Radio România Internațional

Tag: Florin Gheorghiu

  • RRI Sports Club – Chess

    RRI Sports Club – Chess

    Born in Bucharest on April
    6, 1944, Gheorghiu moved to Ploiești with his family. He started playing chess at the age of 6, watching
    his father play with his friends. Before long, he started defeating these
    players, and after grabbing his first wins in junior championships, he won his
    first trophies. At the age of 16, Florin Gheorghiu was the big surprise of the
    national seniors’ championship as he won the trophy, becoming the youngest
    national champion in the history of Romanian chess, a record that still stands
    6 decades later. His record sheet includes 9 titles of Romanian national
    champion. He was world junior vice-champion in 1961 in Hague, then in 1963 he
    won the Vrnjacka Banja tournament in Serbia his first title as world junior
    champion. We’ve asked Florin Gheorghiu to outline the top achievements of his
    career:


    Apart from the world junior champion title, which of course is
    rather well-known, although it was in 1963, and which was the first world title
    in the history of Romanian chess, there were other important tournaments I won
    in the United States for almost three years, which peaked with me winning the
    Long Pine Chess Open, considered a sort of Forest Hills of chess. A victory at
    Long Pine was tantamount to an extraordinary feat. Later, I won three
    consecutive international champion titles in the United States, between
    1979-1981. After scooping the third trophy, professor Arpad Elo, who calculated
    the rating of all participants, also calculated my ELO, which was 2,653 points,
    the third highest ELO at global level. According to the current ELO standards,
    it would be comparable to American Fabiano Caruana and close to that of the
    current world champion, Magnus Carlsen.


    The ELO rating is used to calculate not just the world ranking of
    chess players, but also the list and draws of every chess open. Throughout his
    career, grandmaster Florin Gheorghiu played 9 world champions. He represented
    Romania in 14 Chess Olympiads. He had a stellar run at the Havana Olympiad of
    1966, when he defeated Bobby Fischer, the rising star of world chess, who in
    1972 would become world champion. (VP)

  • Sport Club RRI: Marele maestru Florin Gheorghiu, 78 de ani

    Sport Club RRI: Marele maestru Florin Gheorghiu, 78 de ani

    Cel mai mare șahist român al tuturor timpurilor, marele
    maestru internaţional Florin Gheorghiu, împlineşte 78 de ani. S-a
    născut la Bucureşti, la 6 aprilie 1944, însă după scurt timp s-a stabilit cu
    familia la Ploieşti. A învățat să joace șah la vârsta de 6 ani,
    urmărind partidele pe care tatăl lui le juca cu prietenii care
    veneau în vizită. Nu a trecut mult timp până când a început să-i învingă, iar
    după primele succese la campionatele de juniori ale Ploieștiului au urmat
    titlurile de campion naționale de juniori. La vârsta de 16 ani, Florin
    Gheorghiu a produs marea surpriză a campionatului național de seniori,
    câștigând turneul. A devenit astfel cel mai tânăr campion național din istoria
    șahului românesc, un record care se menține după mai bine de 6 decenii. Are în palmares 9 titluri de campion al
    României. A fost vicecampion mondial de juniori în
    1961, la Haga, iar în 1963 câștigă la Vrnjacka Banja primul titlu de campion mondial de
    juniori din istoria șahului românesc.

    L-am rugat pe marele maestru Florin
    Gheorghiu să menționeze cele mai mari performanțe din cariera sa: În afară de titlul de campion mondial de
    juniori care, sigur, este o performanţă destul de cunoscută şi de îndepărtată,
    e adevărat, în 1963, care a fost primul titlu mondial din istoria şahului
    românesc, au fost şiruri de turnee foarte puternice, câştigate în Statele
    Unite, timp de aproape trei ani, care au culminat cu victoria în marele turneu
    open de la Long Pine, considerat în vremea respectivă ca un fel de Forest Hills
    şahist. O victorie la Long Pine era considerată o performanţă extraordinară şi,
    după aceea, cele trei titluri consecutive de campion internaţional al Statelor
    Unite, în 1979, 80 şi 81. De altfel, după obţinerea celui de-al treilea
    titlu, profesorul Arpad Elo care a calculat ratingul tuturor participanţilor,
    mi-a calculat şi mie ELO-ul, câştigând a treia oară consecutiv campionatul
    american şi, în acel moment, aveam 2653 de puncte, ceea ce constituia al
    treilea ELO în topul mondial. Conform rating-ului ELO actual, ar fi comparabil
    cu cel al americanului Fabiano Caruana şi aproape de cel al actualului campion
    mondial, Magnus Carlsen.



