Tag: fluviu

  • Dunărea turistică

    Dunărea turistică

    Poate nu ştiaţi că Dunărea este cel mai popular fluviu european, dar şi mondial dedicat croazierelor, el ocupând 36% din segmentul de piaţă internaţional al croazierelor fluviale, urmat de Nil, cu 31%. Astfel, pornim astăzi în căutarea Dunării turistice, pe segmentul foarte generos al României.

    Traian Bădulescu, consultant în turism, ne-a amintit că sunt 18 oraşe româneşti din lunca Dunării: Moldova Nouă, Orșova, Drobeta – Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina. Dunărea este traversată de cinci șosele și de două căi ferate. Recent a fost dat în funcţiune şi noul pod peste Dunăre, între România şi Bulgaria, care uneşte Calafat de Vidin şi ne-a recomandat cu căldură să descoperim Dunărea, la noi acasă:

    “România, având 1.000 km de Dunăre, ar putea să profite mult mai mult decât profită până acum, pentru că cea mai mare suprafață a Dunării este pe teritoriul României. Și o realitate: probabil cel mai mare potențial turistic a României e Dunărea, din păcate, nu știm să-i valorificăm cum trebuie până la ora actuală. Dar, e drept, și au spus-o jurnaliști străini, una din cele mai frumoase zone, poate numărul unu riverane ale Europei, e reprezentată de Cazane (n.r. Cazanele Dunării, zona de intrare a fluviului în ţara noastră) și, respectiv, Orșova – Eșelnița. Și nu mai vorbim de Delta Dunării, care este unica deltă a Europei, care își păstrează natura bine conservată.”

    Cu excepţia Deltei, care deja este inclusă în circuite şi programe, bătrânul fluviu oferă şi alte destinaţii cu potenţial turistic. O astfel de surpriză o oferă o insulă în mijlocul Dunării, la Capidava, în preajma oraşului Cernavodă. Aici se găsesc sate pescăreşti, sălbăticie, natură neatinsă, dar şi câteva pensiuni mai recent apărute. Lângă insulă se află ruinele cetăţii antice Capidava. Tot în vecinătate, în comuna Topalu, se găseşte un muzeu unic, sătesc, “Dinu şi Sevasta Vintilă”, cu circa 300 de lucrări – tablouri şi sculpturi – ale unor mari artişti plastici români: Tonitza, Paciurea, Grigorescu etc. Tot aici se află o cramă ce oferă posibilitate degustărilor, are capacitate de cazare şi o terasă cu o privelişte superbă asupra Dunării.

    Dincolo de Delta Dunării şi Cazanele Dunării – unul dintre cele mai spectaculoase peisaje riverane din Europa şi din lume -, mai există mici puncte turistice precum: Orşova, Portul Cultural Cetate al poetului Mircea Dinescu, şi oraşele Brăila, Galaţi şi, bineînţeles, Tulcea.
    În discuţia cu interlocutorul nostru am realizat că, de fapt, chiar şi Bucureştiul poate fi considerat oraş dunărean şi asta deoarece orice localitate aflată la cel mult 70 de kilometri de fluviu beneficiază de acest statut. De altfel, turiştii de pe navele de croazieră care străbat Dunărea debarcă în portul Giurgiu sau la Călăraşi, după care au alocate câteva ore pentru a vizita Bucureştiul.
    Nu-mi rămâne decât să vă invit să acceptaţi această provocare şi să vizitaţi Dunărea turistică!

  • Dunărea şi seceta

    Dunărea şi seceta

    Dunărea
    este o adevărată coloană vertebrală a Europei, sau cel puţin a părţii din
    Vechiul continent unde se află România. Fluviul îşi adună apele în munţii
    Pădurea Neagră din Germania, undeva în plină inimă a Europei, cam între
    Strasbourg şi Zurich. De la început apucă spre Est, ajunge în Austria, trece
    chiar prin celebra sa capitală, Viena, lăsând adânci urme istorice şi
    culturale. Nu după mult timp taie în două Budapesta, capitala ungară, unde face
    o schimbare bruscă de traseu, cu 90 de grade, şi apucă spre sud. Când iese din
    Ungaria, Dunărea ajunge să separe Croaţia de Serbia, după care apucă iar spre
    Est, direct spre capitala sârbă, Belgrad, a treia şi ultima capitală străbătută
    de fluviul european.

