Radio România Internațional

Tag: film documentar

  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Vasile Tărâțeanu – Arcașul neamului românesc din Nordul Bucovinei, filmul documentar dedicat scriitorului, poetului și jurnalistului Vasile Tărâțeanu, figură emblematică a culturii românești din Cernăuți, va fi proiectat la București pe 26 noiembrie la Cinema Muzeul Țăranului (Muzeul Național al Țăranului Român), în preajma Zilei Bucovinei (28 noiembrie).

    Interviu cu fiica, Ana – Cristina Tărâțeanu Mihăieși, președintele Fundației Culturale de Binefacere Casa Limbii Române din Regiunea Cernăuți.



  • ”Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival

    ”Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival

    Din 16 mai intră în cinematografele românești documentarul “Apropierea/ “Too close, în regia lui Botond Püsök, film câștigător a numeroase premii internaționale, printre care Premiul pentru cel mai bun film de non-ficțiune la categoria Voci emergente ale documentarului în cadrul celei de-a 29-a ediții a festivalului de film Astra din Sibiu. Filmul, nominalizat la Premiile GOPO 2023, spune povestea Andreei, care construiește de una singură o viață nouă pentru cei doi copii ai ei, după ce fostul ei partener a fost condamnat la câțiva ani de închisoare pentru abuz sexual. Majoritatea sătenilor îi susțin însă deschis pe fostul ei partener și pe familia sa influentă și nu cred că bărbatul a comis fapta pentru care a fost condamnat, învinuindu-le pe Andrea și pe fiica ei că au lansat acuzații false împotriva lui. Când află că bărbatul va fi eliberat înainte de termen, Andrea este nevoită să lupte împotriva mentalității comunității în care trăiește, pentru a-și proteja copiii și a se vindeca de traumele trecutului.



    În 2016, Botond Püsök participa la Astra Film Festival și la Festivalul DocuArt cu documentarul Angela, film premiat pentru cea mai bună regie. Angela, personajul principal al documentarului premiat în 2016, spunea povestea unei tinere aparținând unei comunităti rome, care în final reușește să se salveze.


    Am vorbit cu Botond Püsök despre subiectele pe care le-a abordat până acum în filmele sale, subiecte grele, tabu, despre care se vorbește prea puțin.



    Aceste subiecte despre care, de cele mai multe ori, alegem să nu vorbim, sunt temele, subiectele care mă fascinează cel mai mult. Mă atrag și pentru că există această tăcere în jurul lor și acesta este un motiv care mă incită să fac filmul, încerc să înțeleg de ce nu se poate vorbi despre anumite lucruri și de ce mai degrabă alegem să nu le discutăm. Încercând să chestionez aceste lucruri am ajuns la motivul traumei și al vindecării. Este o temă pe care o abordez deja de câțiva ani, am făcut câteva documentare care vorbesc despre asta. Lupta pe care o duc personajele din filmele mele – luptă care ne definește foarte puternic și care nu cunoaște limitele și cenzura – m-a inspirat foarte tare. Când trăim traume atât de mari și simțim că nu ne este nimeni alături, că nimeni nu ne poate ajuta, și că singurul nostru ajutor rămânem noi înșine, ajungem să descoperim lucruri pe care nu le știam. De aceea eu, prin aceste filme pe care le fac, nu mă focusez pe traumă în sine, ci mai mult pe procesul psihologic de vindecare prin care trec personajele. Dacă aceste teme sau povești nu ar conține foarte multă lumină, atunci nu le-aș putea spune. Probabil această speranță este ceea ce mă inspiră pe mine și sper să inspire și audiența.



    Regizorul Botond Püsök a prezentat recent documentarul “Apropierea și în cadrul Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania. Mai mult, filmul regizat de Botond Püsök a readus în discuție fenomenul abuzurilor sexuale și violenței asupra copiilor și a lansat o campanie de conștientizare la nivel național. În România, 3% din adolescenții din România au declarat că au fost victimele unui viol în 2019, conform unui studiu Salvați Copiii. Botond Püsök crede în puterea documentarului și consideră că acesta poate deveni o platformă pentru gândirea critică și încuraja acțiunea civică.



    Acesta este motivul pentru care fac documentar și m-am axat mai mult pe acest gen, deși am studiat în primul rând filmul de ficțiune. Cred că documentarul, deși are un public mai redus decât filmul de ficțiune, poate avea un impact emoțional mult mai puternic. Iar dacă la finalul proiecției publicul are ocazia să vorbească și să schimbe opinii cu regizorul și protagoniștii filmului, este cu atât mai puternic impactul. Este ceva incredibil, se creează o conexiune atât de intensă, și acesta este un alt motiv care mă determină să realizez în continuare acest gen de documentar observațional. Statisticile referitoare la abuzurile sexuale și violența asupra copiilor sunt foarte îngrijorătoare, dacă vorbim despre UE, România se află în topul țărilor cu cele mai multe astfel de cazuri. De aceea, cu atât mai mult consider că este important să abordăm aceste teme. De asemenea, este de datoria noastră să ducem aceste povești mai departe, să fim informați, nu să ne prefacem că aceste lucruri nu se întâmplă și să considerăm că nouă sau celor apropiați nu li s-ar putea întâmpla. Cred că există pași mici care pot fi făcuți, există soluții care ne pot ajuta. Dacă vorbim, dacă se rupe această cultură a tăcerii care înconjoară acest subiect al abuzului, mai ales abuzul împotriva minorilor, atunci poare reușim să schimbăm ceva, așa cred eu.



    Filmul Apropierea e produs de Irina Malcea prin Luna Film (România), în coproducție cu Spot Productions (Ungaria) și în asociere cu RTL Ungaria.



  • Jurnal românesc – 06.03.2023

    Jurnal românesc – 06.03.2023

    Un cetăţean român în vârstă de 34 de ani a fost identificat printre persoanele decedate în urma accidentului feroviar care a avut loc în noaptea de 28 februarie spre 1 martie în localitatea Tempe din Grecia, a anunţat Ministerul român de Externe. MAE arată un reprezentant al Consulatului General al României la Salonic a informat de urgenţă familia persoanei decedate, cu care se afla deja în contact direct, şi le-a oferit informaţii cu privire la procedura de eliberare a certificatului de deces şi a celorlalte documente necesare transportării trupului în România. Bucureştiul a precizat că repatrierea se va realiza după finalizarea, de către autorităţile elene, a tuturor procedurilor specifice în astfel de situaţii. Totodată, MAE arată că reprezentanţii Consulatului vor continua dialogul cu autorităţile locale şi cu familia cetăţeanului român şi vor asigura asistenţa şi protecţia consulară necesare, conform competenţelor legale. 57 de oameni au murit şi alţi zeci au fost răniţi în urma coliziuni frontale între un tren de pasagei şi unul de marfă, în localitatea Tempe, aflată între Atena și Salonic. Conform anchetei, tragedia a fost provocată de o eroare umană.



    În Republica Moldova se vorbeşte limba română şi absolut nicio ţară nu are dreptul moral, legal şi politic de a comenta acest lucru, a declarat ministrul de externe de la Chişinău, Nicu Popescu. Reacţia vine după ce Moscova a criticat proiectul de lege aflat în dezbaterea parlamentului moldovean, care vizează înlocuirea sintagmei “limba moldovenească” cu “limba română” în toate legile din Republica Moldova. “Noi suntem indignaţi de indignarea Federaţiei Ruse. Limba pe care o vorbim ne aparţine, decizia cum numim această limbă ne aparţine (…) Republica Moldova are o comunitate de istorie, de limbă cu România. Inclusiv, în virtutea acestei comunităţi Republica Moldova face parte din familia europeană. Vom adera la Uniunea Europeană indiferent de comentarii sau lipsa acestora din partea unor state terţe”, a spus şeful diplomaţiei moldovene. Anterior, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că preşedintele Republicii Moldova, Maia Sandu, “îşi abandonează limba maternă” şi a acuzat Statele Unite că s-ar afla în spatele acestui demers. Parlamentul de la Chişinău a adoptat o decizie de aliniere a legislaţiei la hotărârile Curţii Constituţionale. Astfel, limba română devine oficial limba de stat a Republicii Moldova, aşa cum este menţionat în textul Declaraţiei de Independenţă din 1991.



