Tag: filme romanesti

  • Jurnal românesc – 17.04.2023

    Jurnal românesc – 17.04.2023

    În contextul unui deficit al cadrelor didactice, universitățile din Timișoara caută variante ca să poată aduce în fața studenților dascăli români care profesează în străinătate. Rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Pirtea, spune că e deja o certitudine că vor fi cercetători români plecați în străinătate care, într-o formă sau alta, vor contribui la formarea studenților: Prin această zonă de online dispar criteriile teritoriale și regionale sau vecinătăți fizice. Suntem la un click distanță de fiecare cercetător și avem programe foarte multe dezvoltate prin care aducem profesori invitați, programe de teaching training, cercetători care să vină o săptămână, o lună, un an, pe o perioadă pe care și-o doresc și au posibilitatea să se integreze în modul de predare și de cercetare al UVT. Și deja avem discuții punctuale cu astfel de cercetători care vor veni.”, a declarat rectorul Universității de Vest din Timișoara, subliniind totodată că un cercetător din Germania procură substanțele necesare în 5 zile, la noi în 5 luni prin proceduri birocratice. Cercetătorii au nevoie de următorul lucru: mai multă putere de decizie, mai multe resurse și mai puțină birocrație.”



    Mai multe producţii cinematografice din ţara noastră vor participa în perioada 21-23 aprilie la Festivalul de Film Românesc de la San Francisco. Ajuns la cea de-a VIII – a ediție, festivalul cuprinde anul acesta o selecţie de filme ce va fi prezentată sub titlul: Stories in Motion: Chartering Paths in Romanian Cinema”/ Poveşti în mişcare: trasee definitorii ale cinematografului românesc”. Evenimentul se va deschide cu o proiecţie a filmului dramatic Miracol” în regia lui Bogdan George Apetri, producţie realizată în 2021, care s-a bucurat de un mare succes de presă şi de public în Statele Unite ale Americii. Din program mai fac parte pelicule precum: RMN, Metronom, Neidentificat şi Oameni de treabă.



    Institutul Cultural Român Mihai Eminescu” la Chișinău sprijină organizarea celei de-a XIII-a ediții a Concursului Internațional de Canto Academic Alexei Stârcea” – un eveniment bienal cu tradiție, organizat de Filarmonica Națională Serghei Lunchevici” în colaborare cu Uniunea Muzicienilor din Republica Moldova, cu susținerea Ministerului Culturii al Republicii Moldova și care anul acesta va avea loc în perioada 25-27 aprilie 2023, la Palatul Republicii din Chișinău.


    ICR Chișinău acordă, în mod tradițional, cele 2 premii I de interpretare pentru categoriile: Voce Bărbați și Voce Femei, în valoare de 500 EUR fiecare, evenimentul înscriindu-se în seria de proiecte destinate încurajării şi promovării tinerelor talente, precum şi creării unui dialog între muzicienii din România, Republica Moldova şi Ucraina.



    Institutul Cultural Român organizează prima participare cu stand a României la jazzahead! Bremen, Germania, unul dintre cele mai importante târguri internaționale destinate profesioniștilor și artiștilor din lumea jazzului, în perioada 27-30 aprilie 2023.


    jazzahead! reprezintă cel mai mare eveniment internațional organizat în Europa și dedicat profesioniștilor din lumea jazz-ului, având o istorie de peste 20 de ani în realizarea și menținerea legăturilor de colaborare, atât la nivel de instituții, cât și la nivel de organizații partenere și actori individuali sau reprezentanți ai celor mai mari festivaluri internaționale de jazz din lume și este considerat de vizitatorii profesioniști din întreaga lume reuniunea familiei jazzului mondial”.


    Formatul târgului presupune desemnarea anuală, prin rotație, a unei țări cu statut de invitat de onoare. Germania deține acest titlu în 2023 și beneficiază de un stand aparte, de o serie de evenimente dedicate, dar și de o vizibilitate sporită. De-a lungul timpului, au fost prezenți peste 3.000 delegați din 64 de țări invitate.



    A trecut la cele veșnice Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, realizatorul tehnic al Coloanei Infinitului, care și-a dedicat viața cercetării fundamentale a vieții și operei creatorului sculpturii moderne, Constantin Brâncuși.


    Sorana Georgescu Gorjan s-a născut la Petroșani (județul Hunedoara) la 1 martie 1939, în familia inginerului Ștefan Georgescu — Gorjan și a profesoarei de franceză Voichița (născută Duma). A absolvit Facultatea de Litere, a lucrat mai întâi ca traducătoare la Institutul de Oncologie de la Fundeni, apoi la redacția de limbi străine a Academiei Române, până la ieșirea la pensie.


    Familia Gorjan a avut o contribuție importantă în viața și opera lui Brâncuși, potrivit criticului de artă Pavel Șușară: Prezența unică și providențială în viața profundă și în opera majoră a lui Constantin Brâncuși este aceea a familiei Gorjan, reprezentată prin trei generații, ele însele exemplare: Ion Georgescu-Gorjan, Ștefan Georgescu-Gorjan și Sorana Gorjan. Dacă primul dintre Gorjeni, Ion, l-a sprijinit material, moral și sufletește pe tânărul Brâncuși, cel de-al doilea, Ștefan, i-a fost partener, și coautor, la cel mai temerar proiect artistic de for public al sec. XX, Ansamblul de la Tg. Jiu, creatorul soluției tehnice unice pentru realizarea și susținerea Coloanei fără sfârșit, iar cea de-a treia generație, Sorana Gorjan, s-a dedicat, cu o pasiune enormă și cu un devotament unic, atât posterității lui Brâncuși, operei sale mereu provocatoare, cât și valorificării celei mai prețioase arhive Brâncuși din România, aceea care constituie patrimoniul familiei Gorjan“.






  • Festivalul Internațional de Film de Animație Animest

    Festivalul Internațional de Film de Animație Animest

    Eveniment dedicat filmului de animație, Animest este
    locul în care cele mai importante producții internaționale lansate în ultimul
    an au parte de o primă întâlnire cu publicul din România. Ediția din acest an,
    a 17-a, se desfășoară la București între 7 și 16 octombrie, și are în program
    peste 340 de titluri, printre acestea remarcându-se filme de animație care s-au
    impus în competițiile marilor evenimente cinematografice internaționale.

    Mihai
    Mitrică, directorul Animest: Este
    o ediție în plină forță, după 2 ani de pandemie. Dar Festivalul Animest nu s-a
    oprit nici în pandemie. Am făcut o ediție exclusiv online și o ediție hibrid,
    anul trecut am proiectat filme într-un singur cinematograf, dar la această
    ediție proiectăm filme în peste 5 locații. Nu întâmplător, după acești doi ani
    de pandemie, am hotărât ca tema acestei ediții să fie dragostea, așa că avem în
    program foarte multe povești de dragoste, bineînțeles animate și foarte colorate.
    Competiția internațională de lungmetraj reunește la această ediție povești
    excepționale care îi conving chiar și pe cei mai greu de impresionat spectatori.

    Este vorba de cinci filme. Unul dintre filme este produs în Japonia, un altul
    este coproducție Japonia-Franța, avem, printre altele, și un film din
    Portugalia, care se numește Nayola. Portugalia este de fapt și țara invitată la
    această ediție a festivalului, astfel că vom avea o mulțime de filme
    portugheze. În competiția internațională de lungmetraj mai avem și un film
    lituaniano-american, tot o frumoasă poveste
    de dragoste. Foarte interesant este că două dintre cele cinci filme din
    competiția internațională au ca subiect războiul, însă modul în care este
    prezentat războiul sau modul de abordare al subiectului este foarte original.
    Cu toate că sunt filme despre război, au culoare și umor. Ca o
    concluzie, aș spune că se pare că pandemia a lucrat în favoarea iubirii, ca să
    spun așa. Din ce se vede în pe programul Animest de la această ediție, se pare
    că lumea a avut mai mult timp să se gândească, să le aloce mai mult timp celor
    dragi, iar asta se vede într-adevăr din producțiile pe care le-am primit.


    Unul dintre cele 49 de scurtmetraje selecționate în
    Competiția Internațională va pleca acasă cu Trofeul Animest 2022, care îi va
    asigura automat un loc pe lista candidaților eligibili pentru o nominalizate la
    Premiile Oscar, acordate de Academia Americană de Film. Printre acestea se
    numără și două producții românești: Suruaika, un film de Vlad Ilicevici și Radu
    C. Pop, în care o pisică ajunge să dețină toată puterea, și Sasha (regia
    Serghei Chiviriga), despre un adolescent care ajunge să descopere într-un mod
    ciudat adevărul despre propria identitate sexuală.

    Mihai Mitrică, directorul Animest: Nici filmele românești nu fac excepție dacă vorbim de
    calitate și diversitate. În plus, anul acesta am primit mai multe filme ca
    oricând. Este o concluzie pe care o trag iarăși, probabil că acești doi ani de
    pandemie și-au pus amprenta asupra producțiilor, care sunt mai numeroase. Un
    lucru de remarcat este că majoritatea filmelor românești primite anul acesta și
    selecționate au și o durată mai lungă. Există filme de 9 sau de 12 minute, dar
    există și multe filme care au o durată de 15 minute. În general, dacă vorbim de
    anii trecuți, durata medie a unui film românesc, era de 4 minute, foarte puține
    filme aveau 9 minute. De aceea cred că
    artiștii au avut mai mult timp să elaboreze filmele și au găsit povești pe care
    să le spună în 12 minute sau chiar mai mult. În ceea ce privește calitatea, cu
    mici excepții, de la an la an a fost mult mai ridicată



    Cei curioși să exploreze noi viziuni din lumea filmului
    de animație vor aprecia scurtmetrajele din Competiția de film studențesc, care
    vin de la cele mai prestigioase școli de animație din lume. Festivalul Internațional de Film de Animație Animest este
    singurul festival din România dedicat în exclusivitate filmului de animație.
    Fondat în 2006, festivalul aduce pe marele ecran sute de filme din toată lumea,
    în șase categorii de competiție, retrospective, programe dedicate unor școli de
    animație faimoase, festivalurilor de gen, marilor nume ale industriei.

