Tag: Fier

  • Hăbări ditu bana românească şi internaţională

    Hăbări ditu bana românească şi internaţională

    MUABEṬ. Premierlu ali Românie, Nicolae Ciucă, s-andămusi marț Bruxelles cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Ciucă deadi asigurări că angajamentul a României ta s’ahărdzească 2% ditu PIB ti apărare va s’ducă ma largu. Bucureștiul va s’cilăstăsească, tutunăoară, activ și cabaia tu debaturli ti conceptulu strategic al NATO și a yinitoariloru a llei misiuni. Acumularea militară rusă actuală easte semnificativă, neprovocată și niantimilleată și nu putem s’akicăsimu cum acțiunile NATO și ali Ucraină pot s’hibă lugursiti provocări, nica spusi oficialu român. El năpoi lu spusi andrupimintul ali României ti suveranitatea și integritatea teritorială ali Ucraină tu cadrul a sinurloru a llei pricunuscuti internațional. Tut Bruxelles, Ciucă s-andămusi marță cu prezidentulu ali Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cu cari zbură ti turliili mutrinda kivernisearea a pandemiillei. Premierlu ali României părăstisi gaereţli di redresare economică [ruvidzuti tru Planul Național de Redresare și Reziliență, sumliniinda cilăstăsearea ti asigurarea stabilitatillei fiscal-bugetare. Ciucă năpoi adusi aminti, tutunăoară, apelu tra să s’llia ună apofasi cătu cama ntrăoară tu loigătură cu aderarea ali Românie la zona fără sinuri, Schengen.



    PROTEST. Protestatarlli cari intrară forţa tu uborlu a Parlamentului di Bucureşti, marţ, ufilisiră aftukinati cari avea izini nelimitată tru instituţie, să spuni tu unu comunicat apufusitu di MAI. Aproapea dauă ñilli di inşi, susținători a partidlui politic ultranaționalist AUR protestară marță dituintea a Parlamentului, ti naetea a autorităților ta s’curmă intrarea la loclu di lucru ma s’nu aibă certificatlu vearde. Protestul niautorizat fu promovat pi şingirili suţiali AUR, iara autoritățile cilăstăsescu tu aestu kiro ta s’află şi s’da sancțiuni ti protestatari. Ună parti di elli eara fuviroşi și vrură s’llia cu asaltu sediul. Uidisitu cu sursili ditu MAI, polițiștilli feaţiră un apel la isihie și ti tiñisearea a regulilor legale fără s’ufilisească violență. Aproapea 100 de protestatari s-adunară deapoa dituintea-a fața guvernului. România are a daua nai ma scădzută rată de vaccinare ditu UE, aproapea 40% ditu populația totală, spunu datili publicate di Centrul European ti Prevenirea și Controlul a Lăngorloru.



    COMEMORARE. Eroiilli a revoltei anticomuniste ditu andreu 1989 fură comemorat marţă Bucuresti. Slujbele religioase și ţeremonii militare s’ţănură la Mirminţălli a Eroilor Revoluției și la monumentele dedicate ditu misuhorea-a căsăbălui. Evenimente di idyea turlie sunt programate ñiercuri la Monumentul Eroilor Revoluției Române, la Sala Radio și Corporația Română di Televiziune. Nkisită ditu Timișoara (vest), tru 16 di andreu, revolta s-arăspândi tru tută văsilia, avănda kipita dictatorlu Nicolae Ceauşescu, cari fudzi ditu capitală pi 22 di andreu, pe fondul a protestelor a sute di ñilli a români. Capturați di Armată, Ceauşescu și nicukira a lui Elena fură băgaţ tu unu ñicu proces și executați tu căsăbălu ditu sudul Târgoviște. România fu goala văsilie di dinăpoia a Pirdelui di Heru tru cari alăxearea di regim fu nsuţătă di virseari di săndzu. Cama di 1.000 di oameni fură vătămaţ și aproapea 3.000 fură pliguiţ.



    Autoru: Udălu a hăbărlor


    Armânipsearea: Taşcu Lala


  • Urzicile în mâncăruri

    Urzicile în mâncăruri


    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Frunzele tinere de urzică trebuie culese în luna martie şi la începutul lui aprilie. Recoltarea lor se face manual, prin ruperea tulpinii, şi este recomandată protejarea mâinilor cu mănuşi deoarece perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    Urzicile trebuie recoltate din zone nepoluate, ceea ce înseamnă că trebuie evitate, de exemplu, urzicile de pe marginea drumurilor care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip.



