Începând cu luna septembrie și până la mijlocul lunii noiembrie, Muzeul Municipiului București (MMB) în cadrul sediului său din centrul capitalei, Palatul Suțu, aduce în fața publicului capitalei și nu numai o expoziție ce poartă vizitatorul în trecutul orașului București: “Aspecte ale periferiei Bucureștiului în perioada interbelică”.
Perioada interbelică este definită istoric în intervalul de 21 de ani dintre cele două războaie mondiale, 1918-1939. Capitala României, orașul București este cel mai important centru industrial și comercial al țării, centru scenei artistice, culturale și mass-media, în 2011 populația sa fiind stabilită în jurul a aproximativ 2 milioane de locuitori, fără a lua în calcul persoanele în tranzit sau localitățile din împrejurimile orașului. Prima mențiune a Bucureștiului apare în 1459, iar în 1862 acesta devine capitala Principatelor Unite (Țara Românească și Moldova).
Despre o parte din istoria capitalei și despre detalii ale urbei din perioada interbelică am stat de vorbă cu curatorul expoziției, muzeograful Cezar Petre Buiumaci:
“Ideea acestei expoziții a apărut din nevoia de a expune publicului evoluția Capitalei de-a lungul timpului, felul în care s-a transformat orașul atunci când a cunoscut una dintre cele mai ample extinderi teritoriale pe orizontală, și anume în perioada interbelică. Aceasta pentru că Bucureștiul era un oraș deschis, primitor, chiar dacă au existat frecvente încercări de limitare a extinderii geografice ori demografice.
Stabilirea capitalei Valahiei pe malurile Dâmboviței, apoi a capitalei Principatelor Unite și a României Mari, a creat un miraj ce a atras în permanență alogeni, oameni care veneau să se realizeze și care aduceau cu ei un bagaj cultural propriu, transformând orașul într-o metropolă cu multiple valențe. Însă, majoritatea celor care soseau aici nu erau înstăriți și din acest motiv se stabileau în zonele mai ieftine, anume la marginea orașului. Astfel, contribuiau la extinderea geografică a urbei.”
Muzeul Municipiului București deține în patrimoniul său o documentare fotografică a periferiei orașului, a zonelor care urmau să fie subiectul extinderii capitalei, o periferie dispărută în a doua parte a secolului trecut. Ce a încercat curatorul Cezar Buiumaci să realizeze prin compunerea acestei expoziții din resursele patrimoniului MMB?
“Am încercat și sper că am reușit să realizez o oglindă a periferiei urbane a unui oraș în plină dezvoltare. Dinamica Bucureștiului este una unică în peisajul românesc, extinderea fiind o constantă și de aceea asistăm la o permanentă schimbare.
Dacă în secolul al XVII-lea se limita undeva în zona Universității, la începutul secolului al XIX-lea ajungea în zona actualului Ateneu, pentru ca la finele acestui secol să ajungă la Piața Victoriei sau, mai bine zis, să urmeze o șosea circulară periferică, pe un traseu care unea principalele gări ale orașului.
Pentru a înțelege fenomenul extinderii geografice, trebuie să apelăm la statistică, care ne prezintă următoarele date demografice: în anul 1831 erau în București aproximativ 60 de mii de locuitori, iar în 1859 această cifră se dubla. În 1878 cifra se triplează pentru că la sfârșitul secolului al XIX-lea să ajungă la aproximativ 230 de mii de locuitori, iar la începutul secolului următor la 300 de mii. În anul 1930, deci la mijlocul perioadei interbelice, erau în București 640 de mii de suflete, iar la mijlocul secolului să atingă cifra de 1 milion, pentru ca în anii 80 și această cifră să se dubleze.”
Ce prezintă publicului vizitator expoziția de la Palatul Suțu din centrul capitalei? Tot Cezar Buiumaci:
“Expoziția prezintă periferia orașului mergând pe un traseu ce urmărește șoseaua mai sus amintită, însă ceea ce se găsea la acel moment în exteriorul acestei șosele periferice, zone care urmau a fi demolate și care erau documentate la solicitarea administrației locale de către marii fotografi ai epocii. Expoziția prezintă în 60 de fotografii, în 60 de opriri, în 60 de clișee, aspecte ale vieții și locuirii din cartiere.
Vizitatorii pot vedea cum arătau cârciumile de cartier, cum arătau unele străzi înainte de a fi desfundate sau destupate, cum arătau marile artere de ieșire din oraș înainte de a fi pavate, sau aspectul unor zone precum “Valea Plângerii”, zone care sunt astăzi de nerecunoscut.
Pot vedea cum mergeau oamenii la scăldat și acolo, în aceeași imagine, putem vedea cum sunt spălate animalele, automobilele sau cum se spălau oamenii. Cum se scotea gheața din gârlă pe timpul iernii pentru a fi folosită la răcirea alimentelor pe timpul verii. Cum se potcoveau caii sau cum se pășteau oile în Calea Plevnei. Prezentăm astfel imagini în premieră comandate de primărie, care prezintă aspectul periferiei.”