    Coeficientul ELO sau ratingul ELO este
    utilizat pentru a stabili nu numai ierarhia mondială sau naţională a
    jucătorilor de şah, ci şi pentru lista de start şi tragerea la sorţi din
    fiecare competiţii open. De-a lungul carierei, marele maestru internaţional
    Florin Gheorghiu a jucat cu 9 campioni mondiali. A jucat
    pentru România la 14 ediții ale olimpiadelor de șah pe echipe. A făcut senzație
    la Olimpiada de la Havana, din 1966, când l-a învins pe americanul Bobby
    Fischer, noua stea a șahului mondial, cel care în 1972 avea să devină, după
    câțiva ani, campionul lumii.

  • Collection chess pieces

    Collection chess pieces


    Almost any
    object can become a collection item for a passionate collector. In fact, there are as many collections as
    there are collectors. The first collectors were, naturally, people who could
    afford it: sovereigns, noble men, officers, tradesmen, explorers, clerics, and
    the first collections would usually include art objects and jewelry. Today, some
    of the the biggest collectors are museums around the world, which have
    inherited, bought or have been donated the collections they house today.


    Some of the
    most popular collection items are chess pieces. The game of chess has long been
    one of the most respected games, described as a sport for the mind but used also
    as a metaphor to describe geostrategic, political and economic confrontations.
    So, check players are the big powers that rule the world, while the smaller
    countries are pieces on the board, moved backwards and forwards depending on
    the big players’ interests.


    From staging
    chess games with people, animals and props at kings’ courts to virtual
    realities created by computers, chess is one of the most powerful images of
    confrontation. Beyond any metaphor, the objects used in the game of chess, the
    pieces and the two-colored board, which can be collected, can vary from the
    cheapest and most banal, to the most expensive and exclusivist, genuine works
    of art, accessible only to those who can afford them.


    Florin Gheorghiu is an international chess master, one of the biggest
    Romanian chess players. One of his greatest performances is the draw in direct
    games with the great Bobby Fisher, considered by many the best chess player in
    history. We asked Florin Gheorghiu about the most impressive chess boards he’s
    seen in his career.


    Usually, the most beautiful and most valuable pieces are those that
    collectors keep in their homes, be they politicians, businesspeople, actors,
    directors, officers or regular people. There are pieces made of ivory, silver,
    sometimes even gold. Some of them are diamonds. But these are not pieces to
    play with in a competition. They are there to account for something
    representative from a personal or historical point of view. The collector shows
    their collection to friends or wants to take advantage of the prices that
    change on the international market and therefore gain something out of it. So,
    it has nothing to do with chess playing as a competition.


    There is evidence of important collections in the Romanian territories
    starting with the 19th century. One of the biggest collectors was
    engineer Constantin Orghidan (1874-1944), the one who created an impressive
    collection of coins, jewelry, documents and rare books. Another passionate
    collector was radiologist George Severeanu (1879-1939). He was passionate about
    history, and he collected coins and other artefacts which he donated to the
    Bucharest municipality. As regards chess pieces, they were mainly owned by
    nobility, who would order them from abroad. Collectors today have pieces that
    go back to the 18 hundred. They were sculpted in lacquered wood or ivory, others
    were cast in metal, all genuine objects of art.


    Usually, collectors own chess pieces, as the chess boards are rather
    rare. The game of chess became officially a sports discipline in 1886, when the
    first world championship was documented. 37 years before that, though, the
    English journalist Nathaniel Cooke created standard pieces for the game and the
    producer of sports gear, Jaques of London, bought the manufacturing rights.
    However, history would brand Cooke’s pieces as Staunton, after the name of the
    great chess master who appreciated Cooke’s pieces describing them as easily identifiable,
    very stable and nice looking. They say that the first sets of Staunton originals
    were numbered and signed by the master himself. Florin Gheorghiu told us that
    he too owns a set of Staunton pieces, a gift from the former Cuban leader Fidel
    Castro:


    I have never played with collection pieces, but for us,
    professional chess players, the most important have always been the Staunton
    chess boards. They are largely used in international competitions and world
    championships. I have a set myself, at home, which I received from Fidel Castro
    in 1966. He was probably impressed by my victory against Bobby Fisher, in
    Havana, and turned the event into a political achievement. So, he made me this
    surprise, to honour what, to him, was a victory of communism against
    capitalism. (MI)

  • Schach in Rumänien der 1960er–80er Jahre: Rumänische Meister waren weltweit anerkannt

    Schach in Rumänien der 1960er–80er Jahre: Rumänische Meister waren weltweit anerkannt

    Das Schachspiel war in Rumänien um 1700 ein Spiel der Elite, erst im 19. Jahrhundert begann man, Schach in bürgerlichen Kreisen zu spielen, und gegen Ende des Jahrhunderts erschienen Publikationen und Vereine. Bei den Schacholympiaden belegten rumänische Mannschaften dann im 20. Jahrhundert recht gute Plätze: 1926 erreichte Rumänien in Budapest den 3. Platz, 1978 in Buenos Aires den 6. Platz und 1984 in Thessaloniki den 5. Platz.