    Frunzele de urzici trebuie puse apoi într-un vas cu apă clocotită, aflat pe foc şi lăsate acolo până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea, le scoatem cu o spumieră şi le lăsăm la scurs. Se spune că zeama în care au fiert urzicile reprezintă un remediu natural. Conform sfaturilor din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, în scopul detoxifierii organismului.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate după care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat şi sare după gust şi se consumă imediat.



    Pentru ciorbă avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de doi morcovi, de o ţelină, de câteva fire de ceapă verde şi de o ceaşcă cu orez. Urzicile se opăresc, iar morcovii şi ţelina se mărunţesc şi se pun la fiert în apă cu sare. După ce apa ajunge la fierbere, se adaugă orezul, urzicile şi firele de ceapă verde, tocate mărunt. Cu un sfert de oră înainte de final se adaugă jumătate de litru de borş, fiert separat. Ciorba astfel obţinută se serveşte după ce se presară frunze tocate de leuştean.



    Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de asemenea, ca fel principal.


  • Urzicile în mâncăruri

    Urzicile în mâncăruri


    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Frunzele tinere de urzică trebuie culese în luna martie şi la începutul lui aprilie. Recoltarea lor se face manual, prin ruperea tulpinii, şi este recomandată protejarea mâinilor cu mănuşi deoarece perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    Urzicile trebuie recoltate din zone nepoluate, ceea ce înseamnă că trebuie evitate, de exemplu, urzicile de pe marginea drumurilor care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip.



    Frunzele de urzici trebuie puse apoi într-un vas cu apă clocotită, aflat pe foc şi lăsate acolo până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea, le scoatem cu o spumieră şi le lăsăm la scurs. Se spune că zeama în care au fiert urzicile reprezintă un remediu natural. Conform sfaturilor din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, în scopul detoxifierii organismului.



    Din urzici se poate face şi supă sau ciorbă. Avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de două cepe mici, de puţin ulei şi de câţiva căţei de usturoi. După ce au fost spălate în mai multe ape, frunzele de urzici sunt puse la fiert împreună cu cepele tocate mărunt. Se strecoară zeama, iar urzicile şi ceapa trebuie pasate după care se adaugă zeama în care au fiert, obţinându-se o supă ceva mai consistentă. Se adaugă puţin usturoi pisat şi sare după gust şi se consumă imediat.



    Pentru ciorbă avem nevoie de jumătate de kg de urzici, de doi morcovi, de o ţelină, de câteva fire de ceapă verde şi de o ceaşcă cu orez. Urzicile se opăresc, iar morcovii şi ţelina se mărunţesc şi se pun la fiert în apă cu sare. După ce apa ajunge la fierbere, se adaugă orezul, urzicile şi firele de ceapă verde, tocate mărunt. Cu un sfert de oră înainte de final se adaugă jumătate de litru de borş, fiert separat. Ciorba astfel obţinută se serveşte după ce se presară frunze tocate de leuştean.



    Urzicile pot constitui baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Crema de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri şi cu mămăligă ca fel principal. În combinaţie cu orez, putem obţine un pilaf, servit, de asemenea, ca fel principal.


  • Muzeul tirbuşoanelor

    Muzeul tirbuşoanelor

    Istorie, cultură, artă, toate se
    îngemănează atunci când vorbim despre o colecţie profesionistă de tirbuşoane. O
    colecţie pentru strângerea căreia s-a umblat prin toată lumea, după piese rare,
    şi a cărei alcătuire a durat 11 ani.


    Evoluţia istorică a tirbuşonului
    poate fi înţeleasă de vizitatorii celei mai mari colecţii de tirbuşoane din
    lume, atestată de Guinness World Records în 2015 şi găzduită de Muzeul
    recordurilor româneşti, din Bucureşti.


    Iar faptul că avem de a face cu
    un act de cultură este certificat şi de faptul că acestei colecţii
    Romfilatelica i-a dedicat o emisiune filatelică în seria Colecţii Româneşti:
    Tirbuşoane 1, constând în timbre cu 7 valori diferite.


    Colecţia impresionează nu numai
    prin numărul mare de exemplare, cât în special prin varietatea materialelor din
    care sunt făcute, pornind de la fier, alamă, bronz, până la materiale
    preţioase, aur, argint sau cu mânere încrustate cu pietre preţioase.


    Colecţionarul însuşi, Ion
    Chirescu, ne-a mărturisit: N-a ajuns nimeni la această performanţă,
    dar nu performanţa am căutat-o. Am pornit de la această colecţie şi de la acest
    hobby şi ,greu de crezut, dar fără să îmi dau seama, am ajuns la un număr de
    peste 30 de mii de tirbuşoane diferite, real diferite, efectiv datorită
    pasiunii şi plăcerii de a le colecţiona, de a le căuta.