    Orchestra Simfonică a Filarmonicii “George Enescu” a susţinut, pentru prima dată după 30 de ani, un concert la Sala cu Orgă din Chişinău. Ansamblul l-a avut la pupitru pe dirijorul de origine basarabeană Yuri Botnari, muzician cu o vastă carieră internaţională. Pe scenă a urcat şi violoncelistul Andrei Ioniţă, unul dintre cei mai apreciaţi artişti români din tânăra generaţie, câştigător al marelui Concurs Internaţional Ceaikovski în 2015. Programul a cuprins “Jocuri româneşti” de Sabin Păutza, binecunoscutul compozitor româno-american care aniversează vârsta de 80 de ani, Concertul nr. 1, în la minor, pentru violoncel şi orchestră, op. 33, de Camille Saint-Saens, şi Simfonia nr. 5, în mi minor, op. 64, de Piotr Ilici Ceaikovski. Spectacolul a avut loc la 5 martie şi a organizat cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relaţia cu Republica Moldova din cadrul Guvernului României.



    Producătorul Adrian Pîrvu va participa, cu proiectul “Călătoria soldatului”, la care lucrează împreună cu regizoarea ucraineană Helena Maksyom, la programul de training dedicat producătorilor de filme documentare EURODOC. Cineaștii sunt la a doua colaborare în domeniul filmului documentar, după “Totul NU va fi bine” din anul 2000, când au prezentat o poveste personală despre prima generație născută după dezastrul de la Cernobîl. Documentarul a câștigat Premiul Federației Europene a criticilor de film și Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional de Film de la Odessa. Programul EURODOC se desfășoară în trei sesiuni de o săptămână. Prima a început la Limburg, în Germania, pe 5 martie şi se va încheia la 11 martie. A doua va avea loc la Varșovia, în Polonia, în perioada 4 – 10 iunie, iar a treia se va desfăşura la Hautes-de-France, în Franța, în intervalul 1 – 7 octombrie. Adrian Pîrvu este parţial orb. S-a născut în 1986, anul dezastrului de la Cernobîl. Mama sa a crezut că problemele sale de vedere au fost cauzate de vizita ei în Ucraina, pe când era însărcinată în șase luni. Absolvent al Universităţii Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L.Caragiale” din București, Pîrvu a regizat și produs mai multe scurtmetraje și documentare. După ce a predat limba engleză timp de un an în China, a lucrat ca producător pentru un ONG care susține persoanele cu dizabilități.






  • „Phoenix. Har/Jar”, un documentar ti legendara trupă Phoenix

    „Phoenix. Har/Jar”, un documentar ti legendara trupă Phoenix

    Dupu 60 di ani di la thimilliuseari, membrilli a leghendarăllei trupă rock Phoenix s-adunară, tru premieră, tru filmul documentar Phoenix. Har/Jar”, cari avu premiera tru cinematografe pi 20 yinaru. Filmul regizat di Cornel Mihalache, un proiect realizat tru 2022 di Televiziunea Română pritu Casa di Producție TVR, adună mărturii emoționante ti membrii a formațillei timilliusită tru 1962, la Timișoara.



    Aţeali nai ma spectaculoase albume ale formație Phoenix fură compuse tru perioada 1971-1977, di Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin Petrescu, Valeriu Sepi: “Atelli ţi nă deadiră numa” (1972), “Meşterul Manole” (1973), “Mugur di fluier” (1974), “Cantafabule” (1975). Multe ditu melodiile incluse tru aesti albume beneficiază di textele scrise di doi multu talentaț artiști, Șerban Foarță și Andrei Ujică. Phoenix. Har/Jar adună membrilli a formațillei ditu perioada di năinti tra s’fugă ditu România comunistă, tru 1977, și cundilleadză momentele importante ditu cronologia tumultuoasă a trupillei, di la primile apariții ditu 1962 sum numa di Sămţăllii”, până tru aestu kiro. Documentarul prezintă, tru premieră, lucărli pritu cari tricură muzicienii tru văsilie, ligătura cu Securitatea, momentulu a fugăllei ditu România și activitatea trupăllei ninte și după Revoluția ditu ’89. Claudia Nedelcu Duca, producătoare și coscenaristă a documentarlui Phoenix. Har/Jar”:



    “Easti ună pirmituseari cari ș-pripusi s’facă luñină tru tute leghendile cari nsuțără trupa tu kirolu a aţiloru 60 di ani, un film tru cari tuț membrilli a trupăllei suntu prezență. Mini și Cornel Mihalache nă pripusimu, cu agiutorul a Casăllei di Producție TVR, să spunem aestă pirmituseari, cari easti ună multu mşeată. Cancanurle și niakicăserli cari umplură paginile a ziarelor di senzație suntu lucri secundari, minutişuri cari nu știrbescu valoarea babageană pi cari aești oameni u reprezentară și u reprezintă tră muzica rock ditu România. Vinimu tru film ahât cu perioada di năinti di 1977, când membrii a trupillei apufusescu s’fugă ditu România, ama și tute cilăstăserli di ma amantu tra să s’adună, cari adună la concerte ma largu public interesat, public cari fredonează melodiile Phoenix. Filmul nu ș-pripune dicât s’bagă tru valoare niște oameni cari fură tutunăoară victime și eroi a aţillei perioadă. Aestu easti lucrul pi cari nă lu-pripusimu, s’realizăm ună pirmituseari cari s’hibă spusă di tuț membrii trupăllei, și aprăftăsimu s’lă domu zborlu a tutulor aţiloru cari tricură pritu Phoenix și cari suntu tru bană. Cum spuşu, minduim snu alăsămu ici ţiva nanăparti, să lom pi napandica tut ţi s’feaţi cu trupa și după anii 90. Mini ăñi pari că filmul are extrem di multă emoție, easti ca un puzzle pi cari noi, deadunu cu Roxana Elekes, cari semnează montajul, lu adramu ditu videala a artiștilor pi cari îlli videț tru documentar. Practic, avem ună pirmituseari pi cari membrii trupii Phoenix reușesc să u creeadză, ună pirmituseari emoționantă, multu ghini articulată dramaturgic. Tru opinia mea, easti un film cari nu lipseaşti s’hibă ratat.”



    Mircea Baniciu, fostu solist vocal ali formație Phoenix și membru fondator al trupălleii Pasărea Colibri, fu cooptat tru Phoenix tru 1971, când eara studentu tru primlu an la Facultatea di Arhitectură. Fu momentul tru cari bana a lui s-alăxi radical. Zburămu cu Mircea Baniciu ti perioada di glorie a trupăllei, añilli 1971-1977:



    “Voi să spun că momentele bune, nai ma bune, le datorăm și alăntor artiști și soţ cu cari colaborămu. Nu voi să s’akicăsească că Phoenix s-rezumă maş la noi, la membrilli a formațiillei, avum dinăpoi ună parei mari. Va-lli aduc aminti, prota ş-prota, pi aești textieri di mare valoare, Șerban Foarță, Andrei Ujică, Victor Cârcu, Victor Șuvăgău. Am avut, di asemenea, tru preajma noastră și alți artiști și cu toți acești prieteni am colaborat mereu, ei ne-au ajutat foarte mult, ne-au fost foarte aproapi. Trupa Phoenix avea ună mentalitate di club, nă vidam multi ori și triţeamu cabaia kiro deadunu, fură lucri cari nă adună un kiro. Spunu ti momentele noastre importante, ama și ti vacanțe, și minduescu că multu important fu că bănamu Timișoara, un căsăbă cosmopolit nica și tru kirolu a comunismului. Și atmosfeara di aclo nă adusi ma aproapea un-alantu. Ma multu, să știe că perioada atea comunistă nu ță dişcllidea dipu multi posibilităț. Tră noi, tru perioada di ahuhrită, Phoenix nsimnă ună multu mari haraua. Eara momenti di extaz pi scenă și energia aţea agiumsi la spectatori, la atelli cari spusiră vreari tră noi ti atea ti adrămu.”