    Einer der Spitzenspieler Rumäniens war Florin Gheorghiu — er siegte auch über Bobby Fischer, der von vielen als der grö‎ßte Spieler in der Geschichte dieses Sports angesehen wird. Fischer und Gheorghiu waren auch befreundet, das Ergebnis der Partien zwischen den beiden war ein friedliches 2:2. Fischer und Gheorghiu trafen sich zum ersten Mal 1962 bei den Olympischen Spielen in Warna, als der Amerikaner 19 und der Rumäne 18 Jahre alt waren. Sie spielten nicht gegeneinander, aber Gheorghiu sagte, dass er, wie die anderen, von Fischers gro‎ßer Spielstärke beeindruckt war.



    Der heute 76 jährige Gro‎ßmeister Florin Gheorghiu erzählte bei RRI von seinen Auseinandersetzungen mit Fischer am Schachbrett, die 1966 in Kuba begannen:


    Unsere erste Begegnung fand bei den Olympischen Spielen 1966 in Havanna statt, und sie endete überraschend mit meinem Sieg. Im Beisein von Fidel Castro und der gesamten kubanischen Regierung, die unser Treffen mit gro‎ßem Interesse verfolgten, legten wir damals den Grundstein für eine Annäherung, für eine zukünftige Freundschaft. Bobby hat sich tadellos verhalten, das Verhalten eines gro‎ßen Champions, seine Leistung in Havanna war ganz au‎ßergewöhnlich. Unser Match begann im Zeichen seiner absolut unglaublichen Punktzahl, 14 von 15 möglichen Punkten hatte er bis dahin erreicht. Er hatte zwei Remis, gegen Boris Spasski und Wolfgang Uhlmann, und da er in Führung lag, hätte er auch diese Partien gewinnen können. Er verlor gegen mich und gewann das letzte Spiel und hatte somit ein Endergebnis von 15 von 17 möglichen Punkten.“




    Fischer stellte sich der Herausforderung von Gheorghiu — und die zweite Runde des Showdowns sollte in zwei Jahren stattfinden.



    Wir haben noch dreimal gespielt, leider nur dreimal, es wäre toll gewesen, mehr zu spielen. Das zweite Treffen fand zwei Jahre später beim gro‎ßen Turnier in Kroatien im Jahr 1968 statt. Dort gewann Bobby das Turnier souverän mit zwei Punkten Vorsprung und präsentierte sich ganz anders, als man ihn kannte, nämlich als fröhlicher, kommunikativer Mann, der gerne Musik hörte. Wir hatten ein absolut au‎ßergewöhnliches Match, das 18 Stunden dauerte, drei Unterbrechungen hatte und in einem Unentschieden endete. Bobby misslang die Revanche und, ein wenig verärgert über dieses Ergebnis, schlug er vor, ein 10-Spiele-Match irgendwo zu machen, möglicherweise sogar in Bukarest. Natürlich habe ich mich gefreut, mich mit Bobby zu messen, es wäre etwas Au‎ßergewöhnliches für das rumänische Schach gewesen. Ich habe diesen ehrenhaften Vorschlag an den rumänischen Schachverband und das Sportministerium weitergeleitet, die natürlich ablehnten und sagten, sie hätten keine Mittel zur Verfügung. Bobby hatte die Messlatte für dieses inoffizielle Match sehr niedrig gelegt. Sicherlich wäre niemand aus diesem Match als Weltmeister hervorgegangen, aber er hätte mit gro‎ßer Wahrscheinlichkeit bewiesen, dass unser Ergebnis in Havanna für ihn ein Unfall gewesen war. Für mich wäre es eine tolle Gelegenheit gewesen, den grö‎ßten Spieler aller Zeiten zu treffen.“




    Fischer sollte im dritten Spiel gegen Gheorghiu, weitere zwei Jahre später, gleichziehen.



