Tag: ficat

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Preparate de Paşte

    Preparate de Paşte

    Credincioşii ortodocşi se
    pregătesc să sărbătorească Paştele, în acest an la o săptămână după Paştele
    catolic. În comunităţile creştine, sunt multe obiceiuri legate de Învierea
    Domnului, cum ar fi pregătirea unor mâncăruri tradiţionale, vopsitul ouălor,
    înnoirea hainelor sau stropitul. Sâmbătă, înainte de slujba de Înviere, se
    obişnuieşte sfinţirea unui coş cu ouă roşii, cu cozonac şi cu vin. Copiii
    primesc haine noi, pe care le poartă în ziua de Paşte, iar iepuraşul le aduce daruri.


    Un preparat tradiţional pus de români pe masa de
    Paşte este drobul de miel. Pentru prepararea acestuia se folosesc organele
    interne ale mielului, inimă, rinichi, ficat, plămâni, dar, pentru a obţine o
    cantitate mai mare, se pot adăugaşi ficăţei de pui. Mai avem nevoie de vreo 10 fire de
    ceapă, de o legătură de pătrunjel şi alta de mărar, de 6 ouă, de piper şi sare. Caracteristic acestui preparat este prapurul, acea membrană subţire cu grăsime, care
    separă organele interne ale mielului. În bucătăria altor popoare, această membranăeste folosită pentru prepararea
    cârnaţilor sau a pateului.


    Organele
    trebuie spălate şi tăiate în bucăţi, iar apoi trebuie lăsate într-un vas cu apă rece
    pentru îndepărtarea sângelui. Se pun la fiert pentru circa jumătate de oră,
    având grijă să îndepărtăm spuma formată la suprafaţă. Separat, sunt fierte trei
    din cele şase ouă, pe care le vom folosi ca ornament. În continuare, organele
    trebuie trecute prin maşina de tocat, iar ceapa verde, pătrunjelul şi mărarul
    trebuie tocate mărunt. Toate acestea vor fi amestecate apoi într-un vas,
    adăugăm şi ouăle crude, piper şi sare după gust şi omogenizăm. Şi prapurele
    trebuie spălat şi pregătit. Drobul de miel va fi preparat la cuptor într-o tavă
    de cozonac sau într-o formă metalică rotundă pe care trebuie să o ungem cu
    ulei. Întindem prapurele în vas, având grijă să lăsăm în exterior o parte
    suficient de mare cu care vom acoperi drobul. Răsturnăm compoziţia peste
    prapure, iar în interiorul acesteia punem şi ouăle fierte tare şi curăţate de
    coajă, după care acoperim cu prapurele. Vasul în care am pus drobul va fi
    introdus în cuptorul încins unde va sta, la foc potrivit, pentru jumătate de oră, până se
    rumeneşte. Se lasă la răcit, iar apoi se pune pe un platou pentru a fi servit.


    Un alte preparat de Paşte este stufatul de
    miel. De obicei, se folosesc coaste de miel sau o pulpă de miel, pentru 4 … 6
    porţii având nevoie de un kg şi jumătate de carne. Ne mai trebuie 20 de fire de
    ceapă verde, 20 de fire de usturoi verde şi 5 … 6 roşii de dimensiune medie.


    Se călesc coastele de miel într-o tigaie cu
    puţin ulei, iar apoi se călesc firele de ceapa şi usturoi verde, tăiate
    transversal, în bucăţi mici. Punem carnea de miel, ceapa şi usturoiul într-un
    vas mai mare, adăugăm roşiile tăiate în cubuleţe şi turnăm puţină apă. Lăsăm
    vasul în cuptor, la foc potrivit, pentru circa jumătate de oră, iar apoi
    adăugăm puţin vin roşu, sare şi piper după gust şi mai lăsăm vasul în cuptor
    pentru câteva minute, după care stufatul poate fi servit.

  • Tochitură

    Tochitură

    În această ediţie
    vă prezentăm un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României -
    tochitura. Cu toate acestea, există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele,
    iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel,
    întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură
    oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii
    printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o
    adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din
    porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.

    În
    general, sunt folosite carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc
    (ficat, splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne
    de pui. Am întâlnit însă şi tochitura braşoveană, la care se folosesc carne şi
    organe de viţel, o influenţă a gastronomiei săseşti.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi
    usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin
    ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În loc de ulei, mai este folosită
    şi untura. După ce s-a încins, adăugăm
    ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se
    rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din
    vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu câteva
    minute înainte de a lua vasul de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în
    bucăţi mici. Nu trebuie lăsat mult deoarece este deja uscat. După ce carnea
    pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Înainte de a lua
    cratiţa de pe foc, adăugăm, eventual, bulion sau suc de roşii şi, dacă nu am
    pus deja, un pahar cu vin. Se pot adăuga, la final, frunze de pătrunjel, tocate
    mărunt. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi şi se presară brânză rasă. Tochitura este servită împreună cu
    murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu
    un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!



  • Tochitură

    Tochitură

    În această ediţie
    vă prezentăm un preparat pe care îl putem întâlni în toate regiunile României -
    tochitura. Cu toate acestea, există diferenţe în ceea ce priveşte ingredientele,
    iar uneori diferenţa este dată şi de adăugarea denumirii de origine. Astfel,
    întâlnim tochitură moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură
    oltenească. De exemplu, în Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii
    printre ingredientele folosite, iar în Transilvania, acolo unde este o
    adevărată cultură gastronomică în ceea ce priveşte preparatele afumate din
    porc, în compoziţia tochiturii intră şi bucăţi de cârnat afumat.