    Premiera a filmului fu dublată di lansarea a cartillei Phoenix. Har/Jar ţi conțăne interviuri ditu perioada 1962-1989 plus inserturi grafice ditu Arhivele Securității, țănute di Consiliul Național tră Studierea Arhivelor Securitatillei. Textile prezentate tru carte conțăn transcrierea integrală a interviurilor realizate tru studiourile TVR și tru alte locații ditu țară și xiinătati.


    Autoru: Corina Sabău


    Armânipsearea: Taşcu Lala























  • „Phoenix. Har/Jar”, un documentar despre legendara trupă Phoenix

    „Phoenix. Har/Jar”, un documentar despre legendara trupă Phoenix

    La 60 de ani de la înființare, membrii legendarei trupe rock Phoenix s-au reunit, în premieră, în filmul documentar Phoenix. Har/Jar, care a avut premiera în cinematografe pe 20 ianuarie. Filmul regizat de Cornel Mihalache, un proiect realizat în 2022 de Televiziunea Română prin Casa de Producție TVR, adună mărturii emoționante despre membrii formației înființată în 1962, la Timișoara.



    Cele mai spectaculoase albume ale formației Phoenix au fost compuse în perioada 1971-1977, de Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin Petrescu, Valeriu Sepi: Cei ce ne-au dat nume (1972), Meşterul Manole (1973), Mugur de fluier (1974), Cantafabule (1975). Multe dintre melodiile incluse în aceste albume beneficiază de textele scrise de doi foarte talentați artiști, Șerban Foarță și Andrei Ujică. Phoenix. Har/Jar reunește membrii formației din perioada de dinaintea plecării din România comunistă, în 1977, și punctează momentele importante din cronologia tumultuoasă a trupei, de la primele apariții din 1962 sub numele de Sfinții, până în prezent. Documentarul prezintă, în premieră, întâmplările prin care au trecut muzicienii în țară, relația cu Securitatea, momentelul plecării din România și activitatea trupei înainte și după Revoluția din 89. Claudia Nedelcu Duca, producătoare și coscenaristă a documentarului Phoenix. Har/Jar:



    “E o poveste care și-a propus să facă lumină în toate legendele care au însoțit trupa pe parcursul celor 60 de ani, un film în care toți membrii trupei sunt prezenți. Eu și Cornel Mihalache ne-am propus, cu ajutorul Casei de Producție TVR, să spunem această poveste, care este una foarte frumoasă. Cancanurile și neînțelegerile care au umplut paginile ziarelor de senzație sunt lucruri secundare, amănunte care nu știrbesc valoarea uriașă pe care pe care acești oameni au reprezentat-o și o reprezintă pentru muzica rock din România. Am surprins în film atât perioada de dinainte de 1977, când membrii trupei hotărăsc să plece din România, dar și toate încercările ulterioare de a se reuni, încercări care adună la concerte în continuare public interesat, public care fredonează melodiile Phoenix. Filmul nu-și propune decât să pună în valoare niște oameni care au fost totodată victime și eroi ale acelei perioade. Acesta este lucrul pe care ni l-am propus, să realizăm o poveste care să fie spusă de toți membrii trupei, și am reușit să le dăm cuvântul tuturor celor care au trecut prin Phoenix și care sunt în viață. Cum am mai spus, am încercat să nu omitem nimic, să surprindem ce s-a întâmplat cu trupa și după anii 90. Mie mi se pare că filmul are extrem de multă emoție, e ca un puzzle pe care noi, alături de Roxana Elekes, care semnează montajul, l-am creat din perspectivele artiștilor pe care îi vedeți în documentar. Practic, avem o poveste pe care membrii trupei Phoenix reușesc să o creeze, o poveste emoționantă, foarte bine articulată dramaturgic. În opinia mea, este un film care nu trebuie ratat.



    Mircea Baniciu, fost solist vocal al formației Phoenix și membru fondator al trupei Pasărea Colibri, a fost cooptat în Phoenix în 1971, pe când era student în primul an la Facultatea de Arhitectură. A fost momentul în care viața lui s-a schimbat radical. Am vorbit cu Mircea Baniciu despre perioada de glorie a trupei, anii 1971-1977:



    “Vreau să spun că momentele bune, cele mai bune, le datorăm și altor artiști și prieteni cu care am colaborat. N-aș vrea să se înțeleagă că Phoenix s-a rezumat doar la noi, la membrii formației, am avut în spate o întreagă echipă. Îi voi menționa, în primul rând, pe acești textieri de mare valoare, Șerban Foarță, Andrei Ujică, Victor Cârcu, Victor Șuvăgău. Am avut, de asemenea, în preajma noastră și alți artiști și cu toți acești prieteni am colaborat mereu, ei ne-au ajutat foarte mult, ne-au fost foarte aproape. Trupa Phoenix avea cumva o mentalitate de club, ne vedeam foarte des și petreceam foarte mult timp împreună, au fost lucruri care ne-au unit la un moment dat. Mă refer la momentele noastre importante, dar și la vacanțe, și cred că foarte important a fost că locuiam la Timișoara, un oraș cosmopolit chiar și în timpul comunismului. Și atmosfera de acolo ne-a adus mai aproape unii de ceilalți. În plus, se știe că perioada aceea comunistă nu-ți oferea prea multe posibilități. Pentru noi, în perioada sa de început, Phoenix a însemnat o foarte mare bucurie. Au fost momente de extaz pe scenă și energia aceea a ajuns la spectatori, la cei care ne-au iubit și au apreciat ceea ce am făcut.



    Premiera filmului a fost dublată de lansarea cărții Phoenix. Har/Jar ce conține interviuri din perioada 1962-1989 plus inserturi grafice din Arhivele Securității, deținute de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Textele prezentate în carte conțin transcrierea integrală a interviurilor realizate în studiourile TVR și în alte locații din țară și străinătate.





  • Jurnal românesc- 25.01.2023

    Jurnal românesc- 25.01.2023

    Ministrul de Externe olandez, Wopke Bastiaan Hoekstra, a reconfirmat sprijinul ţării sale pentru aderarea României la Spaţiul Schengen într-o întrevedere pe care a avut-o, la Bruxelles, cu şeful diplomaţiei române, Bogdan Aurescu. Oficialul olandez a subliniat faptul că votul reprezentantului Ţărilor de Jos din 8 decembrie nu a fost îndreptat împotriva României, ci doar a Bulgariei şi a promis că se va implica activ în conturarea la nivel european a unei soluţii pozitive la acest dosar. La rândul său, Bogdan Aurescu l-a informat pe omologul olandez asupra demersurilor în curs ale părţii române şi a menţionat dialogul pozitiv cu preşedinţia suedeză a Consiliului Uniunii Europene, care s-a declarat “angajată prioritar pe dosarul aderării României (…) inclusiv prin lansarea de consultări în perioada următoare”. Olanda a fost unul din statele care s-au opus în trecut aderării României la Schengen, invocând aspecte legate de corupţie şi probleme în sistemul judiciar, poziţie care s-a schimbat însă odată cu eliminarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare. MAE român precizează că recentele acţiuni diplomatice ale ministrului român de Externe fac parte din demersurile Bucureştiului de avansare a procesului de aderare a României la spaţiul european de liberă circulaţie, prin depăşirea situaţiei create ca urmare a votului negativ al Austriei din cardul reuniunii Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne.



