Tag: Foreplay

  • „Foreplay“: Theaterstück problematisiert das Thema Teenie-Mütter

    „Foreplay“: Theaterstück problematisiert das Thema Teenie-Mütter

    Die Eltern sollten allerdings darauf vorbereitet sein, denn die Entscheidung bringt viele Änderungen mit sich. Und das ist eben bei den Teenie-Müttern Rumäniens nicht der Fall. Wenn Kinder Kinder kriegen — ein Phänomen, das mittlerweile auch hierzulande hohe Wellen schlägt. Wieder einmal ein Bereich, in dem Rumänien zu den Schlusslichtern in der EU gehört. Laut Eurostat hatten 14% der 2016 in Rumänien erstgeborenen Kinder eine Mutter unter zwanzig. Und 2015 zeigten die EU-Statistiken sogar, dass über 350 der jungen Mütter zwischen 10 und 14 Jahre alt waren. Weitere circa 13.000 Frauen hatten ihr Kind mit 15-19 Jahren zur Welt gebracht.



    Hinter den trockenen Zahlen stecken aber aus den Fugen geratene Menschenleben, wobei manche Mütter sich zusätzlich mit der Ablehnung durch die Gesellschaft konfrontieren. Die Regisseurin Ozana Nicolau hat die für sie beeindruckenden Fälle in ihrem Theaterstück Foreplay“ verarbeitet. Dabei sei sie von persönlichen Erfahrungen ausgegangen.



    Die Aufführung hat einen sehr persönlichen Kern. Es geht um meine Kindheit in den 1990er Jahren, in einem Randviertel von Bukarest. Ich bin dort vielen jugendlichen Müttern begegnet. Ich habe auch Schulkameradinnen gekannt, oder Nachbarinnen und Freundinnen aus unserem Wohnblock, die in dieser Situation waren. Und dazu war es — so gut wie jedes Mal — nach dem gleichen Szenario gekommen: Die Mädchen wurden schwanger und hatten nicht den Mut, es den Eltern zu sagen, nur die Klassenkameraden oder Freunde wussten es... Ich rede hier von den ersten Gymnasiumsjahren, der sechsten, siebten und achten Klasse in den Jahren 1996–1998. Und irgendwann, als die Schwangerschaft sichtbar wurde, waren sie auf einmal weg, entweder aus der Schule oder vom Spielplatz verschwunden. Ich kann davon ausgehen, dass sie entweder aufs Land oder in eine kleinere Stadt geschickt wurden — als Lösung des Problems. Es galt auf jeden Fall als eine gro‎ße Schande und es war undenkbar, dass man mit 13 oder 14 als schwangeres Mädchen weiter in die Schule geht. Es war inakzeptabel.“




    Der dadurch erzwungene Schulabgang macht es für betroffene Frauen später unmöglich, einen anständigen Arbeitsplatz zu finden. Darüber hinaus sind sie von der Gesellschaft gebrandmarkt. Bei der Recherche für die Aufführung von Foreplay“ unterhielt sich Ozana Nicolau mit über 30 schwangeren Mädchen. Einige von ihnen sagten ihr, in ihrem Umfeld würde man ihr das als Verfehlung vorwerfen. So würden Mütter irgendwann das eigene Kind als ein Fehler sehen, glaubt die Regisseurin.



    Anstatt sich doch über diese Erfahrung des Mutterwerdens zu freuen, wird daraus eine Art Belastung. Die Erfahrung, die man als Mutter oder Vater macht, ist ohnehin schon schwierig und voller Herausforderungen. Wenn das mit 14 oder 15 Jahren passiert, wenn die eigene Persönlichkeit noch nicht gefestigt ist, muss man auf einmal für eine andere Person die Verantwortung tragen, obwohl man nicht einmal gelernt hat, für sich selbst verantwortlich zu sein. Es entsteht ein innerer Konflikt und darüber hinaus gibt es noch die Gesellschaft, die mit dem Finger auf einen zeigt, weil man einen Riesenfehler begangen hätte.“




    Die Künstler hätten im Foreplay- Projekt auch eine interessante Tatsache herausgefunden, und zwar, dass die Situation der Teenager-Mütter nicht ausschlie‎ßlich auf ein wirtschaftlich benachteiligendes Umfeld zurückzuführen sei. Es seien in allen sozialen Kategorien Fälle anzutreffen, berichtet die Regisseurin Ozana Nicolau.