    În
    fiecare an, în octombrie, Bucureștiul găzduiește regizori de film, producători,
    studenți, curatori și jurnaliști, care iau parte la discuții cu publicul, la
    premiere, țin ateliere și master-class-uri, susțin concerte și prezintă
    proiecte noi de filme de animație. Una dintre cele mai importante misiuni ale
    festivalului este aceea de a resuscita și promova animația autohtonă.
    Competiția locală din cadrul festivalului a crescut din 2007, când a fost
    lansată. Noua generație care a participat la atelierele organizate de Animest
    numără deja profesioniști în studiouri de animație din țară, dar și studenți la
    marile universități europene. În ultimii ani, filmele de animație românești au
    fost selectate și premiate la festivaluri importante. Festivalul organizează
    proiecții de film în diverse orașe ale țării, curatoriază selecții de film la
    festivaluri internaționale, iar Animest Chișinău este un eveniment anual
    constant din 2011 încoace.

  • Personaje istorice feminine în filmele româneşti din perioada comunistă

    Personaje istorice feminine în filmele româneşti din perioada comunistă

    Ca toate regimurile dictatoriale fie de dreaptă, fie de stânga, și cel comunist din România a transformat filmul istoric în mijloc propagandistic. Ideologia pe care cinematografia trebuia s-o reflecte era cea național-comunistă cu toate distorsiunile ei istorice și eliminări de adevăruri. Mai mult decât atât. În comunism, filmul avea și un rol pedagogic, el educând generații întregi cu privire la istoria națională și la tipul de patriotism pe care românii trebuiau să-l adopte în comportamentul lor. Mai ales, după 1974, implicarea programatică a cinematografiei româneşti în proiectul propagandistic al partidului comunist, de făurire a omului nou, constructor conştient al societăţii socialiste multilateral-dezvoltate şi al naţiunii socialiste“, este mai pronunţată.



    Subiectele acestor filme atingeau perioada antichității daco-romane, a medievalității, când principatele Moldovei și Țării Românești s-au colagulat mai bine, și a secolelor XIX-XX, fără însă a se pomeni nimic de contribuția monarhiei la modernizarea statului român. În realizarea acestor filme s-au remarcat, printre alții, regizorii Mircea Drăgan, Gheorghe Vitanidis, Doru Năstase, dar mai ales Sergiu Nicolaiescu, realizator prolific și, poate, cel mai eficient creator de filme istorice, care au fundamentat şi alimentat mitologia naţionalist-comunistă”, după cum l-a numit Mihaela Grancea, profesoară universitară la Univeristatea Lucian Blaga” din Sibiu. Însă, cum apăreau personajele istorice feminine în aceste univers cinematografic maniheist dominat de bărbați, atât eroi, cât și dușmani? Erau femeile din aceste filme descrise realist — deși, izvoarele istorice oferă puține informații despre soțiile, mamele și fiicele domnitorilor — sau erau și ele subsumate ideologiei? Ne răspunde tot profesoara universitară Mihaela Grancea:



    În majoritatea firmelor, prezența femeilor este fugară și exotică. Avem doar câteva apariții fugare în cel mai cunoscut poate film istoric românesc Mihai Viteazul”. Este vorba de doamna Stanca și amanta en-titre a lui Mihai, cea care îi construia unele dintre relațiile externe, relații legate de facilitarea unor împrumuturi financiare. În aceste filme, un rol important l-au avut stereotipurile masculine. Iar femeile erau, mai degrabă, absente, niște absențe notabile pe care le întâlnim, mai ales, în filmele turnate de Sergiu Nicolaescu. Acesta, prin personalitatea sa și prin scenariile pe care le-a scris singur sau în colaborare cu unii dintre istoricii în vogă ai epocii a redus pe cât posibil existența femeilor din elita celor două țări române în filmele respective.”



    Există, totuși, o excepție: filmul regizat de Malvina Urșianu, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu”, și realizat în 1980, după nuvela clasică Alexandru Lăpușneanu” de Costache Negruzzi. În această producție, care prezintă cea de-a două domnie, sfârșită tragic, a domnitorului moldovean Alexandru Lăpușneanu, se remarcă plenar două prezențe feminine: soția lui Alexandru Lăpușneanu, Ruxandra, și doamna Chiajna, sora ei, care la vremea aceea era cea care domina scena politică și nu numai politică internă. Cele două femei — fiicele lui Petru Rareș, deci nepoate ale lui Ștefan cel Mare — vor fi regente în perioada minoratului fiilor lor. S-o ascultăm pe Mihaela Grancea:



    Cele două femei au caractere diferite și filmul subliniază acest lucru. În film urmărim evoluția caracteriologică a Ruxandrei care, dintr-o ființă apatică, lipsită de entuziasm, care trebuia să se căsătorească cu Joldea uzurpatorul, într-un fel se adaptează în primii ani căsătoriei cu Alexandru Lăpușneanu, cel care în tinerețe părea mai rezonabil în calitate de conducător politic. Pe măsură ce paranoia îl cuprinde pe Lăpușneanu, observăm cum ea se îndepărtează de acesta și este atent la conservarea statutului ei și al copiilor ei. Ea va face gestul ipotetic dar radical de a-și otrăvi soțul. Din câte știu eu, sursele cronicărești sunt destul de ambigue. În schimb, în film, conform nuvelei lui Negruzzi, ea este cea care îl otrăvește pe Alexandru Lăpușneanu. Și îl urcă pe tronul Moldovei pe fiul ei, pe Bogdan, ea fiind în perioada aceasta regentă.”



    Celălalt personaj principal feminin din film este doamna Chiajna, altă fiică a domnitorului Moldovei Petru Rareș și soție a voievodului Țării Românești Mircea Ciobanul. De altfel, doamna Chiajna constituie și subiectul altor opere literare, fiind un simbol al cruzimii și ambiției, un fel de contra-exemplu la modelul feminității docile și blânde care a circulat mult timp în istorie. Și exact acest rol, devenit deja loc comun în istoriografie și literatură, îl joacă doamna Chiajna și în filmul Malvinei Urșianu:



    Doamna Chiajna este un personaj stereotipic. E gândită să pară foarte arogantă, lipsită de subtilitate. Ea, totuși, prezintă o parte din voință extraordinară reală a acestei femei care, într-o perioadă de criză politică – secolul al XVI-lea a fost plin de astfel de crize politice și de cruzime — a reușit să-și impună voința. Și nu a sfârșit nici de vreme, nici dramatic, așa cum a sfârșit doamna Moldovei murind la 32 de ani de o boală naturală. Filmul este deosebit prin cromatică, prin expresivitatea imaginii, prin reconstituirea istorică. Observăm și dorința de a prezenta o scenografie apropiată ecranizărilor după piesele shakespeariene. De altfel, umbrele și clarobscururile sunt întâlnite în astfel de ecranizări. Mă gândesc în primul rând la cea realizată de Orson Wells după Macbeth”.”



    Deşi, momentan, analiza prezenței feminine în filmele istorice, din perspectiva adevărului istoric, este de-abia la început, în România, ea va fi, cu siguranţă, aprofundată în continuare.

  • Festivaluri de film în 2021

    Festivaluri de film în 2021

    Dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili ani pentru cinematografia monadială, marcând o pauză și în istoria Festivalului de Cannes, în 2021 festivalurile de film și-au reluat activitatea, cele mai multe fiind organizate în formă hibrid și au inclus în programul lor și premiere foarte așteptate.



    Ediția aniversară, de 20 de ani, a celui mai mare festival de film din România, Festivalul Internațional de Film Transilvania TIFF, s-a desfășurat la sfârșitul lunii iulie (23 iulie – 1 august). Au fost zece zile marcate de premiere absolute, zeci de proiecții sold-out, întâlniri cu cei peste 1.000 de invitați și un număr impresionant de spectatori. Peste 100.000 de iubitori de cinema au sărbătorit întoarcerea în sălile de cinema la împlinirea a 20 de ani de TIFF, transformând ediția din 2021 în cel mai amplu eveniment organizat la noi în țară de la începutul pandemiei. Peste 93.000 de plătitori de bilete au urmărit, în cele 17 locații în aer liber și în interior, selecția de 179 de filme venite din 47 de țări. Lor li s-au alăturat spectatorii prezenți la concertele, masterclass-urile, și întâlnirile cu profesioniștii din industrie, organizate cu intrare liberă – în total, peste 100.000 de participanți. Întâlnirea cu dansatorul de origine ucraineană Sergei Polunin, invitatul special TIFF 2021, s-a aflat în topul celor mai atractive evenimente. România sălbatică (regia Dan Dinu, Cosmin Dumitrache), documentarul românesc prezentat în premieră absolută la TIFF 2021, este filmul care a obținut Premiul publicului și a înregistrat cel mai mare număr de spectatori la această ediție.