    Ambasada României în Italia a organizat conferinţa “Românii din Italia între vechi stereotipuri şi noi orizonturi”, cu prilejul sărbătorii Unirii Principatelor Române. Evenimentul, desfăşurat la sediul Primăriei Roma, a constituit o dezbatere pe marginea volumului bilingv “Rădăcini la jumătate. Treizeci de ani de imigraţie românească în Italia”, ce cuprinde o serie de analize şi statistici sociologice despre prezenţa românească în peninsula italiană. Ambasadorul Gabriela Dancău a declarat că transformările pozitive care au marcat România ultimilor 30 de ani se datorează şi eforturilor şi sacrificiilor emigraţiei româneşti în străinătate, între care s-a remarcat cea în Italia. “Integrarea colectivă şi individuală a comunităţii române în Italia se datorează muncii depuse de cetăţenii noştri, eforturilor autorităţilor române şi italiene, Bisericii ortodoxe şi Bisericii catolice, care i-au călăuzit pe drumul lor, şi nu în ultimul rând societăţii italiene care i-a primit cu braţele deschise”, a spus diplomatul. La rândul său, primarul Romei, Roberto Gualtieri, şi-a exprimat recunoştinţa faţă de contribuţia comunităţii române la dezvoltarea societăţii italiene. El a arătat că italienii au dat dovadă de deschidere deplină pentru integrarea românilor inclusiv prin stimularea participării acestora la viaţa politico-administrativă. Edilul a exprimat, totodată, întreaga disponibilitate pentru continuarea cooperării în plan cultural prin dezvoltarea de proiecte comune şi în plan social, prin valorificarea informaţiilor cuprinse în volumul prezentat.



    Preoţii comunităţilor de etnie română din Ucraina nu aparţin de Biserica Ortodoxă Română, ci în mod majoritar de Biserica Ortodoxă Ucraineană, rămasă în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă, a transmis purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu. Declaraţia vine în contextul în care presa a relatat un număr în creştere al cazurilor în care preoţi de etnie română din statul vecin ar fi supuşi presiunilor, ar fi victime ale violenţelor şi ar risca pierderea cetăţeniei şi expulzarea pe fondul acuzaţiilor serviciilor secrete ucrainene că ar face propagandă rusească. Bănescu a precizat că “situația gravisimă în care se află acum Ucraina invadată și agresată militar de aproape un an, a creat o realitate tragică, inclusiv în plan local bisericesc, o realitate socială la care românii de acolo, inclusiv preoții, au datoria de conștiință să se adecveze în mod înțelept, creștin, onest și realist”. Acesta a mai spus că Biserica Ortodoxă Română a pledat şi pledează pentru respectarea drepturilor minorităţii româneşti din toate ţările, nu doar din Ucraina, respectiv pentru păstrarea identităţii lingvistice, religioase şi culturale. Agenţia BucPress scrie că, în prezent, în Ucraina există peste 120 de parohii ortodoxe românești.



    Coproducția România-Ungaria “Apropierea”, în regia lui Püsök Botond, și coproducția Columbia-Chile-România “Alis”, de Clare Weiskopf şi Nicolás van Hemelryck, participă la a 9-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar din Budapesta. Reprezentanţa Institutului Cultural Român în capitala Ungariei transmite că cele două pelicule au fost selectate în secţiunea “Concurs” şi sunt prezentate, până pe 29 ianuarie, la Cinematograful Cinema City. Proiecțiile sunt urmate de sesiuni de întrebări şi răspunsuri la care participă regizorii și actorii. Festivalul Internațional de Film Documentar din Budapesta este unul dintre cele mai cunoscute evenimente anuale de gen din Europa. Selecția și premierea filmelor sunt realizate de un juriu internațional, compus din personalități marcante ale cinematografiei mondiale.






  • Românii de lângă noi

    Românii de lângă noi

    Eminescu și Cernăuții, filmul documentar realizat în perioada războiului din Ucraina pe baza scenariului prof. dr. Ionel Novac și prof. Vasile Bâcu, în regia lui Mihai Petre Grosu, este lansat în contextul Zilei Culturii Naționale și a împlinirii a 173 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, putând fi vizionat de marele public în perioada următoare la Cernăuți, Suceava, Ipotești și București.

    Interviu cu Mihai Petre Grosu, coproducător și regizor al filmului.


  • “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    Documentarlu “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, tru regia al Sebastian Mihăilescu, fu tiñisitu, tu bitisita a anlui ţi tricu, cu două premii importante – Premiile tră Nai ma bun film ditu Europa Centrală și di Est și Nai ma bună imagine (ţi ălli si cadi a directorului di imagine Barbu Bălășoiu)-, tru cadrul a Festivalui Internațional di Film Documentar Ji.hlava, cum și cu premiul tră Nai ma bun lungmetraj di debut (New Talent Award) la Festivalu DocLisboa. Juriul deadi distincția Best Central and East European Documentary tră maniera ludică tru cari aestu xanaamintă istoria a Româniillei prit metoda reconstituirillei, analizănda tu idyiulu kiro pi aţelli cari u interpreteazdă, tru ună narațiune bazată pi auto-reflecție.”



    Ti mini tini eșţă Ceaușescu easti un melanju experimental di documentar și ficțiune, cari mindueasti s’află motivația di dinăpoia a acțiunilor a tinirlui Nicolae Ceaușescu, aţelu ditu soni dictator român, șeflu di stat a Republicăllei Socialiste România ditu 1967 până la cădearea a regimului comunist, tru 22 di andreu 1989. Tru filmul experimental al Sebastian Mihăilescu, tineri cu ilikii anamisa di 15 și 22 di ani, ţi yin ditu medii diferite, llia parti la audiții tră rolu al Nicolae Ceaușescu tru tinireață, tu giumitatea a añiloru 1930.



    Adolescenții pozează ca tru cadurli di arhivă, transformănda tru ficțiune un singiru di documente oficiale și acționănda născănţă contra a alantoru. Elli s’raporteadză la Nicolae Ceaușescu ași cum vrea s-raporteadza la un personaj di ficțiune, fără idei preconcepute, ambartitănda caracteristitli andicra di mirakili a loru, ditu videala a clișeelor ditu cinematografia comercială. Sebastian Mihailescu, regizorul a documentarului experimental Ti mini tini eșţă Ceaușescu.



    “Voi s’cundilledzu că personajlu a documentarlui a meu nu ari dipu mare ligătură cu personajlu istoric Nicolae Ceaușescu. Alithiulu Nicolae Ceaușescu fu maş ca pretext, tru noima aleapsimu s’ufilisescu un personaj cari easti tru idyiulu kiro caricatural ama și iconic-iconic tru noima pi cari u avu, di exemplu, lider comunist chinez Mao Zedong dupu portretili realizate di Andy Warhol-un personaj ti cari toată lumea ș’da astădz cu părerea, aca nu știe dipu multe ti el ică nu bănă tru comunism. Tihea a mea fu că, colaborânda cu un istoric, avui acces la dosarlu di cadre al tinirului Ceaușescu, dosar ti lu avea Siguranța a Statului, serviciu secret cari funcționă tru România sum aeastă numă până tru 13 brumaru 1940. Când ani vini ideea s’adaru filmul nu cunoșteam aest dosar, minfueamu că va s’adaru unu filmu ti Nicolae Ceaușescu prezentânda-lu ca un personaj iconic, cum spuneam, un personaj pi cari nă imaginăm că-lu știm tuț, ama pi cari nu para lu cunuștem. Añi băgaiu ntribarea cari poati s’interpretează rolul a lui și nu mindueamu un tadi actor interpretânda rolu aestu.




    Ași ñi vini ideea a unui portret colectiv și alepşu perioada ditu bana al Ceaușescu ninti di 1945, perioada tru cari aestu eara ilegalist și feaţi hăpsani, tră itia că ñi si păru ma ofertantă. Ni si păru ună perioadă ma ofertantă tră filmul a meu maxusu că nu avea materiale di arhivă filmate cu Ceaușescu, tu atelu kiro el nu avea importanța ţi avu ma amanatu. Provocarea fu s’recreedzu ică s’creedzu niscănti imagini cari nu există și s’lansedzu ntribarea desi tru un film cari nkiseasti si la aesta idhee poati s’aibă ună cumată di averu. Minduiiu că organizânda un casting dupu cari s’alegu interpreți cari s’aibă idyea ilikie Nicolae Ceaușescu ditu tinireață va s’hibă ună căbili ta s’mi aproliu di averu. Așa organizaiu castingul, caftaiu tineri ditu diverse medii sociale, educaț, ma puțăn educați, tiniri cari abandonara școala, cumbandonata și Ceaușescu, după patru clase, ama și oameni cari ș-dusiră ma largu studiile.