    Das dritte Treffen war bei einem Superturnier, das von der grö‎ßten Zeitung Südamerikas, der Zeitung »Clarín«, 1970 in Buenos Aires organisiert wurde. Bobby kam leider zu spät und die Organisatoren hätten ihn fast disqualifiziert. Er gab die ersten beiden Partien auf und zwei Gro‎ßmeister nahmen schändlicherweise in Kauf, durch sein Forfait zu gewinnen. Die Auslosung bestimmte, dass Bobby die dritte Partie mit mir spielen musste. Hätte ich zugestimmt, durch Forfait zu gewinnen, wäre Bobby ausgeschieden und das Turnier wäre uninteressant geworden. Ich weigerte mich, so zu gewinnen, und das ermöglichte es ihm, weiterzumachen. Er kam erst spät ins Spiel, er hat gegen mich ein tolles Match gemacht, wie gegen die anderen auch, und hat es geschafft, den Punktestand zwischen uns beiden auszugleichen.“




    Die vierte und letzte Begegnung der beiden Schachgrö‎ßen endete 1970 ebenfalls mit einem Unentschieden, erinnert sich der rumänische Meister Florin Gheorghiu.



    Das vierte und leider letzte Treffen fand 1970 bei den Olympischen Spielen in Siegen statt, wo die Entwicklung spannend war. Das Spiel hatte dramatische Akzente — wir unterbrachen in einer scheinbar gleichstarken Position. Es musste irgendwie unentschieden ausgehen. Die Nacht der Analyse war interessant, es schien mir, dass Bobbys Chancen in diesem scheinbar geradlinigen Finish besser waren. Ich stellte zur Überraschung aller fest, dass bei der kleinsten Ungenauigkeit Schwarz, also Bobby, gewann. Der einzige Weg zum Remis war ein Pferdeopfer für zwei Bauern. Bekanntlich ist es nie oder fast nie gut, am Ende eine Figur zu opfern. Erfreulicherweise führte das Opfer schlie‎ßlich zu einem Unentschieden.“




    Der gro‎ße amerikanische Meister gewann 1972 in Reykjavik seine berühmte Auseinandersetzung mit dem sowjetischen Gro‎ßmeister Boris Spasski — sie sollte als Match des Jahrhunderts“ in die Geschichte eingehen. Florin Gheorghiu hat eine ebenfalls beeindruckende Bilanz: Er spielte bei 14 Olympiaden für Rumänien, in vier davon blieb er ungeschlagen. In den 1970er Jahren, als Bobby Fischer Weltmeister wurde, gehörte Gro‎ßmeister Florin Gheorghiu zu den 10 besten Schachspielern der Welt.



    Deutsch von Alex Gröblacher

  • Șah în România anilor 60-80

    Șah în România anilor 60-80

    Șahul românesc a
    cunoscut o bună dezvoltare în anii 60-80 și participarea internațională o
    dovedește. Primele prezențe ale șahului în spațiul românesc pot fi identificate
    în jurul anului 1700 ca joc jucat de elite. În secolul al 19-lea șahul începe
    să fie practicat în cercurile burgheze și apar publicații și cluburi, către
    sfârșitul secolului. La Olimpiadele de șah, echipele României au ocupat cele
    mai bune locuri în 1926 la Budapesta, locul 3, în 1978 la Buenos Aires, locul
    6, și în 1984 la Salonic, locul 5. Însă una dintre marile performanțe din șahul
    românesc a obținut-o Florin Gheorghiu, cel care l-a învins pe Bobby Fischer
    considerat de mulți cel mai mare jucător din istoria acestui sport. Pe Fischer
    și Gheorghiu i-a legat și o prietenie, scorul partidelor dintre ei doi fiind
    unul al prieteniei, de egalitate: 2-2. Fischer și Gheorghiu s-au întâlnit
    pentru prima oară în 1962 la Olimpiada de la Varna, pe când americanul avea 19
    ani iar românul 18. Nu au jucat acolo, însă Gheorghiu spunea că a fost
    impresionat, asemenea celorlalți, de marea forță de joc a lui Fischer.


    Marele maestru Florin Gheorghiu a
    povestit pentru Radio România Internațional confruntările sale cu legenda
    șahului mondial. Ele începeau în 1966 în Cuba. Prima noastră întâlnire a avut loc la Olimpiada de la Havana din 1966,
    încheiată în mod surprinzător cu victoria mea. Pot spune că acolo, în prezența
    lui Fidel Castro și a întregului guvern cubanez care urmăreau cu mare interes
    întâlnirea noastră, s-au pus bazele unei apropieri, a unei prietenii viitoare,
    având în vedere modul în care am vorbit eu despre ce se întâmplase în partida
    respectivă. Bobby s-a purtat ireproșabil, un comportament de mare campion,
    rezultatul lui de la Havana este cu totul și cu totul ieșit din comun. Atunci
    când a început partida noastră, el se prezenta cu un rezultat absolut
    incredibil, 14 puncte din 15 posibile. Făcuse 2 remize, cu Boris Spasski
    (viitor campion mondial – n.r.) și cu Wolfgang
    Uhlmann, fiind în avantaj, putea să câștige și partidele respective. A pierdut
    cu mine și a câștigat ultima partidă și a avut astfel un rezultat final de 15
    puncte din 17 posibile.