    Astra Film Festival s-a desfășurat în aer liber, în săli de cinema și online, în perioada 5-12 septembrie. Temele principale ale #AFF2021, Alerta de colaps climatic, Cupluri în ape tulburi, Procreare în noile coordonate, Moarte indecentă și Granițe, au avut în vedere unele dintre cele mai importante și mai profunde subiecte ale momentului. Festivalul Astra Film Sibiu, ajuns la cea de a 28-a ediție, a prezentat 200 de evenimente cinematografice, inclusiv programul special de vizionare de filme din bărci care plutesc pe lac, Bărcile de Salvare, care a prezentat proiecțiile unor filme realizate de jurnaliști de la Recorder. Pasionații de film documentar au avut ocazia să întâlnească un invitat foarte special, Gary Clarke, unul dintre cei mai apreciați directori de imagine din Marea Britanie, nominalizat la Premiile Emmy, care a susținut masterclass-ul, În Căutarea Realului: Etica Documetarului Dramatizat.



    Cel mai bun film al Secțiunii România a fost considerat Noi împotriva noastră, regia Andra Tarara, absolventă a programului de masterat Studii Vizuale și Societate, de la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA (promoția 2018). Juriul a apreciat colaborarea dintre doi cineaști – Andra Tarara și Ion Tarara – aparținând unor generații diferite și modul în care cei doi au găsit calea comună de comunicare prin intermediul limbajului cinematografic. A fost apreciată de membrii juriului analiza emoționantă și onestă a relației autoarei cu tatăl ei și autenticitatea dialogului lor referitor la maladia care a afectat viețile amândurora.



    Cea de-a 14-a ediție a Festivalului de Film Documentar One World Romania (11-27 iunie) a abordat poziționarea femeii în fața și în spatele aparatului care i-a modelat și i-a deformat imaginea în mod dramatic, dar care i-a și folosit deseori drept instrument de eliberare: camera de filmat. Femeile au fost întotdeauna foarte prezente în selecțiile anilor precedenți, dar în 2021 organizatorii One World Romania au subliniat modul în care acestea au depășit statutul schematic în care le închid adesea narațiunile tradiționale și au reușit să-și formuleze propriile versiuni despre aceste subiecte, inspirate din experiența lor directă a inechității, marginalizării și subreprezentării. Ca în fiecare an, One World Romania și-a propus să facă și un tur de orizont al celor mai remarcabile eforturi din domeniul filmului documentar contemporan. Festivalul a inclus,de asemenea, secțiunile clasice dedicate justiției, imigranților și refugiaților din întreaga lume.


  • “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    Documentarlu “Ti mini tini eșţă Ceaușescu”, tru regia al Sebastian Mihăilescu, fu tiñisitu, tu bitisita a anlui ţi tricu, cu două premii importante – Premiile tră Nai ma bun film ditu Europa Centrală și di Est și Nai ma bună imagine (ţi ălli si cadi a directorului di imagine Barbu Bălășoiu)-, tru cadrul a Festivalui Internațional di Film Documentar Ji.hlava, cum și cu premiul tră Nai ma bun lungmetraj di debut (New Talent Award) la Festivalu DocLisboa. Juriul deadi distincția Best Central and East European Documentary tră maniera ludică tru cari aestu xanaamintă istoria a Româniillei prit metoda reconstituirillei, analizănda tu idyiulu kiro pi aţelli cari u interpreteazdă, tru ună narațiune bazată pi auto-reflecție.”



    Ti mini tini eșţă Ceaușescu easti un melanju experimental di documentar și ficțiune, cari mindueasti s’află motivația di dinăpoia a acțiunilor a tinirlui Nicolae Ceaușescu, aţelu ditu soni dictator român, șeflu di stat a Republicăllei Socialiste România ditu 1967 până la cădearea a regimului comunist, tru 22 di andreu 1989. Tru filmul experimental al Sebastian Mihăilescu, tineri cu ilikii anamisa di 15 și 22 di ani, ţi yin ditu medii diferite, llia parti la audiții tră rolu al Nicolae Ceaușescu tru tinireață, tu giumitatea a añiloru 1930.



    Adolescenții pozează ca tru cadurli di arhivă, transformănda tru ficțiune un singiru di documente oficiale și acționănda născănţă contra a alantoru. Elli s’raporteadză la Nicolae Ceaușescu ași cum vrea s-raporteadza la un personaj di ficțiune, fără idei preconcepute, ambartitănda caracteristitli andicra di mirakili a loru, ditu videala a clișeelor ditu cinematografia comercială. Sebastian Mihailescu, regizorul a documentarului experimental Ti mini tini eșţă Ceaușescu.



    “Voi s’cundilledzu că personajlu a documentarlui a meu nu ari dipu mare ligătură cu personajlu istoric Nicolae Ceaușescu. Alithiulu Nicolae Ceaușescu fu maş ca pretext, tru noima aleapsimu s’ufilisescu un personaj cari easti tru idyiulu kiro caricatural ama și iconic-iconic tru noima pi cari u avu, di exemplu, lider comunist chinez Mao Zedong dupu portretili realizate di Andy Warhol-un personaj ti cari toată lumea ș’da astădz cu părerea, aca nu știe dipu multe ti el ică nu bănă tru comunism. Tihea a mea fu că, colaborânda cu un istoric, avui acces la dosarlu di cadre al tinirului Ceaușescu, dosar ti lu avea Siguranța a Statului, serviciu secret cari funcționă tru România sum aeastă numă până tru 13 brumaru 1940. Când ani vini ideea s’adaru filmul nu cunoșteam aest dosar, minfueamu că va s’adaru unu filmu ti Nicolae Ceaușescu prezentânda-lu ca un personaj iconic, cum spuneam, un personaj pi cari nă imaginăm că-lu știm tuț, ama pi cari nu para lu cunuștem. Añi băgaiu ntribarea cari poati s’interpretează rolul a lui și nu mindueamu un tadi actor interpretânda rolu aestu.




    Ași ñi vini ideea a unui portret colectiv și alepşu perioada ditu bana al Ceaușescu ninti di 1945, perioada tru cari aestu eara ilegalist și feaţi hăpsani, tră itia că ñi si păru ma ofertantă. Ni si păru ună perioadă ma ofertantă tră filmul a meu maxusu că nu avea materiale di arhivă filmate cu Ceaușescu, tu atelu kiro el nu avea importanța ţi avu ma amanatu. Provocarea fu s’recreedzu ică s’creedzu niscănti imagini cari nu există și s’lansedzu ntribarea desi tru un film cari nkiseasti si la aesta idhee poati s’aibă ună cumată di averu. Minduiiu că organizânda un casting dupu cari s’alegu interpreți cari s’aibă idyea ilikie Nicolae Ceaușescu ditu tinireață va s’hibă ună căbili ta s’mi aproliu di averu. Așa organizaiu castingul, caftaiu tineri ditu diverse medii sociale, educaț, ma puțăn educați, tiniri cari abandonara școala, cumbandonata și Ceaușescu, după patru clase, ama și oameni cari ș-dusiră ma largu studiile.


    Vrui, pritu aestu casting s’vedu desi pot s’lu aflu pi tinirlu Ceaușescu, minduinda ama s’aflu și cari vrea s’hibă simiţa aţea a yinitorului dictator, a arăului, s’aflu cum și când s’alăxeaşti un om, ţi ari dinăpoia a unui om ahât di controversat.”


    Ditu distribuția a filmului fac parte actori profesioniști și neprofesioniști: Denis Duma, Dan Hudici, Ionuț Amador Motoi, Mario Sandrino Rădulescu, Mihai Topalov, Cristiana-Alexandra Gheorghe, Cristina Parancea, Alin Ilie Grigore, Zhang Florin-Zhiyuan și alții. Producătorlli a filmului suntu Claudiu Mitcu, Ioachim Stroe și Robert Fița. Documentarlu easti adratu di Wearebasca, cu agiutorlu a Centrului Național al Cinematografiei, tru colaborare cu Societatea Română di Televiziune. Sebastian Mihăilescu (n. 1983) easti absolvent a Universitatillei Naționale di Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale” (promoția 2013), cum și a unui master tru regie di film la idyea universitate. Filmul a lui di absolvire, Apartament interbelic, tru zonă superbă, ultracentrală (scurtmetraj; scenariu Sebastian Mihailescu & Andrei Epure; produs di HiFilm) fu proiectat tru premieră tru 2016 la Festivalul Internațional di Film di la Locarno – Pardi di Domani Competition.




    Autoru: Corina Sabău


    Armânipsearia: Taşcu Lala













  • Filmele românești ale anului 2021

    Filmele românești ale anului 2021

    Multe dintre filmele a căror premieră era programată
    pentru 2020- an extrem de dificil pentru cinematografia monadială- au putut fi
    văzute în 2021, iar festivalurile, unele dintre ele suspendate sau organizate
    online în 2020, și-au reluat activitatea anul trecut, numeroase evenimente
    fiind organizate în formă hibrid. Criticul Andrei Gorzo este de părere că în
    România, filmul anului 2021 este
    Babardeală cu bucluc sau porno
    balamuc (premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin), pe care îl
    consideră unul dintre cele mai bune filme ale lui Radu Jude – agresiv,
    experimental, debordând de idei și mai ales de un simț superincisiv al
    contemporanului.

    Dacă Academia vrea să demonstreze cu adevărat buna credință
    față de cinema, ar trebui să parieze pe această peliculă vizionară
    , a scris
    despre filmul lui Radu Jude IndieWire, unul dintre cele mai cunoscute site-uri
    dedicate recenziilor cinematografice, făcând referire la faptul că filmul lui
    Jude se numără și printre favoritele criticilor străini pentru nominalizările
    la Oscar 2022. Actriţa Katia Pascariu, interpreta rolului principal în film, a
    fost inclusă pe lista celor mai buni actori ai anului 2021 alcătuită de cotidianul
    New York Times, pe lista întocmită de celebrul cotidian aflându-se actori ca
    Denzel Washington, Joaquin Phoenix, Benedict Cumberbatch și Kristen Stewart.