    Das hängt eher mit unserer Vergangenheit zusammen. Rumänien ist immer noch von der tabuisierten Sexualität vorbelastet, es fällt uns immer noch schwer, über dieses Thema zu reden. In den Schulen findet Sexualkunde so gut wie gar nicht statt, aber auch zu Hause schweigt man zum Thema. Das ist das Problem.“




    Immerhin gibt es seit 2004 im öffentlichen Schulwesen ein Wahlfach — die sogenannte Gesundheitserziehung“. Das Fach ist von der ersten bis zur zwölften Klasse verfügbar, die Materie wird in den Schulen von den Biologie- oder den Grundschullehrern unterrichtet. Alles infolge eines spezifischen Fortbildungsprogramms. Zu den Trägern des Programms gehörte auch die NGO Jugend für Jugend“. Die Fortbildung beginnt mit Grundbegriffen in den Bereichen Hygiene und Umweltschutz und geht hin bis zur gesunden Fortpflanzung und Familienplanung. All diese Begriffe werden den Kindern altersgemä‎ß vermittelt — versicherte uns die Leiterin der Stiftung Jugend für Jugend“, Adina Manea. Im Schuljahr 2014–2015 haben ungefähr 6% aller Schüler den Unterricht im Fach Gesundheitserziehung besucht. Wir wollten zudem von Adina Manea erfahren, wieviele Schulen in Rumänien das Wahlfach eingeführt haben.



    Aus den Statistiken des Bildungsministeriums für das Jahr 2017–2018 geht hervor, dass dieses Wahlfach in über 3500 Schulen landesweit unterrichtet wird. Das entspricht etwa 6-7% der Gesamtanzahl der Schüler. Es ist viel für ein Wahlfach, aber wenig, wenn man die Bedürfnisse der rumänischen Schüler eines jeden Alters berücksichtigt.“




    Die Zivilgesellschaft plädiert für einen breiteren Zugang der Bevölkerung zu dieser Art von Erziehung. Doch das soll nicht unbedingt im schulischen Umfeld geschehen, denn ein Teil der jungen Mütter geht nicht mehr zur Schule. Und da spielen auch andere Faktoren eine negative Rolle, etwa die Schulabgänger-Quote, die in Rumänien ebenfalls hoch ist. Nichtsdestotrotz werde ein allgemeiner Zugang zur Erziehung für eine gesunde Fortbildung gebraucht, sagt Adina Manea.



    Es geht hier um einen Anteil von 10% aller Frauen. Das ist sehr viel, denn eine Schwangerschaft im jugendlichen Alter geht mit anderen Gesundheitsrisiken für Mutter und Kind einher. Während eines Schuljahres gelingt es im Schnitt nur zwei jungen Frauen, die Schwangerschaft bis zum geplanten Ende zu führen. Es ist auch klar, dass die Schulen bereit sind, sie zu unterstützen, wenn sie nicht die Schule schmei‎ßen wollen. Das mit diesem Phänomen früher verbundene Stigma gibt es zwar nicht mehr, aber gleichzeitig wird über das Thema nicht gesprochen. Wenn es um das Umfeld und die Schulkollegen geht, da sind die Dinge von Fall zu Fall unterschiedlich. In den Fällen, die unser Verband kennt, werden die Kinder zur Welt gebracht und von der Familie hochgezogen. Weil wir sehr oft in den Gymnasien arbeiten (ab der 9. Klasse), treffen wir hier Jugendliche, die über genügend Finanzmittel verfügen, denn um diese Bildungsstufe zu erreichen, braucht man eben Geld und auch die Unterstützung der Familie.“




    Die Unterstützung der Familie ist auch nach Ansicht der Regisseurin Ozana Nicolau wichtig. Sie kenne auch Glücksfälle in diesem Zusammenhang.