    Vrui, pritu aestu casting s’vedu desi pot s’lu aflu pi tinirlu Ceaușescu, minduinda ama s’aflu și cari vrea s’hibă simiţa aţea a yinitorului dictator, a arăului, s’aflu cum și când s’alăxeaşti un om, ţi ari dinăpoia a unui om ahât di controversat.”


    Ditu distribuția a filmului fac parte actori profesioniști și neprofesioniști: Denis Duma, Dan Hudici, Ionuț Amador Motoi, Mario Sandrino Rădulescu, Mihai Topalov, Cristiana-Alexandra Gheorghe, Cristina Parancea, Alin Ilie Grigore, Zhang Florin-Zhiyuan și alții. Producătorlli a filmului suntu Claudiu Mitcu, Ioachim Stroe și Robert Fița. Documentarlu easti adratu di Wearebasca, cu agiutorlu a Centrului Național al Cinematografiei, tru colaborare cu Societatea Română di Televiziune. Sebastian Mihăilescu (n. 1983) easti absolvent a Universitatillei Naționale di Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale” (promoția 2013), cum și a unui master tru regie di film la idyea universitate. Filmul a lui di absolvire, Apartament interbelic, tru zonă superbă, ultracentrală (scurtmetraj; scenariu Sebastian Mihailescu & Andrei Epure; produs di HiFilm) fu proiectat tru premieră tru 2016 la Festivalul Internațional di Film di la Locarno – Pardi di Domani Competition.




    Autoru: Corina Sabău


    Armânipsearia: Taşcu Lala













  • “Pentru mine tu ești Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    “Pentru mine tu ești Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    Documentarul Pentru mine tu ești Ceaușescu, în regia lui Sebastian Mihăilescu, a fost distins, la finalul anului trecut, cu două premii importante -Premiile pentru Cel mai bun film din Europa Centrală și de Est și Cea mai bună imagine (ce i-a revenit directorului de imagine Barbu Bălășoiu)-, în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar Ji.hlava, precum și cu premiul pentru Cel mai bun lungmetraj de debut (New Talent Award) la Festivalul DocLisboa. Juriul i-a acordat distincția Best Central and East European Documentary pentru maniera ludică în care acesta recreează istoria României prin metoda reconstituirii, analizîndu-i în același timp pe cei care o interpretează, într-o narațiune bazată pe auto-reflecție.



    Pentru mine tu ești Ceaușescu este un melanj experimental de documentar și ficțiune, care încearcă să găsească motivația din spatele acțiunilor tînărului Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, în 22 decembrie 1989. În filmul experimental al lui Sebastian Mihăilescu, tineri cu vîrste cuprinse între 15 și 22 de ani, provenind din medii diferite, participă la audiții pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu în tinerețe, la mijlocul anilor 1930.



    Adolescenții pozează ca în fotografiile de arhivă, transformînd în ficțiune o serie de documente oficiale și acționînd unii asupra celorlalți. Ei se raportează la Nicolae Ceaușescu așa cum s-ar raporta la un personaj de ficțiune, fără idei preconcepute, însușindu-și caracteristicile sale în funcție de pasiunile lor, prin prisma clișeelor din cinematografia comercială. Sebastian Mihailescu, regizorul documentarului experimental Pentru mine tu ești Ceaușescu.



    “Aș vrea să subliniez că personajul documentarului meu nu are prea mare legătură cu personajul istoric Nicolae Ceaușescu. Adevăratul Nicolae Ceaușescu mi-a servit doar ca pretext, în sensul că am ales să folosesc un personaj care este în același timp caricatural dar și iconic- iconic în sensul pe care l-a căpătat, de exemplu, lider comunist chinez Mao Zedong în urma portretelor realizate de Andy Warhol- un personaj despre care toată lumea își dă astăzi cu părerea, chiar dacă nu știe prea multe despre el sau n-a trăit în comunism. Norocul meu a fost că, colaborând cu un istoric, am avut acces la dosarul de cadre al tânărului Ceaușescu, dosar pe care îl deținea Siguranța Statului, serviciu secret care a funcționat în România sub această denumire până în 13 noiembrie 1940. Când mi-a venit ideea să fac filmul nu cunoșteam acest dosar, mă gândeam că voi face un film despre Nicolae Ceaușescu prezentându-l ca pe un personaj iconic, cum spuneam, un personaj pe care ne imaginăm că-l știm cu toții, dar pe care de fapt nu prea îl cunoaștem. Mi-am pus întrebarea cine ar putea să interpreteze rolul lui și nu mi-am putut imagina un actor anume interpretând rolul acesta.


    Așa mi-a venit ideea unui portret colectiv și am ales perioada din viața lui Ceaușescu de dinainte de 1945, perioada în care acesta era ilegalist și a făcut închisoare, pentru că mi s-a părut mai ofertantă. Mi s-a părut o perioadă mai ofertantă pentru filmul meu mai ales că nu există materiale de arhivă filmate cu Ceaușescu, pe atunci el nu avea importanța pe care a căpătat-o ulterior. Provocarea a fost să recreez sau să creez niște imagini care nu există și să lansez întrebarea dacă într-un film care pornește de la această idee ar putea exista o bucățică de adevăr. M-am gândit că organizând un casting în urma căruia să aleg interpreți care să aibă aceeași vârstă cu acel Ceaușescu din tinerețe ar fi o posibilitate de a mă apropia de adevăr. Așa am organizat castingul, am căutat tineri din diverse medii sociale, educați, mai puțin educați, tineri care au abandonat școala, cum o abandonase și Ceaușescu, după patru clase, dar și oameni care și-au continuat studiile. Am încercat prin acest casting să văd dacă-l pot găsi pe tânărul Ceaușescu, încercând însă să depistez și care ar fi sămânța aceea a viitorului dictator, a răului, să descopăr cum și când se schimbă un om, ce se găsește în spatele unui om atât de controversat.


    Din distribuția filmului fac parte actori profesioniști și neprofesioniști: Denis Duma, Dan Hudici, Ionuț Amador Motoi, Mario Sandrino Rădulescu, Mihai Topalov, Cristiana-Alexandra Gheorghe, Cristina Parancea, Alin Ilie Grigore, Zhang Florin-Zhiyuan și alții. Producătorii filmului sînt Claudiu Mitcu, Ioachim Stroe și Robert Fița. Documentarul este produs de Wearebasca, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, în colaborare cu Societatea Română de Televiziune. Sebastian Mihăilescu (n. 1983) este absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale (promoția 2013), precum și al unui master în regie de film la aceeași universitate. Filmul său de absolvire, Apartament interbelic, în zonă superbă, ultracentrală (scurtmetraj; scenariu Sebastian Mihailescu & Andrei Epure; produs de HiFilm) a fost proiectat în premieră în 2016 la Festivalul Internațional de Film de la Locarno – Pardi di Domani Competition.

  • „Darul Aripilor“ a ajuns în România

    „Darul Aripilor“ a ajuns în România

    Documentarul “Darul aripilor”, care a obţinut deja premii la festivaluri internaţionale de film, a ajuns şi în România. Filmul, regizat de Corina Voicu, de 20 de ani producător de televiziune de succes, este despre un sculptor şi despre un monument: Pavel Bucur şi “Înaripata” de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră.



    Pavel Bucur, plecat dintre noi în 2016, a fost mai cunoscut peste hotare, mai ales în Italia, decât în România, iar monumentul său de pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, realizat în ultimii ani ai comunismului ca un «Monument al Tineretului», a avut o soartă tristă, cu o situaţie juridică neclară şi cu repetate vandalizări şi furturi ale părţilor metalice, de la basoreliefurile de bronz, grele de mai multe tone, până la plăci de oţel inoxidabil. Vă invit să ascultaţi un interviu cu regizoarea filmului, Corina Voicu:






    Filmul poate fi văzut AICI în varianta originală.