    Un alt film românesc foarte apreciat și multipremiat din
    2021 este Câmp de maci. Realizat după un scenariu de Ioana Moraru, Câmp de
    maci a fost prezentat în premieră mondială la cea de-a 24-a ediție a
    Festivalului Internațional Tallinn Black Nights (PÖFF). Filmul a fost prezent
    în peste 40 selecții oficiale la festivaluri din Europa, Statele Unite ale
    Americii și Asia. Câmp de maci are în palmares șase premii internaționale,
    două dintre acestea fiind acordate pentru cea mai bună interpretare actorului
    Conrad Mericoffer (la Festivalul Internațional de Film Gijón și Festivalul
    Internațional de Film de la Torino). În România, filmul a fost prezentat în
    premieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), unde a fost
    recompensat cu două premii: Premiul pentru Cea mai bună regie și Premiul
    Publicului. Inspirat din fapte reale, Câmp de maci prezintă o zi din viața
    lui Cristi (interpretat de Conrad Mericoffer), un tânăr jandarm din București.


    Recompensată cu Premiul pentru cel mai bun lungmetraj
    românesc la TIFF 2021, pelicula regizată de Ruxandra Ghițescu reușește aproape
    imposibilul și ar trebui văzută de adolescenți și de maturi, și discutată cu
    psihologii, scrie criticul Iulia Blaga despre
    Otto Barbarul, lungmetrajul de debut al regizoarei.

    Este primul film
    românesc care te face să înțelegi ce simte un adolescent de azi
    , consideră
    Iulia Blaga în cronica sa din publicația Libertatea. Câștigător al Premiului
    pentru cel mai bun lungmetraj românesc la Festivalul Internațional Transilvania
    TIFF, filmul surprinde momentul din viața unui adolescent punk în vârstă de 17
    ani, în care acesta se confruntă cu pierderea iubitei sale. Băiatul devine
    captiv într-un cerc vicios creat de părinți, bunicul său, mama iubitei sale și
    ancheta derulată de serviciile sociale.


    Întregalde, cel mai nou lungmetraj al lui Radu Muntean, a
    avut premiera mondială în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes.
    Cu un scenariu semnat de Radu Muntean, Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu,
    filmul spune povestea a trei prieteni care se află într-o excursie umanitară.
    Călătorind într-un jeep pe drumurile de munte neasfaltate ale satului
    Întregalde, ei întîlnesc un bătrîn singur pe care încearcă să-l ajute să ajungă
    la gaterul unde pretinde că lucrează.
    Alături de actorii Maria Popistaşu, Ilona Brezoianu şi Alex Bogdan,
    actorul neprofesionist Luca Sabin este o adevărată revelație, consideră
    criticii.

    Eu cred că pot spune adevărul despre o parte din noi, de care ori nu
    sîntem conștienți, ori nu prea vrem să fim. De asta încerc în filmele pe care
    le fac să pun personajele într-o postură inconfortabilă. Cred că în felul ăsta
    ajungi să-ți chestionezi acțiunile. Și mă refer aici mai degrabă la spectatori
    decît la personaje
    , spune regizorul Radu Muntean.




  • “Pentru mine tu ești Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    “Pentru mine tu ești Ceaușescu”, premiat la festivaluri internaționale

    Documentarul Pentru mine tu ești Ceaușescu, în regia lui Sebastian Mihăilescu, a fost distins, la finalul anului trecut, cu două premii importante -Premiile pentru Cel mai bun film din Europa Centrală și de Est și Cea mai bună imagine (ce i-a revenit directorului de imagine Barbu Bălășoiu)-, în cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar Ji.hlava, precum și cu premiul pentru Cel mai bun lungmetraj de debut (New Talent Award) la Festivalul DocLisboa. Juriul i-a acordat distincția Best Central and East European Documentary pentru maniera ludică în care acesta recreează istoria României prin metoda reconstituirii, analizîndu-i în același timp pe cei care o interpretează, într-o narațiune bazată pe auto-reflecție.



    Pentru mine tu ești Ceaușescu este un melanj experimental de documentar și ficțiune, care încearcă să găsească motivația din spatele acțiunilor tînărului Nicolae Ceaușescu, ultimul dictator român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din 1967 până la căderea regimului comunist, în 22 decembrie 1989. În filmul experimental al lui Sebastian Mihăilescu, tineri cu vîrste cuprinse între 15 și 22 de ani, provenind din medii diferite, participă la audiții pentru rolul lui Nicolae Ceaușescu în tinerețe, la mijlocul anilor 1930.



    Adolescenții pozează ca în fotografiile de arhivă, transformînd în ficțiune o serie de documente oficiale și acționînd unii asupra celorlalți. Ei se raportează la Nicolae Ceaușescu așa cum s-ar raporta la un personaj de ficțiune, fără idei preconcepute, însușindu-și caracteristicile sale în funcție de pasiunile lor, prin prisma clișeelor din cinematografia comercială. Sebastian Mihailescu, regizorul documentarului experimental Pentru mine tu ești Ceaușescu.



    Aș vrea să subliniez că personajul documentarului meu nu are prea mare legătură cu personajul istoric Nicolae Ceaușescu. Adevăratul Nicolae Ceaușescu mi-a servit doar ca pretext, în sensul că am ales să folosesc un personaj care este în același timp caricatural dar și iconic- iconic în sensul pe care l-a căpătat, de exemplu, lider comunist chinez Mao Zedong în urma portretelor realizate de Andy Warhol- un personaj despre care toată lumea își dă astăzi cu părerea, chiar dacă nu știe prea multe despre el sau n-a trăit în comunism. Norocul meu a fost că, colaborând cu un istoric, am avut acces la dosarul de cadre al tânărului Ceaușescu, dosar pe care îl deținea Siguranța Statului, serviciu secret care a funcționat în România sub această denumire până în 13 noiembrie 1940. Când mi-a venit ideea să fac filmul nu cunoșteam acest dosar, mă gândeam că voi face un film despre Nicolae Ceaușescu prezentându-l ca pe un personaj iconic, cum spuneam, un personaj pe care ne imaginăm că-l știm cu toții, dar pe care de fapt nu prea îl cunoaștem. Mi-am pus întrebarea cine ar putea să interpreteze rolul lui și nu mi-am putut imagina un actor anume interpretând rolul acesta.


    Așa mi-a venit ideea unui portret colectiv și am ales perioada din viața lui Ceaușescu de dinainte de 1945, perioada în care acesta era ilegalist și a făcut închisoare, pentru că mi s-a părut mai ofertantă. Mi s-a părut o perioadă mai ofertantă pentru filmul meu mai ales că nu există materiale de arhivă filmate cu Ceaușescu, pe atunci el nu avea importanța pe care a căpătat-o ulterior. Provocarea a fost să recreez sau să creez niște imagini care nu există și să lansez întrebarea dacă într-un film care pornește de la această idee ar putea exista o bucățică de adevăr. M-am gândit că organizând un casting în urma căruia să aleg interpreți care să aibă aceeași vârstă cu acel Ceaușescu din tinerețe ar fi o posibilitate de a mă apropia de adevăr. Așa am organizat castingul, am căutat tineri din diverse medii sociale, educați, mai puțin educați, tineri care au abandonat școala, cum o abandonase și Ceaușescu, după patru clase, dar și oameni care și-au continuat studiile. Am încercat prin acest casting să văd dacă-l pot găsi pe tânărul Ceaușescu, încercând însă să depistez și care ar fi sămânța aceea a viitorului dictator, a răului, să descopăr cum și când se schimbă un om, ce se găsește în spatele unui om atât de controversat.


    Din distribuția filmului fac parte actori profesioniști și neprofesioniști: Denis Duma, Dan Hudici, Ionuț Amador Motoi, Mario Sandrino Rădulescu, Mihai Topalov, Cristiana-Alexandra Gheorghe, Cristina Parancea, Alin Ilie Grigore, Zhang Florin-Zhiyuan și alții. Producătorii filmului sînt Claudiu Mitcu, Ioachim Stroe și Robert Fița. Documentarul este produs de Wearebasca, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, în colaborare cu Societatea Română de Televiziune. Sebastian Mihăilescu (n. 1983) este absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale (promoția 2013), precum și al unui master în regie de film la aceeași universitate. Filmul său de absolvire, Apartament interbelic, în zonă superbă, ultracentrală (scurtmetraj; scenariu Sebastian Mihailescu & Andrei Epure; produs de HiFilm) a fost proiectat în premieră în 2016 la Festivalul Internațional de Film de la Locarno – Pardi di Domani Competition.

  • Jurnal românesc – 17.09.2021

    Jurnal românesc – 17.09.2021

    Ministerul român de Externe s-a sesizat cu privire la informaţiile apărute în presa britanică referitore la controalele autorităţilor de frontieră britanice care ar viza cu precădere cetăţeni români şi a solicitat prin Ambasada ţării noastre la Londra clarificări la nivelul guvernului britanic. Publicaţia The Guardian a relatat, săptămâna aceasta, că peste 60% dintre cetăţenii statelor UE opriţi şi chestionaţi de autorităţile vamale în porturile britanice, după Brexit, sunt români. MAE român a transmis preocuparea faţă de această situaţie şi Ambasadei Regatului Unit la Bucureşti, cu solicitarea de clarificare. Ministerul apreciază că, în cazul în care autorităţile britanice ar fi identificat dificultăţi în deplasările efectuate de cetăţenii români în Regatul Unit cu începere de la 1 ianuarie 2021, acestea ar fi trebuit comunicate în prealabil autorităţilor române şi evitată o abordare fundamentată pe controale sistematice, motivate de criteriul cetăţeniei. Bucureştiul a cerut o abordare proporţională, echilibrată, din partea autorităţilor britanice la momentul dispunerii şi efectuării controalelor la frontieră în raport cu cetăţenii români, în spiritul relaţiilor bilaterale apropiate, precum şi de o manieră similară celor dispuse şi faţă de cetăţenii celorlalte state membre UE. MAE român precizează că rezultatele interacţiunii cu autorităţile britanice vor fi prezentate şi Delegaţiei UE în Regatul Unit şi semnalate la nivelul Ministerului de Externe britanic.



