Parcul
Natural Putna din Vrancea se află în partea central-nord-vestică a Munţilor
Vrancei, din Carpaţii de Curbură. Se întinde pe o suprafaţă de 38 de mii de
hectare şi adăposteşte, protejează şi conservă o bogată
biodiversitate specifică Subcarpaţilor de Curbură. Aici se află carnivore mari,
amfibieni, reptile, peşti, nevertebrate, dar şi 12 specii de păsări protejate
la nivel european. Habitatele forestiere, fiind extrem de compacte şi
inaccesibile, constituie areale ideale pentru carnivorele mari. Parcul dispune
de mai multe tipuri de habitate naturale: păduri de fag, tufărişuri alpine şi
boreale, pajişti sau fâneţe montane. Rezervaţia Naturală Tişiţa este cea
mai importantă arie protejată din acest parc. Se află la 850 de metri
altitudine şi cuprinde bazinul mijlociu şi inferior al râului Tişiţa. Cheile
Tişiţei au un aspect de canion, cu pereţi înalţi, dar şi zone de luncă. Cheile
sunt accesibile datorită căii ferate forestiere. Există şi un sector de
1,5 km între Tişiţa Mică şi Tişiţa Mare, care este inaccesibil, deoarece
cheile sunt strâmte de 3 până la 10 metri, şi prezintă multe praguri şi
repezişuri. În unele locuri, apa este adâncă, în schimb peisajele sunt
încântătoare, datorită formelor de relief. Rezervaţia naturală măsoară 4,5
kilometri lungime, fiind una dintre cele mai mari zone protejate de pe
teritoriul Vrancei. Directorul Parcului Natural Putna, Ion Militaru, ne oferă
detalii: In Rezervaţia
Tişita, care este cea mai mare rezervaţie a parcului, are 2700 de
hectare, se găseşte floarea de colţ la cea mai joasă altitudine din România.
Găsim aici şi exemplare de papucul doamnei dar şi o specie de fluture
endemică pentru România, care se întâlneşte în foarte puţine locaţii din
ţară. Acest fluture este frecvent întâlnit în zona Clujului dar şi aici
la noi. Ca o curiozitate, în această zonă este adusă în 1981 şi 1983
capra neagră. După unele cronici s-ar spune că ar fi fost reintrodusă, pentru
că s-au găsit nişte documente în arhiva Imperiului austro-ungar prin care
ultimul exemplar de capră neagră împuşcat în Tişita a fost în 1902. Avem multe
exemplare de ierbivore, mai avem cerbul comun care are caractere genetice
foarte importante şi foarte bine definite faţă de restul populaţiilor din
Carpaţi. Aici întâlnim şi o populaţie destul de bogată de vidră, din păcate
ploile din 2005 au distrus habitatele acvatice, dar din acest an am început
să intervenim pentru a îmbunătăţi acest habitat prin reintroducerea
păstravului comun, pentru ca populaţia de vidră să se menţină într-un ehilibru
optim. De altfel, apele Tişitei sunt pline de păstrăvi. Mai există
bujorul de munte, liliacul sălbatic şi bulbucul de munte. Carnivorele
mari sunt ursul, râsul şi lupul, specii importante la nivel european pentru
care zona a fost declarată sit de importanţă comunitară. Fiind o zonă destul de
izolată şi ferită de influenţa umană, multe din aceste specii sunt într-o stare
bună de conservare. Doar două localităţi sunt pe raza parcului.
O altă rezervaţie naturală, protejată încă din anul 1970 este Groapa cu Pini,
cu o suprafaţă de 11 hectare. Peştii preistorici sunt o adevărată comoară
pentru turismul din zonă, dar mai ales pentru specialişti. Ion Militaru: Este o rezervaţie de tip
fosilifer. În stratele de rocă se pot găsi amprente ale unor specii de foarte
mult timp dispărute, de peşti, de reptile, de melci. Tocmai de aceea a fost
declarată rezervaţie, pentru a proteja aceste depozite fosilifere.
Rezevaţia este usor accesibilă, lângă un traseu turistic. In total, avem 7
rezervaţii naturale în acest parc. Pădurea Lepsa Zboina are peste 200 de
hectare, este o rezervaţie floristică, Cascada Putnei este o rezervaţie
geomorfologică, este o cascadă foarte vizitată de turişti, una din cele mai
frumoase din ţară. Are circa 80 de metri lungime, iar apa se strânge
într-un lac cu adâncimea de aproximativ 12 metri. Mai găsim aici Strâmtura Coza,
un fel de defileu care în urma unor fenomene naturale s-a retezat o parte, s-au
tăiat straturile oblic rezultând nişte pasteluri de culori foarte frumoase. Mai
întâlnim Rezervatia naturală Muntele Goru care este şi cel mai înalt vârf din
Munţii Vrancei, are 1787 de metri şi este şi singurul loc în care întâlnim
jneapănul. Si mai este Râpa Roşie, o altă rezervaţie naturală de tip
peisagistic, geomorfologic în care se văd nişte turnuri ale rocii rezultate în
urma unor eroziuni.
Parcul
Natural Putna a beneficiat de un proiect cu finanţare europeană, tocmai pentru
a păstra mai bine biodiversitatea din zonă. Proiectul a început în2010 şi a avut trei mari
direcţii, după cum ne spune Ion Militaru:
Una dintre ele a fost o inventariere a tuturor bunurilor floristice şi
faunistice, o cartare a habitatelor forestiere, realizarea unei
distribuţii a speciilor de importanţă comunitară. O altă direcţie a proiectului
a fost legată de partea de conştientizare. S-au realizat acţiuni cu copiii,
elevii, cu factorii interesaţi care administrează diverse zone forestiere. Am
avut întâlniri şi cu cei care gestionează fondurile de vânătoare astfel încât
să putem să implementâm legislaţia în vigoare cât mai bine şi să gestionăm
resursele biotice şi abiotice într-un mod echilibrat. A treia latură a
proiectului s-a referit la întărirea capacităţii instituţionale prin
realizarea unor cursuri de perfecţionare a personalului, prin dotarea sediului
cu diverse echipamente. Valoarea proiectului a fost de 360 de mii de euro şi l-am
încheiat anul trecut.
Vizitatorii
Parcului Natural Putna din Vrancea găsesc aici un minunat colţ de natură,
localităţile din împrejurimi oferindu-le şi condiţiile pentru petrecerea unei
plăcute vacanţe.