  • Jurnal românesc – 13.07.2021

    Jurnal românesc – 13.07.2021

    O delegaţie parlamentară compusă din preşedintele Comisiei pentru politică externă a Senatului, Titus Corlăţean, şi vicepreşedintele Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputaţilor, Ben-Oni Ardelean, s-a deplasat în Germania pentru efectuarea unor demersuri politice şi diplomatice în vederea reunificării familiei Furdui, ai cărei 7 minori au fost preluaţi de Jugendamt Hanovra, autoritatea germană pentru protecţia copilului. Potrivit relatărilor, copiii au fost disclocaţi din familie pe motiv că minorii nu ar fi fost în siguranţă alături de părinţi. Oficialii români au discutat cu reprezentanţi ai bisericii creştine evanghelice din care face parte familia Furdui, cu comunitatea românească din regiune şi cu responsabili politici şi ai administraţiei din Hanovra, unde locuieşte familia.


    Parlamentarii români au mers apoi la Berlin, unde le-au prezentat unor înalţi reprezentanţi ai ministerului de Externe din Germania şi ai Bundestag-ului argumente juridice şi politice care susţin reîntregirea familiei, ţinând cont de normele şi bunele practici în dreptul internaţional şi de faptul că familia este deţinătoare exclusiv a cetăţeniei române. Delegaţia a apreciat că măsura de preluare a copiilor de către Jugendamt este “în mod clar disproporţionată” şi că gestionarea cazului de către această agenţie “ridică serioase semne de întrebare asupra caracterului obiectiv al unora din deciziile adoptate.” Misiunea parlamentară urmează să prezinte un Raport conducerii Parlamentului României şi Guvernului pentru continuarea demersurilor de reunificare a familiei Furdui.



    Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a dat startul înscrierilor pentru taberele ARC, ediția 2021, care se vor desfăşura în format online şi se adresează elevilor și tinerilor români din străinătate cu vârstre între 7 şi 25 de ani. Programul din acest an va cuprinde două secțiuni: săptămâna culturii generale și săptămâna educației prin teatru. Taberele ARC vor avea loc în perioada 26 iulie – 8 august, iar cei interesaţi se pot înscrie, până pe 23 iulie, prin completarea unui formular disponibil pe site-ul Departamentului, dprp.gov.ro. Instituţia precizează că pentru atelierul de muzică, participanții sunt invitați să transmită un video cu momente artistice care vor fi postate pe grupul de Facebook ARC 2021. De asemenea, participanţii la Taberele ARC 2021 îşi pot asigura prezenţa la ediţia din 2022, care se va desfășura în format fizic, participând şi câştigând provocările pe care profesorii coordonatori le vor lansa la finalul fiecărui atelier.



    Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova anunţă că va aloca circa 2.000.000 de lei pentru finanțarea proiectelor depuse de beneficiarii din stânga Prutului. În total, au fost depuse 95 de proiecte în valoare de 20 de milioane de lei. Secretarul de stat al Departamentului, Adrian Dupu, a declarat că există posibilitatea ca, în urma rectificării bugetului României, instituţia să primească finanțare suplimentară care ar urma să fie direcţionată către mai multe proiecte în Republica Moldova. “Finanțăm proiecte depuse de instituții media, de universități, ONG-uri, autorități locale, pentru întărirea comunității de cultură, istorie, limbă și spiritualitate. (…) Raportat la anul trecut am primit un buget similar și nu a fost de ajuns pentru toate proiectele depuse”, a spus şeful DRRM. Potrivit acestuia, contractele cu câștigătorii vor fi semnate în cel mai scurt timp. Adrian Dupu a precizat că printre iniţiativele declarate câştigătoare se află proiecte media şi de cultură, precum Zilele filmului românesc în Republica Moldova, proiecte cu Universitatea de Stat din Moldova, cu biserici, dar şi proiecte pentru copii. Prima sesiune de finanțare pentru anul 2021 a fost deschisă în perioada 5 aprilie — 14 mai.



    “Framing the Change”, retrospectiva de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, organizată de ICR Londra, continuă cu o selecție de filme realizată de Andrei Rus, director artistic al Festivalului One World România. Prima parte a retrospectivei s-a desfășurat în perioada 21 aprilie – 12 iunie, iar a doua are loc între 11 şi 30 iulie şi a început cu o serie de patru documentare realizate de Radu Jude: “Țara moartă”, “Ieșirea trenurilor din gară”, “Cele două execuții ale mareșalului” şi “Tipografic majuscul”. Evenimentul special al acestui program include o discuție-panel, pe data de 29 iulie, la care vor participa Radu Jude, regizoarea și actrița Vanina Vignal și vlogger-ul Bahoi alături de alții regizori incluşi în program. Filmele sunt prezentate pe canalele online ale ICR Londra, cu subtitrări în limba engleză, iar majoritatea sunt disponibile exclusiv în Marea Britanie, pentru o scurtă perioadă de timp. Programul complet se găseşte pe site-urile ICR şi ICR Londra.

  • Jurnal românesc – 28.04.2021

    Jurnal românesc – 28.04.2021

    Parlamentul European a adoptat, cu o largă majoritate, un amendament al eurodeputatului Dan Nica la Acordul comercial şi de cooperare dintre UE şi Marea Britanie, prin care se cere stoparea discriminării unor cetăţeni europeni obligaţi după Brexit să plătească o taxă mai mare pentru a obţine viza de lucru sezonieră în Regatul Unit. Amendamentul condamnă tratamentul discriminatoriu aplicat cetăţenilor din Bulgaria, Estonia, Lituania, România şi Slovenia, care nu beneficiază de aceeaşi taxă pentru vize ca cea aplicată de Regatul Unit cetăţenilor din celelalte 22 de state membre ale UE.


    “Este inadmisibil modul în care guvernul britanic a decis această taxă discriminatorie, contrară Cartei Sociale Europene. Pretextul formal stă într-o interpretare restrictivă a Londrei faţă de procedura semnării tratatului respectiv de către ţara noastră şi alte patru state est-europene”, a declarat Dan Nica. Acesta a cerut guvernului de la Bucureşti să acţioneze mult mai ferm pentru eliminarea acestei măsuri pe care o apreciază drept “jignitoare” la adresa românilor. Londra a aplicat o reducere de 55 de lire sterline a costului vizei de muncă pentru 22 de state membre ale UE, semnatare ale Cartei Sociale Europene din 1961. Cetăţenii din ţările care au ratificat ulterior acest document, între care şi România, trebuie însă să achite costul întreg de 244 de lire sterline.



    Curtea Constituţională a României dezaprobă “atacurile concertate” la adresa instituţiei omoloage din Republica Moldova. Judecătorii români apreciază că prin criza constituţională creată în acest stat se urmăreşte “anihilarea eforturilor de a construi, menţine şi consolida o democraţie autentică”. “A îndemna la nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale echivalează, fără echivoc, cu a instiga la nerespectarea legii, a statului de drept, a anula însăşi esenţa democraţiei”, se arată într-un comunicat transmis de instituţia de la Bucureşti.


    CCR apreciază că, de la înfiinţarea sa, Curtea Constituţională a Republicii Moldova şi-a câştigat o bună reputaţie internaţională, fiind expresia unui veritabil constituţionalism european care a şi justificat alegerea sa pentru exercitarea preşedinţiei Conferinţei Curţilor Constituţionale europene în perioada 2021-2024. Curtea Constituţională a Republicii Moldova a declarat neconstituţională hotărârea Parlamentului de la Chişinău, prin care a fost anulată numirea Domnicăi Manole în funcţia de judecător al CCM. Majoritatea parlamentară din stânga Prutului a propus un alt şef, care a depus jurământul în lipsa preşedintelui ţării, Maia Sandu, şi nu a recunoscut avizul Curţii privind existenţa circumstanţelor de dizolvare a Legislativului. Deciziile parlamentarilor au atras critici atât din partea Bucureştiului, cât şi a instituţiilor europene.