    Wenn sie das Glück haben, in einer emotional ausgewogeneren Familie zu leben, die versteht, was das betreffende Mädchen gerade durchmacht, dann legen sich die Probleme in der Regel nach zwei Jahren. Ich kenne den Fall eines Mädchens aus Vaslui, das seinerseits Mutter geworden war und das eine sehr gute Note beim Abitur bekommen und weiterhin das Studium an einer Hochschule begonnen hat, wo sie sogar eine Stipendiatin ist. Es ist also möglich, wenn die Familie sie unterstützt und auch der Partner in der Nähe ist.“




    Die Aufführung von Foreplay“ löste beim Publikum Emotionen aus. Eltern, die ursprünglich alleine ins Theater gekommen waren, erzählten auch anderen Eltern über die Aufführung oder sahen sie noch einmal in Begleitung ihrer pubertierenden Kinder. Foreplay“ soll au‎ßerdem in den Bukarester Gymnasien und den Schulen mehrerer Gro‎ßstädte aufgeführt werden.

  • Mamele minore şi educaţia pentru sănătate

    Mamele minore şi educaţia pentru sănătate

    Faptul de a
    deveni părinte, unul dintre cele mai importante evenimente din viața unui om,
    ar trebui și este, de cele mai multe ori, un moment de bucurie. Reprezintă și o
    decizie care aduce schimbări pentru care ar trebui ca părinții să fie
    pregătiți. Nu este și cazul mamelor adolescente din România, țară aflată
    printre primele țări din UE la acest capitol. Conform Eurostat, în 2016, 14% din totalul copiilor născuţi de
    femeile aflate la prima naştere au avut mame cu vârsta mai mică de 20 de ani
    .
    Iar în 2015, tot statisticile UE arătau că peste 350 din femeile care au născut
    atunci aveau între 10 și 14 ani, alte circa 12.800 mame fiind la vârsta de 15 până în 19 ani. În
    spatele acestor numere, se află vieți deturnate de la dezvoltarea lor firească,
    unele chiar marcate de oprobriul celor din jur. Cazurile copiilor care, la
    rândul lor, au copii au impresionat-o pe regizoarea Ozana Nicolau care a scris
    și regizat piesa de teatru Foreplay, plecând de la propriile reminiscențe.
    Ozana Nicolau: Spectacolul are un miez foarte personal. E
    vorba de copilăria mea din anii 90, petrecută într-un cartier mărginaș din
    București, unde am întâlnit multe cazuri de mame-adolescente. Am cunoscut și
    colege de școală, și vecine sau prietene din bloc în situația asta. Lucrurile
    se petreceau cam de fiecare dată așa: fetele rămâneau însărcinate, n-aveau
    curaj să le spună părinților, doar colegii sau prietenii știau… Mă refer la
    școala generală, clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, din anii 1996 – 1998. La
    un moment dat, în clipa în care sarcina începea să devină vizibilă dispăreau
    ori de la școală, ori de la locul de joacă. Pot să presupun că soluția era ca
    ele să fie trimise la țară sau într-un orășel mai mic. Dar era o mare rușine și
    nu se putea ca la 13 sau 14 ani să fii însărcinată la școală ca să-ți continui
    studiile. Era inadmisibil


    Pe lângă abandonul școlar care blochează accesul femeilor
    la slujbe decente, mamele adolescente poartă și un stigmat social. Pentru
    conceperea spectacolului Foreplay, Ozana Nicolau a stat de vorbă cu peste 30 de
    fete rămase însărcinate. De la unele a aflat că
    anturajul consideră că ele au făcut o greșeală. În felul acesta, chiar mamele
    ajung să echivaleze copilul cu o greșeală. Ozana Nicolae: În loc să se bucure,
    totuși, de această experiență a maternității, ea ajunge un fel de povară.
    Oricum experiența de a deveni părinte e dificilă și plină de provocări. Când
    lucrul ăsta se întâmplă la 14 sau 15 ani, când nu ești definită ca persoană, tu
    trebuie să fii responsabilă pentru altcineva, deși tu nu știi să fii
    responsabilă nici pentru tine. Apare un conflict interior, iar peste asta, mai
    apare și societate care te arată cu degetul că ai făcut o greșeală enormă.


