La Muzeul Național al Literaturii Române din
capitală are loc în luna noiembrie o expoziție a unuia dintre cei mai
importanți graficieni și pictori contemporani: Despre trup și alte iluminări
a artistului Aurel Bulacu. Aurel Bulacu s-a născut în 1947 în Craiova (sudul
României) și a absolvit secția grafică a Institutului de Arte Plastice Nicolae
Grigorescu. Este recunoscut și premiat pe plan național și internațional, premii
drintre care amintim Marele premiu al Bienalei Internaționale Portretul sau
Premiul național pentru gravură Constantin Găvenea. A avut o importantă
activitate didactică de-a lungul carierei ca profesor a nenumărate generații de
viitori artiști în cadrul Liceului Național de Arte Plastice Nicolae Tonitza
din București. Artistul Aurel Bulacu ne-a făcut câteva declarații la vernisajul
expoziției despre tema acesteia, trupul feminin și cum a realizat lucrările
prezente pe simeze:
O preocupare de-a mea mai veche, e a
tuturor artiștilor din cele mai vechi timpuri, ca să zic așa, ca în povești.
Este un subiect care a preocupat de-a lungul timpului toți marii artiști. Și,
într-adevăr, universul feminin e misterios, e plin de capcane, de plăceri, de
bucurii și încerc și eu să cunosc universul ăsta minunat, absolut. Eu am stat
în atelier, m-am izolat, aproape toată expoziția e făcută în doi-trei ani,
ultimii doi-trei ani și am avut o satisfacție, deși n-am avut căldură în casă
absolut deloc și m-am chinuit frumos, ca să zic așa.
Ce îl atrage pe pictorul Aurel Bulacu la
Sulina (oraș din Delta Dunării, estul României), unde are un atelier?
Absolut totul: îmi place apa, îmi place
Dunărea, îmi place marea, îmi plac modelele care defilează pe plaje tot timpul,
nu le fac crochiuri, dar încerc să le înmagazinez în memoria mea. Pe urmă am
parte și de modele care vin să locuiască la mine, să lucreze, și mă bucur de
prieteni, mă bucur de vremea excepțională. Când vorbeam cu băiatul meu, în timp
ce în București era o jale și jar și foc, la Sulina o minune să lucrezi! Mi-am
făcut acolo un atelier. Lucrez pe pânze nepuse pe șasiu, la plecarea din Sulina
le fac sul și le pun pe, în București, le pun pe șasiu și mare parte dintre ele
sunt făcute acolo.
Prezent la vernisaj, scriitorul și
comentatorul de artă Florin Toma ne-a mărturisit următoarele:
Sunt aici nu în calitate de cunoscător de
artă, ci admirator de arte. Și nici de prieten foarte apropiat al lui Aurel
Bulacu, ci din marea calitate a unui scriitor curios să vadă ce se întâmplă pe
simezele României. Se întâmplă lucruri frumoase, lucruri bizare, lucruri
interesante, lucruri atrăgătoare, lucruri percutante, altele sunt mai puțin,
mai puțin provocatoare, dar, în general, artele românești sunt într-o
efervescență, aș spune copioasă.
Ce propune publicului expoziția artistului
Aurel Bulacu, din perspectiva lui Florin Toma?
La Muzeul Literaturii, Muzeul Național al
Literaturii Române, Aurel Bulacu expune ceea ce ar ar fi un fel de eseurile lui
despre trup. Trupul, el mi-a spus că vrea să se numească expoziția Despre
trup. Și i-am spus Despre trup și alte iluminări, pentru că, parcurs pe
parcursul expoziției, fiecare om are o, are o viziune proprie, o iluminare în
privința a ceea ce vede. Aurel Bulacu lasă omul și privitorul să interpreteze
prin propria sa revelație ceea ce vede: trupul de femeie. Sunt niște niște, cum
spuneam, eseuri despre strălucirea trupului din din cele mai diverse poziții.
Toate, toate trupurile lui Aurel Bulacu nu au absolut nimic pornografic. Ele au
însă o atracție interioară, o trans-sexualitate care ne duce și ne plasează
frumușel în fotoliul de admirație al privitorului neutru care are această
această minune în față, care se numește, repet, trupul de femeie.