    Prima retrospectivă de film documentar românesc contemporan din Marea Britanie, organizată de ICR Londra are loc în perioada 26 aprilie – 31 iulie. Intitulată “Framing the Change”, retrospectiva cuprinde peste 30 de filme și evenimente speciale şi își propune o sondare a temelor actuale pentru societatea românească, precum efectele emigrației masive, intersecția dintre perspectiva religioasă și seculară, relația complicată dintre școală și educația la domiciliu şi reflecția asupra istoriei recente a României. Prima parte a selecţiei, care se desfăşoară până pe 12 iunie, a fost deschisă de o discuţie despre ultimele două decenii de documentar românesc, la care au participat directorii artistici ai festivalurilor Astra Film Sibiu, One World România, Sheffield Doc Fest și Open City Doc, urmată de proiecția filmului “La drum”, în regia lui Dumitru Budrala. Retrospectiva continuă pe 29 aprilie cu filmul “Acasă” de Radu Ciorniciuc şi se reia după Paşte, pe 4 mai cu “Home Alone – A Romanian Tragedy”, regizat de Ionuț Carpatorea. Filmele sunt prezentate pe canalele online ale ICR Londra, cu subtitrare în limba engleză. Programul complet se găseşte pe site-urile ICR şi ICR Londra.



    Reprezentanţa în Portugalia a Institutului Cultural Român transmite online, pe 29 aprilie, un material video în care Gigi Căciuleanu, unul dintre cei mai apreciați coregrafi români, va vorbi despre însemnătatea dansului în cultură și în existența umană în general. Filmul, care va prezenta parcursul pe care coregraful îl străbate de la idee la creație, va fi difuzat pe rețelele de socializare ale ICR Lisabona cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului. Gigi Căciuleanu este director de teatru, coregraf, dansator, profesor şi una dintre cele mai originale personalităţi ale dansului contemporan. Deţinător a numeroase premii şi decoraţii internaţionale, acesta a colaborat, de-a lungul anilor, cu artişti faimoşi din lumea dansului şi a muzicii şi este fondator al Companiei Naționale de Balet din Chile. În 2007 a înfiinţat la București Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, ale cărei spectacolele “D`ale noastre” și “Folia” s-au bucurat de un succes deosebit în spaţiul lusitan.






  • Jurnal românesc – 27.10.2020

    Jurnal românesc – 27.10.2020

    Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a eliminat din lista ţărilor aflate în zona galbenă de risc epidemiologic Statele Unite ale Americii, Israel, Republica Moldova, Brazilia şi alte 8 state. Totodată, a adugat 10 ţări, între care Irlanda, Elveţia, Portugalia şi Polonia. În prezent, 30 de ţări se regăsesc în document, iar persoanele care călătoresc din acestea în România sunt obligate să intre în carantină la domiciliu pentru 14 zile.


    Printre cele 30 se află multe ţări europene precum Cehia, Belgia, Olanda, Franţa, Elveţia, Spania, Marea Britanie, Croaţia, Irlanda, Polonia sau Portugalia. Sunt exceptaţi de la carantină cei care rămân cel mult trei zile pe teritoriul României şi prezintă la intrarea în ţară un test negativ pentru COVID-19, efectuat cu 48 de ore înainte de sosire. Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă actualizează lista în fiecare zi de luni. Mai multe informaţii se găsesc pe site-ul Institutului Naţional pentru Sănătate Publică.



    Departamentul pentru Românii de Pretutindeni anunță că perioada de evaluare a proiectelor transmise în cadrul celei de-a doua sesiuni de finanțare nerambursabilă, exclusiv pentru domeniul Educație, s-a încheiat. Lista cu proiectele validate, cele respinse, punctajele și sumele aprobate se găseşte se site-ul instituţiei www.drpr.gov.ro. Departamentul le recomandă celor care au participat la această sesiune să transmită eventuale contestaţii prin email, la adeesa proiecte@dprp.gov.ro, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data comunicării rezultatelor. Rezultatul contestațiilor va fi publicat pe site-ul propriu, la secțiunea Finanțare.


    Totodată, DRP precizează că motivele de respingere a anumitor proiecte le vor fi comunicate solicitanților numai la cererea acestora, care trebuie transmisă în termen de 10 zile lucrătoare de la afișarea rezultatelor. A doua etapă de depunere de proiecte dedicate domeniului Educație în vederea obţinerii de finanţare nerambursabilă a fost deschisă la începutul lunii octombrie. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a indicat că banii acordaţi în această sesiune sunt destinaţi dotării școlilor de limba română din diaspora și din comunitățile istorice.



    Cinci producţii româneşti participă la a 24-a editie a Festivalului International de Film Documentar de la Jihlava, care se desfășoară anul acesta în mediul online, în perioada 27 octombrie – 1 noiembrie. Este vorba despre coproducția România — Ungaria “Motherlands”, în regia lui Gabriel Babsi, care participă în cadrul secțiunii “First Lights”, dedicată filmului de lungmetraj documentar de debut, “Noi împotriva noastră”, de Andra Tarara, şi “Călătorie în jurul casei în 60 de zile”, de Alexandru Solomon, în secțiunea “Between the Seas” pentru Cel mai bun documentar din Estul și Centrul Europei, “Apropieri”, regizat de Ioana Grigore, în secțiunea “Between the Seas: Student Film Competition” pentru Cel mai bun documentar studentesc din Estul și Centrul Europei şi “Munca noastră cea de toate zilele”, de Lucia Chicos, în secțiunea “Short Joy” pentru Cel mai bun scurtmetraj documentar. La ediția din acest an a manifestării, toate filmele nominalizate pot fi urmărite gratuit pe platforma DAFilms. Telespectatorii pot vota peliculele favorite până pe 29 ocrombrie şi să decidă astfel câștigătorul Premiului publicului. Participarea documentarelor româneşti la festival este sprijnită de reprezentanța Institutului Cultural Român la Praga.



    Scriitoarele Claudia Serea și Diana Manole sunt promovate în cadrul proiectului “Voci feminine românești în America de Nord”, iniţiat de reprezentanța Institutului Cultural Român la New York. Manifestarea cuprinde o suită de premiere realizate sub forma unor materiale video înregistrate de fiecare scriitoare, materiale ce conțin o lectură în limba engleză de aproximativ 10 minute și care oferă un răspuns personal, autentic marilor transformări care se petrec în SUA și în lume.


    Videoclipurile sunt difuzate periodic, în fiecare marți. Seria a fost deschisă de Cristina Bejan şi Alta Ifland, a continuat cu Mihaela Moscaliuc şi Domnica Rădulescu şi cu Alina Cumpan şi Carmen Bugan. Urmează Clara Burghelea şi Roxana Cazan pe 3 noiembrie, Anca Mizumschi şi Adela Sinclair pe 10 noiembrie şi Alina Ștefănescu şi Lucia Cherciu pe 17 noiembrie. Proiectul se va încheia pe 24 noiembrie cu intervenţia Andreei Scridon şi Amandei OConnor. După transmiterea pe toate platformele online ale organizatorului, videolecturile pot fi accesate pe site-ul rciusa.info.

  • Documentarul „Tatăl nostru” de Andrei Dăscălescu, Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020

    Documentarul „Tatăl nostru” de Andrei Dăscălescu, Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020

    Documentarul Tatăl nostru/Holy Father de Andrei Dăscălescu a câștigat Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020, ediția Open Air (4 – 13 septembrie). Andrei Dăscălescu a debutat în documentar în 2008, cu “Constantin și Elena, film care îi are ca protagoniști pe bunicii săi, premiat la IDFA din Amsterdam cu First Appearance Award și la TIFF cu Premiul Zilelor Filmului Românesc. “Planeta Petrila (2016) este cel de-al doilea documentar al lui Andrei Dăscălescu și surprinde ultimele zile de activitate ale minei de cărbuni din Petrila și eforturile artistului Ion Barbu de a pune în valoare patrimoniul minei. Filmul a fost considerat Cel mai bun documentar la Premiile Gopo 2018 și a primit Premiul Publicului la TIFF.



    Despre cel mai recent documentar al său, Tatăl nostru, distins cu Premiului Special al Juriului la Sarajevo și cu Premiul Publicului la Astra Film Festival 2020, Andrei Dăscălescu spune că este cel mai personal. A început să filmeze în momentul în care el și iubita lui, Paula, au aflat că vor fi părinţi, dar documentarul nu se concentrează doar pe căutările sale de viitor tată, ci și pe relația cu tatăl său, devenit călugăr pe Muntele Athos.