    În
    general, sunt folosite carnea de porc (pulpă şi fleică) şi organe de porc
    (ficat, splină, inimă), dar acestea pot fi înlocuite, fie şi parţial, cu carne
    de pui. Am întâlnit însă şi tochitura braşoveană, la care se folosesc carne şi
    organe de viţel, o influenţă a gastronomiei săseşti.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie una, două cepe de mărime potrivită, o căpăţână
    de usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi
    usturoiul. Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin
    ulei într-un vas de tuci şi îl punem pe foc. În loc de ulei, mai este folosită
    şi untura. După ce s-a încins, adăugăm
    ceapa. În momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se
    rumenească, este adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din
    vas. Adăugăm apă sau vin şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu câteva
    minute înainte de a lua vasul de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat, tăiat în
    bucăţi mici. Nu trebuie lăsat mult deoarece este deja uscat. După ce carnea
    pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi celelalte condimente. Înainte de a lua
    cratiţa de pe foc, adăugăm, eventual, bulion sau suc de roşii şi, dacă nu am
    pus deja, un pahar cu vin. Se pot adăuga, la final, frunze de pătrunjel, tocate
    mărunt. Tochitura este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia se pune
    un ou ochi şi se presară brânză rasă. Tochitura este servită împreună cu
    murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi bineînţeles trebuie udată cu
    un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura camerei. Poftă bună!



  • Tochitură

    Tochitură

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl
    putem întâlni în toate regiunile României – tochitura. Ingredientele folosite
    la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu
    putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură
    moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în
    Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite,
    iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea
    ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi
    bucăţi de cârnat afumat.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de
    usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii.



    trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul.
    Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o
    cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În
    momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este
    adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm
    unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa
    un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat,
    tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi
    celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc,
    adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.


    Pentru că
    tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial,
    cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de
    ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele
    de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi
    vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină
    apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi
    ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai
    lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva
    frunze de pătrunjel, tocat mărunt.

    Această
    compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un
    ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie
    servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi
    bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura
    camerei.

  • Tochitură

    Tochitură

    Vă prezentăm astăzi un preparat pe care îl
    putem întâlni în toate regiunile României – tochitura. Ingredientele folosite
    la prepararea tochiturii diferă de la o regiune la alta, astfel încât în meniu
    putem întâlni acest preparat şi cu denumirea de origine: tochitură
    moldovenească, tochitură dobrogeană sau tochitură oltenească. De exemplu, în
    Moldova, nu regăsim bulionul sau sucul de roşii printre ingredientele folosite,
    iar în Transilvania, acolo unde este o adevărată cultură gastronomică în ceea
    ce priveşte preparatele afumate din porc, în compoziţia tochiturii intră şi
    bucăţi de cârnat afumat.

    Pentru
    prepararea tochiturii avem nevoie de jumătate de kg de pulpă de porc sau
    fleică, dar fără prea multă grăsime şi de un kg de organe de porc (ficat,
    splină, inimă). Ne mai trebuie o ceapă de mărime potrivită, o căpăţână de
    usturoi, un pahar cu vin roşu, ulei, sare, piper, boia dulce, cimbru şi
    opţional bulion sau suc de roşii.



    trecem acum la treabă. Curăţăm ceapa şi o tăiem mărunt, la fel ca şi usturoiul.
    Carnea trebuie spălată şi tăiată în cuburi mici. Turnăm apoi puţin ulei într-o
    cratiţă şi o punem pe foc. După ce s-a încins uleiul, adăugăm ceapa. În
    momentul în care primele bucăţele de ceapă au început să se rumenească, este
    adăugată carnea şi, din când în când, amestecăm compoziţia din vas. Adăugăm
    unul sau două pahare cu apă şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, sub un capac. Cu circa
    un sfert de oră înainte de a lua cratiţa de pe foc, adăugăm şi cârnatul afumat,
    tăiat în bucăţi mici. După ce carnea pare a fi gata, adăugăm usturoiul şi
    celelalte condimente. Cu câteva minute înainte de a lua cratiţa de pe foc,
    adăugăm un pahar cu vin şi, eventual, bulion sau suc de roşii.


    Pentru că
    tochitura este o mâncare mai grea, carnea de porc poate fi înlocuită, parţial,
    cu cea de pui. Putem folosi, de exemplu, un piept de pui şi un sfert de kg de
    ficăţei de pui, dar şi puţină carne de porc şi chiar cârnaţi afumaţi. Etapele
    de preparare sunt aceleaşi. La început călim ceapa în ulei, adăugăm în acelaşi
    vas carnea de porc, tăiată în cubuleţe, apoi carnea de pui. Punem şi puţină
    apă, astfel încât această compoziţie să fiarbă înăbuşit. Spre final, adăugăm şi
    ficăţeii, turnăm un pahar de vin, bulion sau suc de roşii, condimentele, o mai
    lăsăm pe foc circa un sfert de oră, iar la urmă punem puţină sare şi câteva
    frunze de pătrunjel, tocat mărunt.

    Această
    compoziţie este servită fierbinte, cu mămăligă, deasupra căreia este aşezat un
    ou ochi. Deasupra se presară brânză rasă. Este recomandabil ca tochitura să fie
    servită împreună cu murături, varză acră sau castraveciori în oţet şi
    bineînţeles trebuie udată cu un vin roşu, sec sau demisec, la temperatura
    camerei.