    Un alt fapt aflat
    de artiștii implicați în proiectul Foreplay este faptul că fenomenul
    mamelor-adolescente nu este legat strict de condiții economice defavorizate,
    incidența fiind răspândită în toate mediile sociale. Ozana Nicolau: Are mai degrabă legătură cu trecutul
    nostru. România poartă încă povara tabuului sexualității, ne este încă foarte
    greu să vorbim despre acest subiect. Educația sexuală nu prea are loc în școli,
    dar nici acasă. Asta e problema.


    Și totuși, din
    2004 în sistemul de învățământ public se predă un curs opțional intitulat
    Educație pentru Sănătate. Programele sunt disponibile pentru clasele I-XII,
    iar materia este predată în școli de către profesorii de
    biologie sau de către învățători, în urma unui program de formare dedicat.
    Printre cei care au asigurat acest tip de formare s-a numărat și organizația
    non-guvernamentală Tineri pentru tineri. Cursul porneşte cu noţiuni de igienă şi de protecţie a mediului ajungând
    până la cele de sănătate a reproducerii şi a familiei. Toate aceste noţiuni
    sunt predate în funcţie de vârsta copiilor, am aflat de la Adina Manea,
    directoarea Fundației Tineri pentru tineri. În anul școlar 2014-2015, din
    totalul populației școlare, aproximativ 6% au beneficiat de cursurile Educație
    pentru Sănătate. Câte școli din România au ales această disciplină opțională anul trecut, ne
    spune Adina Manea: Pentru anul școlar 2017 – 2018, din datele furnizate de MEN reiese că
    sunt peste 3500 de unități școlare la nivel național unde se predă acest
    opțional. Înseamnă 6% – 7% din numărul elevilor din sistemul preuniversitar.
    Este mult pentru un opțional, dar este puțin având în vedere nevoile pe care le
    au elevii din România de orice vârsta.


    Societatea civilă
    militează pentru un acces mai larg al populației la acest tip de educație, dar
    nu neapărat prin școală, căci o parte din tinerele care devin mame nu mai sunt
    încadrate în sistemul național de învățământ.Aici intervin alte aspecte precum rata părăsirii timpurii a
    școlii, de asemenea mare în România. Cu toate acestea, este nevoie de un acces
    universal la educația pentru sănătatea reproducerii, consideră Adina Manea: E vorba de 10% din totalul populației feminine. Este foarte mult pentru
    că sarcina la adolescență se asociază cu alte riscuri de sănătate asupra mamei
    și copilului. Într-un an școlar, în medie doar două tinere ajung să ducă
    sarcina la termen pe unitate școlară. Ceea ce e clar este că școala le ajută
    să-și termine studiile dacă ele vor. Nu mai există stigmatizarea asociată
    acestui fenomen, dar, în același timp, nu se discută pe subiectul ăsta. În
    cazul anturajului și al colegilor, lucrurile diferă de la un caz la altul. În
    cazurile întâlnite de noi, ca asociație, copiii sunt păstrați și crescuți în
    familie. Fiind noi lucrăm mult în licee, aici întâlnim adolescenți cu care au
    suficiente posibilități materiale ca să ajungă la acest nivel de educație și
    care au beneficiat de ajutorul familiei.


    Ajutorul familiei
    e foarte important după cum a constatat și regizoarea Ozana Nicolau: Dacă au norocul să fie într-o familie mai echilibrată emoțional care
    să înțeleagă prin ce trece fata respectivă și s-o sprijine emoțional, atunci
    lucrurile se aranjează cam în doi ani. Eu am cunoscut un caz din Vaslui cu o
    fată (mamă la rândul ei) care a terminat liceul și a luat bacalaureatul cu o
    notă foarte mare, a mers în continuare la facultate unde e și bursieră. Deci se
    poate, dacă familia o sprijină și partenerul e și el în apropiere.



    Piesa de teatru Foreplay a fost primită cu emoție de
    către public. Părinți care, inițial, au venit singuri la spectacol au
    prezentat, după aceea, spectacolul și altor părinți sau l-au revăzut însoțiți
    de copiii lor aflați la vârsta pubertății sau a adolescenței. Foreplay, de
    asemenea, va fi jucat în liceele din București și în școlile din împrejurimile
    orașelor mari.