    Mănușa aruncată de Gheorghiu a fost
    ridicată de Fischer. A doua rundă a confruntărilor urma să aibă loc peste 2
    ani. Am mai jucat încă de 3 ori, din păcate numai de trei ori, ar fi fost
    nemaipomenit să jucăm mai multe. A doua întâlnire a avut loc peste 2 ani la
    marele turneu de la Vinkovci (Croaţia – n.r.) din 1968. Acolo Bobby a câștigat strălucit turneul cu 2 puncte avans
    fiind complet schimbat față de ceea ce știa lumea despre el, adică s-a
    prezentat ca un om vesel, comunicativ, care asculta cu plăcere muzică. După o
    partidă absolut extraordinară care a durat 18 ore și a avut 3 întreruperi, ea
    s-a terminat remiză. Bobby n-a putut să-și ia revanșa și puțin afectat un pic de
    acest rezultat mi-a propus să facem un meci de 10 partide oriunde, eventual
    chiar în București. Bineînțeles că am fost încântat să fac un meci cu Bobby, ar
    fi fost ceva extraordinar pentru șahul românesc. Am transmis această propunere
    onorantă federației române și ministerului sportului care bineînțeles că au
    refuzat spunând că nu au fonduri la dispoziție. Bobby coborâse mult ștacheta
    pentru acel meci neoficial, sigur nimeni nu ieșea campionul lumii în urma
    acestui meci, dar el ar fi dovedit mai mult ca sigur că rezultatul nostru de la
    Havana fusese un accident pentru el. Pentru mine ar fi fost o ocazie
    extraordinară să mă întâlnesc cu cel mai mare jucător al tuturor timpurilor.


    Fischer avea să egaleze în partida a
    3-a, peste alți 2 ani. A treia întâlnire a fost la un super-turneu
    organizat de cel mai mare ziar din America de Sud, ziarul Clarin, la Buenos
    Aires, în 1970. Bobby din păcate a venit cu întârziere și organizatorii erau
    cât pe-aici să-l descalifice. Primele două partide le-a pierdut prin forfait,
    doi mari maeștri au acceptat în mod rușinos să câștige așa. Prin jocul tragerii
    la sorți, Bobby trebuia să joace a treia partidă cu mine. Dacă eu aş fi acceptat
    să câștig prin forfait, Bobby era eliminat iar turneul își pierdea din interes.
    Am refuzat să câștig prin forfait și asta a făcut posibilă evoluția lui în
    continuare. A venit cu întârziere, el a jucat o partidă extraordinară contra
    mea, la fel ca şi împotriva celorlalţi și a reușit să egaleze scorul între noi
    doi.


    Cea de-a patra întâlnire, ultima
    dintre cei doi, se încheia la egalitate în același an 1970. A patra întâlnire, ultima din păcate, a avut loc la Olimpiada de la
    Siegen din 1970 în care evoluția ei a fost pasionantă. A fost cu mici accente
    dramatice în sensul că s-a întrerupt într-o poziție aparent egală. Trebuia să
    se termine cumva remiză. Noaptea de analiză a fost interesantă, mie mi s-a
    părut că șansele lui Bobby erau mai bune în acel final aparent simplu. Am
    găsit, spre suprinderea generală, că la cea mai mică inexactitate, negrul,
    adică Bobby, câștiga. Singura cale spre remiză era un sacrificiu de cal pentru
    doi pioni. După cum se ştie, niciodată sau aproape niciodată în final nu e bine
    să sacrifici o piesă. În mod fericit, sacrificul ducea la remiză. Partida s-a
    încheiat remiză și asta a fost ultima noastră întâlnire.


    Prin Florin Gheorghiu, șahul
    românesc se poate mândri cu faptul că a fost egalul lui Bobby Fischer. Al
    marelui campion american care câștiga, la Reykjavik, în 1972 disputa cu marele
    maestru sovietic Boris Spasski în ceea ce fusese denumit meciul secolului.
    Florin Gheorghiu are un palmares impresionant, cu 14 olimpiade pe care le-a
    jucat pentru echipa României, la 4 dintre ele încheind neînvins. În anii 70,
    când Bobby Fischer devenea campion mondial, marele maestru Florin Gheorghiu era
    un jucător aflat în primii 10 jucători de şah ai lumii.