    Peste 4.900.000 de cereri pentru obţinerea unui statut de rezident Marea Britanie au fost aprobate dintr-un total de mai mult de 5,5 milioane depuse până pe 30 iunie, dată la care a expirat termenul pentru transmiterea acestor solicitări, arată ultimele date ale guvernului de la Londra. În total, aproape 2.850.000 de cetăţeni europeni au primit statutul de rezident permanent şi peste 2.300.000 pe cel de rezident temporar. Potrivit presei britanice, 1 milion 67 de mii de cetăţeni români au cerut un statut de rezident, conaţionalii noştri ocupând locul al doilea în acest clasament după polonezi, cu 1 milion 90 de mii de cereri. Potrivit Oficiului Naţional de Statistică de la Londra, numărul solicitanţilor este mult mai mare faţă de cel al cetăţenilor europeni stabiliţi oficial în Regatul Unit, care a fost, la jumătatea anului trecut, de circa 3,5 milioane. Statutul de rezident permanent poate fi obţinut de către persoanele care au trăit în Regatul Unit cel puţin cinci ani. Cei care au trăit în această ţară mai puţin de 5 ani pot primit statutul de rezident temporar, ce poate fi transformat în permanent odată cu împlinirea perioadei de 5 ani. Odată cu ieşirea Regatului Unit din UE, cetăţenii europeni care doresc să lucreze în această ţară trebuie să solicite o viză prin noul sistem de imigrare bazat pe puncte. Acest sistem nu li se aplică cetăţenilor europeni care au obţinut unul din cele două statute de rezident.



    Ministerul de Externe a marcat, pe 16 septembrie, 25 de ani de la semnarea Tratatului de Înţelegere, Cooperare şi Bună Vecinătate între România şi Ungaria. “Îmi exprim încrederea că la 25 de ani de la semnare, fundamentele relaţiei bilaterale, aşa cum sunt ele definite prin tratatul politic de bază – încredere, cooperare şi respect reciproc – ne vor ghida pentru a consolida un parteneriat constructiv, pragmatic şi în spirit european, menit să genereze beneficii certe pentru toţi cetăţenii noştri”, a declarat şeful diplomaţiei române, Bogdan Aurescu. Tratatul a dus la crearea Comitetului de specialitate româno-ungar de colaborare în problemele minorităţilor naţionale, care, potrivit MAE român, rămâne forul de referinţă pentru discutarea oricăror probleme care privesc minorităţile, capabil să asigure păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, religioase şi culturale. De asemenea, Bucureştiul şi-a exprimat încrederea că relaţia dintre România şi Ungaria va continua să se dezvolte politic, economic şi social în conformitate cu criteriile prezentate în Tratat şi pe baza apartenenţei la aceeaşi comunitate europeană şi euroatlantică. Tratatul de Înţelegere, Cooperare şi Bună Vecinătate între România şi Republica Ungară a fost semnat pe 16 septembrie 1996, la Timişoara.



    Filmele românești “Campania” în regia lui Marian Crișan, “Neidentificat”, în regia lui Bogdan George Apetri și” Câmp de maci” în regia lui Eugen Jebeleanu, vor fi prezente în cinematografele din Cehia în cadrul celei de-a 28-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Febiofest, care are loc în perioada 17 septembrie – 9 octombrie. Febiofest a fost fondat în 1993 şi a devenit unul dintre cele mai mari evenimente de profil din Cehia. Sub deviza “Totul pentru public!”, manifestarea prezintă anual cele mai bune filme de la festivaluri prestigioase precum peliculele câștigătoare la Berlin, Cannes, Veneția, Toronto şi San Sebastian, dar și câteva filme nominalizate la Oscar. Ediţia din acest an este sprijinită de reprezentanţa la Praga a Institutului Cultural Român.



  • Jurnal Românesc – 17.08.2021

    Jurnal Românesc – 17.08.2021

    Cea de-a 27-a ediţie a Sarajevo Film Festival continuă până pe 20 august, anunță ICR. În acest an, festivalul prezintă nouă producţii şi coproducţii cinematografice româneşti, dintre care cinci sunt incluse în programul competițional. Institutul Cultural Român de la Viena este pentru a şasea oară partener al Sarajevo Film Festival. Printre filmele românești prezentate la această ediție se numără Prin oraș circulă scurte povești de dragosteˮ, regia Carina Daşoveanu, Apartamentul Xˮ, de Marius Papară, Interfon 15, în regia lui Andrei Epure, Planuri de vacanțăˮ, regizor Alexandru Mironescu. Secţiunea In Focus cuprinde filmele Babardeală cu bucluc sau porno balamucˮ, regia Radu Jude, La Civilˮ, regia Ana Teodora Mihai, și Quo Vadis, Aida?ˮ, regia Jasmila Žbanić, coproducţie Bosnia şi Herţegovina /Austria /România/ Olanda/Germania/Polonia/Franţa. De asemenea, în cadrul celei de-a 13-a ediții a Zilei Drepturilor Omului organizată de Sarajevo Film Festival sub auspiciile Regatului Tărilor de Jos, va fi difuzată producţia colectivˮ, regia Alexander Nanau. Proiecția va fi urmată de o dezbatere inspirată de tema filmului, intitulată Societatea și individul — o responsabilitate care dispare?”, moderată de jurnalistul și regizorul Robert Zuber. Talents Sarajevo se desfășoară pe toată durata festivalului, fiind o platformă regională de întâlnire și pregătire a artiștilor aspiranți din lumea filmului. Printre participanții selectați din România se numără Alin-Gheorghe Duruian, Teona Galgoțiu, Alexandru Mironescu, Iulian Postelnicu, Andra Gheorghiu.



    În perioada 19 august — 10 septembrie, Galeria ICR Lisabona va găzdui expoziția 50 de ani de la dispariția lui Max Hermann Maxy“, realizată de istoricul și cercetătorul Lucian Pricop. Vernisajul expoziției, care va cuprinde un număr de 27 de panouri, va avea loc joi. Expoziția aduce în atenția publicului personalitatea lui Max Hermann Maxy, la 50 de ani de la dispariția acestuia. Pictor, inițiator de publicații, scenograf și creator de costume de teatru și de obiecte decorative, întemeietor de școală, profesor la Academia de Arte Decorative, Şcoala de desen pentru artiștii evrei și la Institutul N. Grigorescu“, director al Muzeului Național de Artă, Max Hermann Maxy s-a născut pe 26 octombrie 1895, la Brăila și s-a stins din viață pe 19 iulie 1971, la București. Prima expoziție personală, la București, în 1920, cuprinde numeroase scene de pe front. În spiritul Bauhaus, înființează la București, în 1924, Academia de Artă Modernă și Decorativă (din 1928, sub numele Studioul de Artă Decorativă).



    Tabăra de scriere creativă Leonard Tuchilatu” organizată de Institutul Cultural Român Mihai Eminescu” de la Chișinău, în colaborare cu Atelierul de scriere creativă Vlad Ioviţă”, are loc, anul acesta, în perioada 15-20 august, la Trebujeni, raionul Orhei. Potrivit ICR, la eveniment vor participa 10 tineri scriitori din Republica Moldova pe cale de a debuta sau proaspăt debutanţi, pentru a audia cursuri de creative writing ale unor specialişti în domeniu. Cursurile vor fi moderate de Șerban Axinte din România și Dumitru Crudu din Republica Moldova. Pe parcursul celor cinci zile, profesorii invitaţi ţin cursuri despre cum se scrie o poezie, un roman, o povestire sau o nuvelă, iar tinerii prozatori şi poeţi îşi vor perfecţiona arta scrisului, în care vor reflecta realitatea basarabeană sau românească. În fiecare zi, tinerii scriitori îşi vor citi producţiile scrise, care vor fi discutate şi analizate de scriitorii-profesori. La final, mentorii proiectului vor selecta cele mai bune poezii şi texte de proză, care vor fi publicate în paginile revistei Timpul”.



    Vernisajul expoziției “Potential Agrarianisms”, curatoriată de Maja and Reuben Fowkes, va avea loc, vineri, la Kunsthalle Bratislava. Potrivit ICR, expoziția este una de grup, cuprinzând lucrările a 12 artiști europeni. România este reprezentată de artista Anetta Mona Chișa, ce expune o sculptură orizontală, intitulată “One Are” / Un ar”. Aceasta cartografiază un câmp de 100mp, în formă de matriță a terenului ales. Cei 100mp (un ar”) fac aluzie la metoda utilizată de romani pentru delimitare și împărțire a pământului prin intermediul unor limite ortogonale și echidistante denumită centuriatio. Lucrarea face referință la diferitele politici de guvernare a pământului și solului, revendicări de proprietate asupra terenurilor, agronomie politică, culturi, încadrare, cadastre sau colonii. Anetta Mona Chișa este o artistă româncă stabilită la Praga, Republica Cehă. Lucrările sale sunt frecvent expuse în muzee și spații artistice celebre, precum Art in General (New York), MuMoK (Viena), The Power Plant-Contemporary Art Gallery (Toronto), Whitechapel Gallery (Londra).