    Mari, ca pentru restaurante,
    mici, ca pentru sticluţe de colonie sau chiar minuscule, de studiat cu lupa,
    numărul tirbuşoanelor a crescut pe nesimţite, după cum ne-a spus colecţionarul: A fost o creştere pas cu pas. Am încercat, e adevărat, la început, să
    cumpăr cărţi despre această pasiune. Nu sunt singurul colecţionar, bineînţeles.
    În lume există cluburi care se ocupă de acest tip de colecţie, sunt mulţi
    colecţionari de tirbuşoane, sunt câteva mii, organizaţi pe ţări, pe continente,
    toţi cu această pasiune. Cea mai mare
    colecţie care apărea în Guinness Book era undeva la 1700 de piese. În momentul
    când am văzut la ce nivel a ajuns colecţia mea a fost şi pentru mine o
    surpriză.


    Găsim aici piese decorative din
    a doua jumătate a secolului XVII, ce puteau servi la deschiderea călimărilor de
    pe biroul unui gentleman. Găsim tirbuşoane de deschis şampania, după obiceiul
    timpurilor în care şampania era medicament prescris în depresii. Pe atunci
    dopului i se făcea doar o gaură pentru ca nicio picătură de licoare miraculoară
    să nu se piardă, şampania fiind
    foarte scumpă. Există tirbuşoane mignone, cu incrustaţii ori mânere de sidef,
    pentru sticlele de parfum ale doamnelor, tirbuşoane mici, simple, cu inel, care
    rămâneau în dopurile sticluţelor de la spiţerie, pentru întrebuinţări repetate,
    şi o infinitate de tirbuşoane de artist, în care creativitatea tehnică e
    înlocuită de cea estetică. Găsim secţiunea premium, cuprinzând piese ce nu pot
    fi văzute nicăieri în lume, unele patente de invenţie. Dar vom găsi şi,
    amuzaţi, tirbuşoane de târg, ornate cu motociclete, ancore, avioane, pisici sau
    Homer Simpson, kitsch-oase.


    Şi totuşi atunci când se
    gândeşte la modul în care a organizat colecţia, proprietarul ei se gândeşte mai
    întâi la oamenii pe care i-a strâns pentru susţinerea acestui vis: Cel mai important lucru a fost echipa care m-a ajutat. Am organizat un
    colectiv pornind de la prieteni şi persoane care s-au ocupat de acest lucru.
    Obiectele achiziţionate au fost curăţate, reparate, refăcute şi am început
    organizarea acestui muzeu, în primul rând prin modul de aranjare a lor. Sigur
    că am mers în mod evolutiv, de la primele tirbuşoane care au apărut în lume,
    până în ziua de astăzi. Dar cel mai important lucru, mi se pare, a fost modul
    de expunere a lor şi modul de iluminare. Eu cred că într-un muzeu este
    important ca lumina să fie foarte bine orientată către obiect, să-l scoată în
    evidenţă şi să nu îţi bată în ochi.


    Piesa de rezistenţă a colecţiei
    româneşti este unul dintre cele două tirbuşoane existente în lume făcute din
    piciorul de fier al fostului Pod al Londrei, construit la 1176 şi dezafectat în
    1831. Pe el sunt gravate cuvintele a stat 656 de ani la baza Podului Londrei.
    Cea mai veche piesă datează din 1740, din perioada lui Ludovic al XV-lea.


    Gabriel Soare, curatorul
    muzeului, ne-a tentat să vizităm colecţia: Vizitatorii care vor veni vor vedea faptul că piesele sunt organizate
    urmând două principii. La nivel internaţional, tirbuşoanele sunt împărţite în
    funcţie de modul în care ele reuşesc să scoată dopul dintr-o sticlă. Noi având
    un număr mult mai mare de tirbuşoane în colecţie decât în alte locuri, a
    trebuit să apelăm şi la un alt criteriu şi anume acela al aspectului lor.
    Astfel încât vizitatorii vor putea vedea tirbuşoane cu mâner din lemn,
    tirbuşoane cu mâner os sau fildeş sau din pietre preţioase, vor vedea
    tirbuşoane mecanice, cu dublu levier, cu simplu levier sau cu diferite
    mecanisme de blocare a tijei, cu diferite mecanisme care să uşureze scoaterea
    dopului de pe spiră chiar. E o diver
    sitate foarte mare de patente şi de
    tirbuşoane cu un design foarte interesant.



    Întreaga colecţie e păstrată la umiditate şi căldură
    controlate, ca să nu se deterioreze şi este deschisă grupurilor de vizitatori
    ce se anunţă în prealabil.