    Andrei Dăscălescu : “Demersul acesta de a-l căuta pe tatăl meu și de a-i pune întrebări a fost unul destul de dificil din punct de vedere emoțional pentru mine. Și camera a acționat ca un scut, adică m-a făcut să fiu mai cumpătat, mai curajos, poate chiar mai inteligent în felul în care am abordat discuțiile cu tatăl meu. De asemenea, cred că cele opt luni de panică, de frică și de întrebări legate de ceea ce înseamnă să devii tată au trecut un pic mai ușor pentru că am documentat pașii. Dacă n-aș fi documentat, dacă n-aș fi filmat, cred că frica ar fi fost mai mare și aș fi gestionat întreaga perioadă mult mai greu. Să-mi caut tatăl, așa cum scrie în sinopsis, sună un pic romanțat. Noi am păstrat legătura, adică mai vorbeam la telefon din când în când, dar până la filmul ăsta nu l-am vizitat niciodată. Asta s-a întâmplat în premieră, odată cu prima filmare acolo. Adică de la prima întâlnire am fost cu camera și am încercat să aflu lucruri și în același timp să progresez cu proiectul de film documentar. În film sunt surprinse cele două vizite, așa cum au avut loc în realitate. La cea de-a doua vizită l-am găsit mult mai deschis, am reușit să comunicăm, să facem o excursie împreună și ne-am conectat mult mai bine. Lucrurile au evoluat, ceea ce pentru film este foarte important. Dacă stagnau, riscam ca personajul tatălui să pară unul negativ. Așa a ieșit un personaj rotund pe care ajungem, cred eu, să îl înțelegem pe parcursul filmului.



    Andrei Dăscălescu spune că pentru el un premiu al publicului înseamnă cea mai importantă recunoaștere și că de fiecare data când începe un nou proiect cinematografic are în minte publicul. Am făcut declarația asta gândindu-mă la alți regizori, pentru că sunt regizori din generația mea sau un pic mai mari care spun că fac filmele pentru ei, că nu le pasă de public. Eu pot să spun că îmi imaginez publicul și încerc să-mi imaginez cum va percepe emoțiiile pe care încerc să le transmit, structura filmului, și să fac în așa fel încât să funcționeze pentru public.



    Dacă ar fi să rezume experiența Tatăl nostru, Andrei Dăscălescu spune : Dacă ar fi să folosesc un singur cuvânt cred că acela este acceptare. Demersul de a-mi regăsi tatăl a pornit cu această intenție de a mă duce să-l iau la întrebări, poate chiar să-i reproșez alegerile pe care le-a făcut. Dar pe parcurs mi-am dat seama că putea face alegeri mult mai proaste și că fiecare om, până la urmă, are alegerile lui, iar situația mea nu e atât de negativă cum am văzut-o eu atâția ani. Și atunci, în rezumat, experiența acestui film ar însemna acceptare.



    Până la lansarea în cinematografele din România a documentarului său cel recent, Tatăl nostru/Holy Father, puteți găsi filmele lui Andrei Dăscălescu pe platformele Vimeo și You Tube.

  • Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului “One World Romania”

    Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului “One World Romania”

    Filmul este realizat de regizorul algerian Hassen Ferhani, premiat anul trecut la Locarno IFF şi RIDM Montreal International Documentary Festival.



    Publicul a desemnat câştigător documentarul francez Nici să nu vă gândiţi că urlu/ Ne croyez surtout pas que je hurle, semnat de Frank Beauvais. Acelaşi film a primit o menţiune specială din partea juriului liceenilor. Cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania s-a desfășurat cu sprijinul Institutului Cultural Român, între 21 și 30 august, în București, dar și online. A fost o ediție dedicată omului fără o identitate clară în mentalul majorității – străinul, minoritarul, marginea, periferia și tot ceea ce nu e inclus în acea majoritate. El poate fi asociat, în funcție de context, cu o persoană de etnie romă sau homosexuală, cu o persoană săracă sau cu un refugiat sau imigrant.



    Andrei Rus, director artistic al festivalului: Recent a apărut un sondaj comandat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, relevant pentru stadiul de rasism, xenofobie și homofobie în societatea românească. Acest sondaj a fost realizat în 2018 și în cadrul lui au fost adresate întrebări de tipul: Ați acccepta ca o persoană de etnie romă să vă fie rudă, prieten, coleg de muncă, vecin? Interesant este că pentru prima dată în ultimii treizeci de ani rezultatele au fost mai degrabă încurajatoare.


    Sigur că suntem departe de a fi caracterizați drept o societate incluzivă, care să accepte diversitatea în proporție de 100%, dar pentru prima dată, la toate aceste întrebări, peste 50% dintre cei întrebați au răspuns afirmativ. Acesta a fost punctul nostru de plecare, pentru că OWR este un festival de film documentar și drepturile omului, iar când vorbim despre drepturile omului vorbim, în general, despre activism și implicare. Vreau să spun că documentarele selecționate în festival atrag atenția asupra unor probleme, asupra unor aspecte care nu funcționează.


    De asemenea, ne-am gândit că poate n-ar fi rău să avem o atitudine mai degrabă pozitivă realizând ediția din acest an. Adică pornind de la acest fapt – marginalizarea anumitor categorii – să arătăm totuși că ne aflăm într-un fel de victorie de etapă, ca s-o numim așa. Cred că este important să marchezi și micile victorii într-o luptă de lungă durată. Însă în această perioadă de pandemie anumite discursuri au devenit radicale sau exagerate, au fost căutate motive pentru extindererea pandemiei și, ca întotdeauna, și nu doar în România, tot marginalii au fost cei blamați de o parte importantă a mass-media.


    Așa că revenind la sondajul de care vorbeam, nu știu dacă rezultatele respective mai sunt valabile acum. Să ne gândim numai la faptul că romii sau oamenii care s-au întors de la muncă din străinătate, în general oameni mai săraci, au fost găsiți drept țapi ispășitori în multe reportaje care vorbeau despre extinderea pandemiei.



    Secțiunea principală a ediției de anul acesta a festivalului a fost intitulată Habar n-ai tu cât te iubesc și dedicată minorității rome. Cele douăsprezece filme din această secțiune au fost proiectate la Verde Stop Arena, iar fiecare seară s-a încheiat cu un eveniment special.



    Andrei Rus, directorul artistic al festivalului OWR, ne-a vorbit despre filmele incluse în secțiunea principală și ne-a făcut câteva recomandări:



    Am făcut o selecție de 12 filme din toate timpurile, documentare despre romi. În această categorie am inclus și filme biografice, unul dintre ele ar fi despre celebrul muzician Django Reinhardt. Un alt film biografic vorbește despre biografia Katarinei Taikon, un fel de Martin Luther King în variantă feminină, care a trăit în anii ’60 în Suedia, o înfocată activistă pentru drepturile civile ale romilor.


    Dacă vorbim despre această secțiune, vorbim de filme care sunt realizate din anii 50 până în prezent, dar și despre filme care au fost realizate în foste țări comuniste, ca Cetățeanul Gyuri, capodopera lui Pál Schiffer (Ungaria) sau Înainte de căderea frunzelor /Before the leaves fall de Władysław Ślesicki (Polonia). Dar am avut și filme foarte recente, de exemplu, filmul Acasă-My Home de Radu Ciorniciuc, care a deschis festivalul și spune povestea unei familii de etnie romă care trăia în Delta Văcărești până la trasformarea lui în Parc Natural, totodată prima arie protejată urbană din țară. Sau A Lua Platz, un film francez, o poveste despre români de etnie romă care încearcă să-și găsească de lucru în Franța. Așa că secțiunea asta a inclus filme realizate între 1957 și 2020.



    Filmele, dezbaterile și evenimentele care au avut loc pe parcursul celor zece zile de festival s-au desfășurat la Verde Stop Arena, Cinema Elvire Popesco, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Cinema Muzeul Țăranului, Mercato Kultur, BRD Scena 9 și Manasia Hub.