  • România la Berlinala 2021

    România la Berlinala 2021

    Gong de debut al primului festival de film european al anului! Luni, în umbra pandemiei de coronavirus, s-a deschis, în variantă online, a 71-a ediție a Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Fără covor roşu și fără săli de proiecţie înțesate, această ediţie a Berlinalei are, totodată, un format inedit: a fost separată în două etape, prima destinată profesioniştilor, a doua – publicului larg. Mai precis, festivalul de la Berlin, care are loc în mod tradiţional de-a lungul a 10 zile în luna februarie, a fost amânat pentru martie şi mutat în spațiul virtual.



    În perioada 1-5 martie, Berlinala parcurge etapa Industry Event, care include European Film Market, Berlinale Co-Production Market, Berlinale Talents şi World Cinema Fund, destinate profesioniştilor din lumea filmului şi jurnaliştilor acreditaţi. Doar o selecţie din cadrul Berlinale Talents – discuţii şi ateliere live, precum şi din World Cinema Fund vor fi accesibile online şi pentru marele public. Apoi, în perioada 9-20 iunie, în cadrul evenimentului Summer Special, iubitorii celei de-a șaptea arte vor avea ocazia să vizioneze filmele selectate pentru ediţia 2021 în cinematografele din Berlin, în prezenţa cineaştilor.



    Ceremonia de premiere va avea loc în cadrul unui eveniment tot cu public, parte a Summer Special. Juriul internaţional care va desemna câştigătorii trofeelor este alcătuit din şase regizori laureaţi cu Ursul de Aur la ediţii anterioare. Printre ei, și românca Adina Pintilie, care, în 2018, a obținut mult râvnitul trofeu pentru filmul Nu mă atinge-mă/Touch Me Not! Anul acesta, pentru Ursul de Aur şi Ursul de Argint vor concura, în competiţia oficială, 15 lungmetraje, între care unul semnat de Radu Jude – Babardeală cu bucluc sau porno balamuc. Subintitulată Schiţă pentru un film popular, pelicula este o coproducţie România-Luxemburg-Croaţia-Cehia ce analizează raporturile dintre individ şi societate, pornind de un clip deochiat, care se răspândeşte pe internet, al unei profesoare.



    Radu Jude este, deja, un nume la Berlinală. În 2015, el a fost recompensat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor, un alt film al său – Aferim! – fiind primit la superlativ. Anul acesta, el va concura cu regizori, unii multipremiați, din Canada, Iran, Japonia, Mexic, Germania, Franţa, Georgia, Cehia, Ungaria sau Qatar, ale căror filme, toate, au fost produse pe fundalul pandemiei şi denotă un sentiment de nelinişte asupra lumii. În plus faţă de competiţia principală, şi celelalte opt secţiuni ale Berlinalei includ pelicule cu vedete internaţionale de prim rang. În competiția la secţiunea Panorama a fost inclusă și o coproducţie Turcia-România.

  • Filmele anului 2020

    Filmele anului 2020

    Într-un an în care industria cinematografică a fost
    foarte puternic afectată, filmele românești au continuat să se bucure de
    succes, fiind selecționate și premiate la cele mai importante festivaluri de
    film. Dacă ne uităm la ecourile pe care filmul regizat de Alexander Nanau,
    colectiv continuă să le stârnească, la entuziasmul cu care a fost primit debutul
    lui Radu Ciorniciuc Acasă sau la discuțiile pe care le-a generat Tipografic
    Majuscul în regia lui Radu Jude, putem spune că 2020 a readus documentarul în
    atenția publicului.


    Filmul colectiv, în regia lui Alexander Nanau, care a
    fost desemnat cel mai bun documentar la Premiile Academiei Europene de Film,
    este şi propunerea României la Premiile Oscar 2021, pentru secţiunea Cel mai
    bun lungmetraj internaţional. Este pentru prima oară când propunerea României
    în cursa pentru premiile Academiei Americane de Film este un film documentar.
    Premiera mondială a filmului a avut loc în cadrul Festivalului Internațional de
    Film de la Veneția, fiind primul film documentar românesc selectat în cadrul
    prestigiosului festival italian, iar premiera nord-americană la Toronto
    International Film Festival.

    colectiv a fost și în
    selecția oficială din cadrul Festivalului de Film Sundance 2020 și a făcut
    parte din selecția mai multor festivaluri internaționale, printre care New
    Directors/New Films, IDFA, True/False, CPH DOX, San Francisco International
    Film Festival, Göteborg International Film Festival sau Full Frame. Produs de Alexander Nanau Production în coproducție cu
    HBO Europe și Samsa Film, colectiv este un documentar observațional care
    pornește de la tragedia din clubul bucureștean Colectiv, unde în seara de 30 octombrie
    2015 a izbucnit un puternic incendiu în urma căruia au murit 65 de persoane.
    Filmul colectiv urmărește evenimentele primului an de la tragedie și se
    concentrează pe relația dintre autorități și jurnaliști în încercarea de a afla
    adevărul. Publicația Rolling Stone a desemnat documentarul regizat de Alexander
    Nanau drept cel mai bun film al anului 2020.



    Documentare interesante au realizat și tinerele
    cineaste Andra Tarara și Alina Manolache. Prezentat în premieră la Festivalul
    Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary
    Film Festival Amsterdam), Copii pierduţi pe plajă (2020) este debutul în lungmetrajul
    documentar al regizoarei Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al
    generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie. Filmul documentar Noi
    împotriva noastră/Us against us al Andrei Tarara a fost proiectat în premieră
    internațională în cadrul secțiunii competiționale Between the Seas a Festivalul
    International de Film Documentar de la Jihlava. În
    cadrul aceluiași festival a fost proiectat, în premieră, și omnibusul
    Călătorie în jurul casei în 60 de zile / Journey around the home in 60 days.
    Cele 6 scurmetraje realizate în pandemie care alcătuiesc omnibusul Călătorie
    în jurul casei în 60 de zile, au fost realizate de Alexandru Solomon, Alina
    Manolache, Andra Tarara & David Schwartz ,Laura Pop Vlad Petri și Teona
    Galgoțiu.A fost o inițiativa ICR, ca
    parte din secțiunea Cinem@Casa, secțiunea online din cadrul ediției din 2020 a
    Festivalului Filmului European.

    Un alt film documentar care merită văzut dar
    care a avut o viață prea scurtă în cinematografe este Profu de Alex Brendea. Filmul a obținut Premiul pentru Cel mai bun documentar
    din Europa Centrală și de Est în secțiunea Between the Seas a Festivalului
    Internațional de Film Documentar de la Jihlava (Cehia) 2019 și Premiul pentru
    cel mai bun film din competiția România de la Astra Film Festival 2019. Nu putem încheia această retrospectivă fără
    a aminti și documentarele premiate în cadrul Astra Film Festival. Premiul
    pentru Cel mai bun film, secțiunea Competiție România, a revenit producției
    Josefin&Florin (Ellen Fiske, Joanna Karlberg – Suedia, 2019). La aceeași
    categorie, Juriul a acordat și o Mențiune specială filmului Așteptați
    răspunsul operatorului (Pavel Cuzuioc, Austria, 2020). Premiul pentru Regie,
    secțiunea Competiție România, a fost adjudecat de Adrian Pîrvu și Helena
    Maksyom (Totul nu va fi bine, România Ucraina 2020), iar Andrei Dăscălescu
    (Tatăl nostru) a câștigat Premiul Publicului

  • Jurnal românesc – 24.09.2020

    Jurnal românesc – 24.09.2020

    România ar putea impune testarea la intrarea în ţară a cetăţenilor care vin din state cu indice mai mare de infectare cu SARS-CoV2, a declarat ministrul Sănătăţii, Nelu Tătaru. Oficialul a precizat că această măsură se află “în studiu” la nivelul Institutului Naţional de Sănătate Publică, iar o propunere ar urma să fie făcută Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi Guvernului. “Noi evaluăm în fiecare săptămână (…) În acest moment avem în plină discuţie prima variantă, în care să avem un test nu mai vechi de 72 de ore, dar avem şi varianta în care se pot testa ajungând aici, rămânând în carantină până află rezultatul”, a spus ministrul. El a arătat că cei care vin în ţară vor suporta costul testării.


    Şi preşedintele Klaus Iohannis a făcut referire la posibilitatea introducerii testării obligatorii la frontieră, despre care a spus că este o măsură deja aplicată de mai multe ţări din Uniunea Europeană, acolo unde numărul de infectări este într-o creştere puternică. “Vom analiza cu foarte mare atenţie dacă pentru România aşa ceva este necesar sau nu, şi în măsura în care vom constata o creştere a numărului de cazuri este posibil (…) să se introducă o formă de control”, a punctat preşedintele. Bilanţul global al pandemiei de coronavirus a depăşit 32 milioane de infectări şi 980.000 de decese, potrivit site-ului worldometers.info, iar experţii în sănătate publică susţin că asistăm la un al doilea val pandemic. În acest context, Klaus Iohannis şi-a reînnoit apelul adresat românilor să poarte corect masca de protecţie, să păstreze distanţa fizică, să evite aglomerările şi să-şi igienizeze mâinile.



