    One World Romania: Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului

    Documentarul chilian Vision nocturna, regizat şi filmat
    de Carolina Moscoso Briceño, a câştigat trofeul Festivalului Internațional de
    Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania 2021. Ediţia cu numărul
    14 a One World Romania, cel mai important festival de film documentar din ţară,
    a avut loc la Cinema Elvire Popesco din București în perioada 11- 20 iunie, iar
    timp de o săptămână, 21-27 iunie, continua online.

    Femeile au fost întotdeauna
    prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021
    alegem să subliniem modul în care ele depășesc statutul schematic în care le
    închid adesea narațiunile tradiționale și reușesc să-și formuleze propriile
    versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a
    inechității, marginalizării și subreprezentării, spun organizatorii.

    Există,
    de decenii bune, mult mai multe realizatoare de filme documentare decât de
    filme de ficțiune. De ce formatul de film documentar a fost unul în care
    femeile au putut să activeze mai bine? Care au fost și care sunt condițiile
    care le-au predispus să facă mai degrabă o carieră pe acest teren, iar nu pe
    cel al ficțiunii, în continuare dominat de bărbați? Acestea sunt câteva din
    întrebările la care selecția de filme din acest an, dar și numeroasele
    dezbateri și evenimente speciale organizate în cadrul festivalului au încercat
    să răspundă.

    Vanina Vignal, regizoare de film documentar și director artistic
    al Festivalului Internațional de film Documentar și Drepturilor Omului One
    World Romania:

    Este extrem de greu să răspunzi la această
    întrebare. Părerea mea este că ar fi mai multe posibile răspunsuri. Ca
    regizoare de film documentar pot spune că prefer documentarul pentru că mă
    ajută să învăț mai mult de la oameni, mai mult decât m-ar învăța un film de
    ficțiune. Asta este părerea mea. Al doilea aspect este că trăiesc într-o
    societate patriarhală în care bărbații au mai multe avantaje. Iar dacă ne
    referim la industria filmului, și mai ales a filmului de ficțiune, este clar că
    vorbim de o dominație a bărbaților. Nu este simplu să lucrezi ca femeie nici
    într-o echipă de filmare, nu te simți întotdeauna confortabil. Trebuie să fii
    foarte puternică pentru a face față în această industrie și de aceea cred că
    unele femei preferă să devină independente și să lucreze pe cont propriu, adică
    să ia camera și să-și facă propriile filme. Un motiv ar fi și faptul că cele
    mai multe finanțări merg către filmele de ficțiune realizate de bărbați. Este
    adevărat, da, mereu m-am întrebat de ce sunt atât de multe femei care fac filme
    documentare și răspunsul mi l-am dat chiar eu, ca regizoare de film documentar.
    Și m-am gândit că multe femei procedează ca mine, adică sunt hotărâte să-și
    ducă la capăt proiectele chiar dacă le realizează independent, cu mai puțini
    bani.

    Festivalul
    One World România include și o serie de scurtmetraje studențești rezultate în
    urma proiectului Fă un film cu un refugiat despre care ne vorbește Vanina
    Vignal:

    Este un proiect datorită căruia am pus în legătură studenți de la UNATC
    și refugiați și am alocat niște bani pentru a-i sprijini pe studenți să-și facă
    filmele. Pe mine m-a interesat foarte tare proiectul pentru că, de obicei,
    vedem lucrurile într-un singur sens, adică ne gândim de obicei mai ales la
    românii care pleacă în Vest și mai deloc la comunitatea refugiaților din
    România. Prin acest proiect am dorit să surprindem și punctul de vedere al
    celor care și-au dorit să vină în România și au rămas aici pentru că se simt
    bine. Ni s-a părut că s-ar putea spune povești interesante vorbind cu oamenii
    aceștia. Așa au fost făcute 6 filme, unul dintre ele este mai lung, așa că va
    fi produs de un producător. Cred că această experiență i-a ajutat pe studenți
    să învețe foarte mult despre realizarea unui film documentar. Unele filme au
    ieșit foarte bine, altele mai puțin, dar ce m-a interesat pe mine ca tutor a
    fost experiența pe care au dobândit-o stundenții implicați în proiect și ceea
    ce au învățat ca regizori astfel ca pe viitor, când vor face film, să aibă o
    poziție etică clară. Vreau să spun că există prea mulți regizori de film
    documentar care nu pornesc de pe această poziție, și se folosesc de oamenii pe
    care îi filmează. Iar în acest proiect aceasta a fost miza, la fiecare etapă să
    știm cum ne poziționăm și cred că am reușit acest lucru împreună cu celelalte
    două instructoare, Adina Pintilie și Ivana Mladenovic.


  • Regizorul Alexandru Solomon, președintele Asociației One World Romania

    Regizorul Alexandru Solomon, președintele Asociației One World Romania

    Pe pagina
    Festivalului One World Romania, unul dintre primele evenimente culturale
    anulate din cauza pandemiei de coronavirus, există un document de poziție, un
    apel către Guvern pentru a ajuta sectorul independent, care va fi distrus de
    criza economică pe care deja o resimțim.