    În drumul său spre Est, spre Marea Neagră, unde îşi
    încheie traseul, Dunărea devine frontieră între România şi Serbia, apoi între
    România şi Bulgaria. La doi paşi de mare, cursul Dunării se îndreaptă spre
    nord, pe teritoriul României. După ce înconjoară Dobrogea, fluviul se îndreaptă
    hotărât spre vărsare, parcă mulţumit că şi-a găsit locul unde să-şi contureze
    opera finală, Delta. Pe acest scurt traseu, din dreptul oraşului Galaţi,
    Dunărea atinge alte două state, Ucraina şi înainte de aceasta, pentru doar 600
    de metri, Republica Moldova.

    După 1991, când s-au separat şi statele sovietice
    dar şi cele iugoslave, numărul ţărilor scăldate de bătrânul Istru s-au
    înmulţit. De altfel, Dunărea se află de mii de ani în centrul vieţii sociale şi
    politice de pe aceste pământuri. Este o axă geopolitică dar şi o frontieră de
    atâtea ori, a inspirat oameni de cultură şi se regăseşte în muzică şi poezie,
    în amintiri mondene sau în mitologii străvechi. Versurile populare româneşti
    spun, pline de metaforă şi realitate, Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere. O
    treime din cursul Dunării, partea finală, udă pământurile româneşti astfel că
    niciuna dintre discuţiile despre fluviu nu poate ocoli România.

    Cel mai vechi
    pod peste Dunăre, al lui Apolodor din Damascus, a fost ridicat de romani, unind
    malul acum sârbesc şi cel românesc, iar cel mai nou pod de asemenea pleacă din
    România, la Calafat, pentru a ajunge în Bulgaria. Totul curge pe Dunăre, odată
    cu apele sale din ce în ce mai mari. Şi nu este vorba doar despre ambalajele de
    plastic care plutesc cu uşurinţă, mii de kilometri, prin Europa, pentru a
    ajunge în sensibilul ecosistem al Deltei. Orice eveniment produs undeva pe
    Dunăre ajunge să fie resimţit de oamenii de pe malurile sale, în aval, spre
    vărsare.

    În aceste zile se simt efectele secetei, a căldurilor excepţionale
    care durează deja de câteva luni. Mai întâi seceta a fost resimţită în Vestul
    Europei, apoi a curs, odată cu Dunărea spre Balcani, spre România. Nu a mai
    plouat de mult prin anumite regiuni de-a lungul fluviului şi efectul de răcorire
    pe care îl produce un curs de apă, mai ales de dimensiunile Dunării, este din
    ce în ce mai palid. De asemenea, efectul de învecinare a fost aproape anihilat
    de temperaturile extreme care stagnează în sudul şi estul României, exact acolo
    unde curge Dunărea. Din ce în ce mai des scăderea nivelului apei devine
    vizibilă, deşi pentru mulţi români pare un lucru imposibil. Sunt evidente
    problemele de circulaţie navală, atât pentru vasele care au nevoie de adâncimi
    mai mari cât şi pentru unele mai mici.

    În plin sezon al vacanţelor, bacurile au
    probleme mari la traversarea Dunării iar vasele pentru minunate croaziere prin
    ţările dunărene merg cu mare grijă şi cu întârzieri. Sunt doar câteva efecte
    despre care s-a vorbit, în ultimele zile. Şi a devenit deja un lucru obişnuit
    ca scăderea nivelului apelor Dunării, din cauza secetei prelungite, să arate
    privirii vestigii ale trecutului, ruine medievale sau chiar antice, ori urme
    ale unor evenimente recente din istoria românilor sau a popoarelor prin al
    căror cămin sau fiinţă curge Dunărea.