    Institutul Cultural Român de la Paris participă, pentru al doilea an consecutiv, la manifestarea “Passeport pour les langues”, care are loc între 25 septembrie şi 2 octombrie în cadrul Săptămânii Culturilor Străine din capitala Franţei. Organizat de Forumul institutelor culturale străine din Paris, împreună cu alte 10 institute culturale străine, între care și ICR Paris, proiectul se va derula în întregime online, prin intermediul platformei ZOOM. Sunt oferite elemente de introducere în cultura și civilizația limbilor turcă, suedeză, portugheză, polonă, japoneză, olandeză, inuit, persană, română și italiană. Cursurile gratuite oferite de ICR Paris vor lua forma unor speekdating, cu durata de o oră, care se vor desfăşura pe 25, 29, 30 septembrie și 1, 2 octombrie, în intervalul orar 17.30 – 18.30. Proiectul cultural Săptămâna culturilor străine este realizat în parteneriat cu Universitatea Sorbona, Institutul Național de Limbi și Civilizații Orientale şi are sprijinul Ministerului francez al culturii.



    Pelicula “La Gomera”, în regia lui Corneliu Porumboiu, va deschide pe 25 septembrie Festivalul de Film Românesc de la Valencia. Producţia a reprezentat România în cursa pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun lungmetraj internațional în 2020 şi a fost distins cu premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film European de la Sevilia. În perioada 25 septembrie — 20 octombrie, la Filmoteca din Valencia sunt proiectate filme româneşti recente precum “Parking” de Tudor Giurgiu, “Un om la locul lui” de Hadrian Marcu, “Dragoste 1. Câine” şi “Dragoste 2. America”, ambele de Florin Șerban, şi “Ivana cea groaznică” de Ivana Mladenović. Desfăşurat iniţial la Madrid, între 17 şi 25 septembrie, Festivalul de Film Românesc va fi itinerat în şase orașe din Spania până în decembrie 2020. Manifestarea, organizată de reprezentanţa Institutul Cultural Român la Madrid sub auspiciile Ambasadei României în Spania, va ajunge şi la Barcelona, Sevilla, Córdoba, Oviedo, Zaragoza și Tenerife.



    Cinematografia contemporană din România va fi omagiată la a 18-a ediţie a Festivalului de Film “Opolskie Lamy”, desfășurată în perioada 2-10 octombrie în orașul polonez Opole, printr-o secțiune specială, intitulată “Noua Cinematografie Românească”. În cinematografele din oraş vor fi proiectate 8 filme românești “Călătoria fantastică a Maronei” şi “Crulic. Drumul spre dincolo”, ambele de Anca Damian, “Poziția copilului”, de Călin Peter Netzer, “Aferim!”, de Radu Jude, “Acasă, My Home”, de Radu Ciorniciuc, “Colectiv”, de Alexander Nanau, “După dealuri”, de Cristian Mungiu şi “La Gomera”, de Corneliu Porumboiu. Totodată, Festivalul va avea loc și online, în perioada 24 septembrie — 10 octombrie, pe platforma www.mojekino.pl. Aici pot fi vizionate “Ana, mon amour”, de Călin Peter Netzer, “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, de Radu Jude, “Bacalaureat”, de Cristian Mungiu, “Nu mă atinge-mă”, de Adina Pintilie, și “Ilegitim”, de Adrian Sitaru. Toate filmele sunt prezentate cu subtitrare în limba polonă.

  • Jurnal românesc – 20.08.2020

    Jurnal românesc – 20.08.2020

    Camera Deputaţilor a respins, în calitate de for decizional, ordonanţa de urgenţă a guvernului privind majorarea în etape a alocaţiilor pentru copii. Astfel, rămâne în vigoare actul normativ adoptat de Parlamentul de la București anul trecut, care obligă executivul să dubleze alocaţiile. Potrivit documentului, indemnizaţia trebuia majorată încă de la 1 martie anul acesta, de la 150 la 300 lei, respectiv de la 300 la 600 lei pentru copiii cu dizabilităţi, însă guvernul a amânat termenul de aplicare din lipsă de fonduri.



    Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a încheiat un acord de parteneriat cu Uniunea Studenților din România. Principalele prevederi ale acordului vizează realizarea de acțiuni comune, consultări și grupuri de lucru în vederea promovării reciproce în interesul tuturor studenților români atât din țară, cât și din străinătate. Potrivit AEP, cele două părți și-au luat angajamentul să se sprijine reciproc în demersurile de informare a tinerilor cu privire la activitățile și acțiunile din sfera responsabilităților civice, să iniţieze acțiuni și proiecte desfășurate în beneficiul studenților români și să organizeze grupuri de lucru de consultare a studenților cu privire la modificarea legislației electorale. Totodată, Uniunea Studenților din România și-a afirmat disponibilitatea de a susține AEP în demersurile, activitățile, proiectele și evenimentele acesteia care se încadrează în valorile promovate de către Uniune și care sunt în beneficiul studenților români din țară și din străinătate — mai anunță Autoritatea Permanentă.



    Artista Anca Mureșan se află, în perioada 20 august — 5 septembrie 2020, în Galeria Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția unde crează, după principiul work in progress”, lucrări noi, într-un demers situat stilistic între action painting happening și performance. Proiectul vizual de remodelare a spațiului expozițional, intitulat Galleria come opera d’arte — Painting as Performance” (Galeria ca operă de artă — Painting as Performance”) permite vizitatorilor să interacționeze cu artista. Evenimentul este organizat de Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică Veneția (IRCCU) în parteneriat cu Muzeul de Artă Recentă. Anca Mureșan lucrează în Germania și expune și la București. În ultimii doi ani a dezvoltat un proiect expozițional unic — a pictat integral galeria H’art din capitală, în portofoliul căreia se află opera sa, și unde expune de obicei.



    Tipografic Majuscul“, de Radu Jude, şi Servants“, de Ivan Ostrochovský, coproducţie cu participare românescă, se numără între primele 32 de lungmetraje eligibile pentru nominalizare la European Film Awards 2020. Din cauza pandemiei şi a restricţiilor legate de aceasta, Academia Europeană de Film şi EFA Productions au decis să anunţe producţiile eligibile pentru nominalizare în două părţi. A doua parte de titluri va fi anunţată în luna septembrie. Vor fi incluse şi filmele care ar fi avut premiera până pe 31 mai 2020, fie într-un festival, fie în cinematografe, dar care nu au mai fost lansate din cauza crizei sanitare, cu o condiţie – ele trebuie să fie prezentate online sau în cinema înainte de finalul lunii noiembrie 2020. Nominalizările vor fi anunţate pe 7 noiembrie, la Festivalul Filmului European de la Sevilla. Cea de-a 33-a gală de decernare a premiilor Academiei Europene de Film va avea loc pe 12 decembrie, la Reykjavik (Islanda).



    Proiectul sociopoetic soundscapes”, care este acum în desfăşurare pe reţelele de socializare ale ICR Bruxelles, reuneşte membri tineri ai comunităţii artistice româneşti contemporane, reprezentând sinteza interdisciplinară a stilurilor şi direcţiilor care au marcat dezvoltarea culturii române în ultimii ani. Participă Anastasia Gavrilovici (poetă, traducătoare, critic literar), Petra Binder (coregraf, dramaturg, dansatoare, artistă performativă), Ada Galeş (actriţă), Teona Galgoţiu (poetă, artistă vizuală şi multimedia), Flavia Dima (critic de film, artistă vizuală), Robert Gabriel Elekes (poet, traducător, performer) şi, nu în ultimul rând, curatorul proiectului, George Pandrea (compozitor şi producător de muzică electronică). În cadrul proiectului, vor fi difuzate trei videopoeme, care vor scoate la iveală relaţia dintre soundscape-ul personal/creativ/artistic şi cel social din momentul actual. Înregistrările vor fi prezentate publicului pe 24, 26 şi 28 august.

  • Festivalul Internațional de Film Transilvania

    Festivalul Internațional de Film Transilvania

    Cele mai așteptate premiere și cele mai apreciate filme românești ale anului vin la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care se desfășoară la Cluj-Napoca (31 mai-9 iunie). Autorii lor sunt prezenți la Cluj alături de sute de profesioniști din industrie pentru un maraton de cinema românesc, care include cinci titluri în premieră absolută și o selecție de filme premiate în marile festivaluri internaționale. 23 de producții concurează pentru cele trei premii ale secțiunii: lungmetraj, scurtmetraj și debut.



    Am vorbit cu Mihai Chirilov, director artistic al Festivalul Internaţional de Film Transilvania, despre cei 18 ani de festival şi despre această ediţie specială. Sunt 18 ani de TIFF şi mă bucur că a existat un sincronism ideal între festival şi conturarea Noului Val de cineaşti. Când a pornit festivalul, nimeni nu şi-ar fi imaginat că va fi un succes şi că va continua, după cum nimeni nu credea că filmul românesc se va relansa. Dar iată că şi TIFF-ul şi Marfa şi banii, filmul lui Cristi Puiu care a dat tonul acestei generaţii de cineaşti, au devenit mărci înregistrate. A fost ca un joc la loterie în care toate numerele au fost câştigătoare de la bun început, dar cel mai important nu este să dai lovitura cu o primă ediţie, ci să confirmi. Şi cred că atât filmul românesc, cât şi TIFF-ul au confirmat de-a lungul acestor ani.


    La prima ediţie, în 2002, festivalul a avut proiecţii în două săli de cinema, 50 de filme în program şi doar patru filme româneşti. Comparativ, această ediţie include aproape 220 de filme din toate colţurile lumii şi un record de filme româneşti, 37 la număr, scurtmetraje şi lungmetraje de ficţiune, documentare. Filmele sunt proiectate în aproape 20 de locaţii, atât în săli consacrate de cinema, dar şi în spaţii alternative. Organizăm proiecţii în afara Clujului, la vestitul Castel Banffy din localitatea Bonțida, în aer liber, în Piaţa Unirii, dar şi pe malul Someşului, în institute de cultură, în universităţi, practic n-a rămas nici un spaţiu care să nu fie exploatat cu ocazia Festivalului Internaţional de Film Transilvania.