    Despre felul în care a fost receptat
    acest apel semnat de aproape 600 de organizații care desfășoară importante programe
    sociale și culturale și despre ce implică reprogramarea unui festival de
    anvengura One World Romania, am vorbit cu regizorul de film documentar Alexandru
    Solomon, inițiatorul evenimentului și președintele Asociației One World Romania.

    S-au creat niște facilități pentru cei
    care lucrează în sectorul cultural, dar e vorba de facilități care se aplică
    mai degrabă indivizilor, nu organizațiilor. În plus, există niște restricții
    destul de nepotrivite pentru felul în care se lucrează în branșa asta. Adică
    este nevoie ca oamenii să dovedească că nu au alte surse de venit, că nu au încasat
    nimic în perioada recentă. Important este însă că a existat un soi de dialog,
    asta e partea pozitivă a lucrurilor.

    Dar instituțional, ca instrumente de
    sprijin pentru sectorul acesta, nu s-a făcut prea mult. În ceea ce privește
    OWR, pe de o parte, am avut noroc, festivalul fiind programat la nici o
    săptămână după ce s-a decretat starea de urgență. Astfel că bugetul era
    asigurat și am avut noroc că partenerii noștri nu au dat înapoi, cel puțin
    deocamdată. Pe de altă parte, în perspectivă, această reprogramare înseamnă mai
    multă muncă și acoperirea salariilor pentru echipă pe o perioadă mai lungă
    decât cea estimată inital.

    În plus, e vorba de efort suplimentar și din partea
    echipei, efort care trebuie recompensat. Noi mergem înainte în formula
    cunoscută și încercăm să păstrăm legătura cu publicul în diverse moduri, adică
    există ofertă online de filme din partea OWR și vor exista și mai multe lucruri
    în perioada imediat următoare. Dar cum și când vom reprograma festivalul nu
    știm pentru că există foarte multe necunoscute. Se vorbește despre o repornire
    graduală, dar cred că evenimentele cu public nu se vor relua prea curând.

    De la primele ediții, One World Romania a fost conceput
    ca un soi de platformă pentru film documentar, expresie a societății civile și
    a drepturilor omului. Cum a ajuns festivalul la acest concept și cum l-a
    dezvoltat în cei 13 de ani de existență, ne spune Alexandru Solomon:

    Am ajuns la această formulă în timp,
    pentru că ni s-a părut că este important ca filmul să existe în mijlocul
    festivalului ca un soi de vehicul de comunicare între diverse părți ale
    societății. Ni s-a părut că asta este ceea ce ne poate defini, ne poate crea un
    loc pe piața culturală de evenimente din România. Cred că era nevoie de așa
    ceva și dovada este că există atâtea ong-uri și oameni din sectorul acesta, de
    cultură, artă și implicare socială, care se identifică cu festivalul.

    Sigur că epidemia
    care a venit peste noi e lucrul cel mai prost care ni se putea întâmpla, nu
    eram pregătiți pentru asta, dar nici un festival din lumea asta nu era
    pregătit. Situația asta ne-a făcut să renunțăm la un lucru care definea
    festivalul, legătura asta până la urmă și fizică cu ceilalți, și ne-a împins
    într-o zonă virtuală, online, care este opusul a ceea ce ne doream. Un festival
    de film înseamnă comunicare, comuniune în fața unui ecran și apoi, cel puțin la
    OWR, dezbateri, discuții.



    Acasă, My Home,
    documentarul de debut al regizorului Radu Ciornciuc, unul dintre filmele
    favorite ale publicului la Sundance Film Festival 2020, urma să deschidă cea
    de-a 13-a ediție a festivalului One World Romania. Acasă, My Home spune
    povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta
    Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată – Parcul
    Natural Văcărești – primul parc natural urban din România. Timp de patru ani,
    regizorul Radu Ciorniciuc a urmărit marea aventură prin care a trecut familia
    Enache: de la o viață în completă armonie cu natura, la traiul plin de
    provocări din marea junglă urbană a capitalei.

    Alexandru Solomon: E un film care, pe de o parte, reprezintă zona noastră de interes
    pentru social, pentru combaterea discriminării și pentru minorități, iar asta
    este și tema principală a ediției a 13-a a festivalului, există un focus pe
    problemele romilor și discriminarea lor de-a lungul istoriei. În plus, Acasă,
    My Home este un film foarte frumos din toate punctele de vedere, emoționant. Începuse
    să aibă un parcurs international foarte promițător, a luat și un premiu pentru
    imagine la Sundance, fiind, de fapt, primul film românesc care are această
    performanță.

    Secțiunea principală a
    ediției de anul acesta a festivalului One World Romania, care urma să aibă loc
    între 20 și 29 martie la București, dar va fi reprogamată, nu este întâmplător dedicată
    minorității rome. Prin proiecția filmelor de și despre romi și organizarea de
    dezbateri despre condiția lor, OWR va marca un moment simbolic în istoria
    mentalităților în societatea românească: în sfârșit, după mai bine de un secol
    și jumătate de la desființarea robiei, cei care îi consideră pe romi drept
    egalii lor i-au depășit ca pondere pe cei care încă nu îi acceptă ca egali în
    societate.