    Regizorul Claudiu Mitcu revine în programul Zilelor Filmului Românesc, de data aceasta împreună cu Mihai Mincan, alături de care semnează Emigrant Blues: un roadmovie în 2 1/2 capitole, un documentar original inspirat de poveștile românilor plecați la muncă în Spania. Filmul este proiectat în premieră absolută în competiția românească, la fel ca și Arest, cel de-al doilea lungmetraj regizat de Andrei Cohn, o poveste despre un arhitect care este arestat în 1983 și împarte celula cu un colaborator al Securității. Regizorul Șerban Georgescu încearcă în documentarul Jurnalul familiei -Escu să deslușească modul în care istoriile individuale se suprapun peste istoria colectivă a românilor.



    Prima proiecție oficială a filmului are loc la TIFF, în cadrul Zilelor Filmului Românesc, în afara competiției, la fel ca premiera mondială Parking, cel mai recent lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu și filmul care a deschis cea de-a 18-a ediție TIFF, în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Povestea bazată pe romanul Apropierea, scris de Marin Mălaicu-Hondrari, urmărește aventurile unui poet care emigrează ilegal în țara în care va descoperi marea iubire, dar și durerea depărtării de casă. Mihai Chirilov, director artistic al Festivalul Internaţional de Film Transilvania: TIFF-ul a oferit o platformă de expunere pentru filmul românesc, atât prin proiecţii, dar şi invitând profesionişti din industria cinematografică internaţională, care au venit la Cluj mai ales pentru a vedea filme româneşti. Şi pot spune că regizorii români sunt deosebit de impresionaţi de faptul că la Cluj, în fiecare an, filmele lor fac săli pline, proiecţii sold-out, lucru care nu se întâmplă de fiecare dată când filmele sunt distribuite în cinematografe. Cel puţin pe durata festivalului există un interes foarte mare şi toată lumea doreşte să vadă cele mai noi filme româneşti, unele dintre ele chiar în premieră mondială la TIFF.


    La această ediţie sunt cinci filme româneşti în premieră mondială sau arătate pentru prima dată în România. Unul dintre aceste filme este La Gomera, filmul lui Corneliu Porumboiu care a ajuns la Cluj imediat după proiecţia de la Cannes. Din păcate, cifrele arată mereu că în România numărul celor care merg la cinema este destul de redus. În acest sens, aş dori să menţionez această iniţiativă extraordinară, programul EducaTIFF, care încearcă să compenseze lipsa noastră de educaţie. Cred că în şcoli ar fi trebuit introduse de multă vreme cursuri de cinema, calibrate, evident, pe nivelul unor copii de 7, 9, 12 ani. Noi aşa procedăm la Cluj, la EducaTIFF, unde împărţim filmele pentru copii şi adolescenţi pe vârste. Este vorba de un program care îi învaţă pe copii câte ceva despre cinema, şi nu despre cinema-ul de tip Disney, ci mai ales despre filmele europene.



    Monștri, debutul regizorului Marius Olteanu și singurul titlu românesc aflat și în competiția românească, și în cursa pentru Trofeul Transilvania, poate fi urmărit la TIFF pentru prima dată în România, după ce a fost prezentat în premieră în secțiunea Forum a Berlinalei din acest an și distins cu Marele Premiu la Sofia. Festivalul Internațional de Film Transilvania este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Asociația Festivalul de Film Transilvania.

  • Filme românești la Cannes

    Filme românești la Cannes

    Două filme românești au premiera mondială în
    cadrul celei de-a 72-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes (14-25 mai).
    La Gomera, în regia lui Corneliu Porumboiu, a fost inclus în
    competiția oficială, iar scurtmetrajul Ultimul Drum Spre Mare, în regia lui
    Adi Voicu, va fi proiectat în cadrul secțiunii Semaine de la Critique.


    Filmul La Gomera, al cincilea lungmetraj de
    ficţiune al lui Corneliu Porumboiu, a fost filmat în România, Spania şi
    Singapore, în 2018, iar din distribuţie fac parte Vlad Ivanov, Catrinel Menghia,
    Rodica Lazăr, Sabin Tambrea, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio
    Buíl. Cristi, un poliţist român corupt, implicat într-o afacere de 30 de
    milioane de euro cu mafia, ajunge pe insula La Gomera, în Spania, pentru a
    învăţa El Silbo, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codat îl va
    ajuta să îl elibereze pe Zsolt, un traficant aflat în arest la Bucureşti, şi
    singurul din bandă care ştie unde sunt ascunşi banii.

    Corneliu Porumboiu ne
    spune cum a ajuns la povestea respectivă și cum a documentat-o. :”Eram în Franța și am văzut un reportaj tv
    despre insulă şi despre limbaj. Asta se
    întâmpla acum zece ani, când terminasem Poliţist, adjectiv. Documentarul mi-a
    rămas în minte, am început să citesc despre limbajul fluierat şi când am început
    să mă gândesc la film l-am văzut în zona de thriller policier. Am scris mai
    multe variante până acum patru ani când m-am apucat din nou de film și am
    lucrat constant ca, până la urmă, să-l duc în zona film noir. Realizarea
    acestui film a presupus o documentare destul de serioasă. M-am documentat mai
    întâi folosind internetul, am ajuns şi pe insulă ca să-mi dau seama despre ce
    este vorba de fapt.


    Pentru că sunt lucruri pe care nu e suficient să le citeşti,
    trebuie să ajungi să le vezi ca să-ţi dai seama despre ce este vorba. Pe La
    Gomera am fost de trei sau patru ori și am stat câte o săptămână. În plus,
    pentru că limbajul este protejat şi se învaţă în şcolile din insulă ca materie
    obligatorie, am lucrat tot timpul cu un profesor, şeful catedrei de El Silbo de
    pe insulă, care a venit în România şi a făcut lecţii cu actorii din film. Așa
    că am avut această oportunitate de a discuta cu cineva specializat.

    Corneliu Porumboiu consideră că La Gomera,
    film care concurează la Cannes cu pelicule semnate de Pedro Almodovar, Jim
    Jarmusch, Quentin Tarantino, Ken Loach, vine ca o continuare firească a
    preocupărilor sale de cineast. ”Tematic, filmul are legătură cu două dintre filmele mele anterioare, A
    fost sau n-a fost? şi Poliţist, adjectiv, două filme care au în centru limbajul.
    În A fost sau n-a fost? o întreagă comunitate încerca să definească un
    concept, cel de revoluţie, și să înțeleagă ce a trăit, iar Poliţist, adjectiv
    este tot un film despre limbaj, limbaj birocratic, limbaj politic, astfel că
    filmul acesta a venit ca o continuare firească, ca un soi de căutare. Cred că
    toate filmele mele tratează comunicarea, este o temă recurentă în filmele mele.





    Ultimul drum spre mare
    – selecționat în Semaine de la Critique, secțiune care se concentrează pe
    descoperirea de noi talente în cinema – este al doilea film de scurtmetraj
    ficțiune din cariera regizorului Adi Voicu, după Ceața, premiat la Angers si
    la Sankt Petersburg. Actiunea filmului
    se petrece într-un compartiment al unui tren care merge spre litoral. Cei șase
    pasageri fac conversație, dar la un moment dat o suspiciune face ca lucrurile
    sa scape de sub control. Înainte de a trece la ficțiune, Adi Voicu a regizat
    sau coregizat filme documentare (Români în Ucraina, Victoria, Metrobranding. O
    poveste de dragoste între oameni și obiecte, Chipurile Deltei), însă a declarat
    că nu va rămâne la filmul documentar și că nu contează forma în care spui o
    poveste.

    Adi Voicu. ”Filmul de ficțiune este tot
    cinema, iar dacă unele povești merg ca
    documentar, altele se pretează mai bine la ficțiune. Cred că din acest motiv a
    și apărut ficțiunea, din nevoia de a spune niște povești pe care nu le poți
    spune apelând la documentar. Ca să dau un exemplu, nu poți să intri într-o dubă
    a jandarmeriei și să filmezi, de exemplu, drumul spre secția de poliție. Nu te
    lasă nici legea. Așa că dacă vrei să arăți o secvență de genul ăsta trebuie să
    recurgi la ficțiune.

    Distribuția
    scurtmetrajului Ultimul drum spre mare este alcătuită (în ordinea apariției) din
    cunoscuta poetă Angela Marcovici (Marinescu), Ana Ciontea, Cristina Juncu,
    Silviu Debu, actorul turc Salih Yildirim, Alina Vior. Înainte de premiera de la Cannes,actrița Ana
    Ciontea ne-a vorbit despre colaborarea sa cu regizorul Adi Voicu. Track:”Mă bucur foarte mult că
    filmul a fost selecționat la Cannes şi îl felicit pe Adi Voicu,
    am crezut în filmul lui de la început. A fost o experiență foarte plăcută să
    joc în Ultimul drum spre mare, m-a cucerit imediat scenariul, desi pe parcurs
    Adi a făcut multe modificări. Tot de la început m-a cucerit și atenția lui Adi
    pentru detalii. Și repetițiile m-au convins că va fi un film foarte bun. Și,
    foarte important, m-a ajutat mult că Adi Voicu ne-a dat nouă, actorilor,
    încredere. Asta m-a mișcat și ajutat foarte mult.