În
1894, Friedrich Stenner, arhivist în arhivele orașului Brașov, descoperea un
document scris cu alfabet chirilic de un oarecare Neacșu din orașul Câmpulung.
Era o scrisoare către primarul Hans Benkner al Brașovului prin care Neacșu îl
avertiza că flota otomană executa manevre militare pe Dunăre și îl sfătuia să
ia măsuri pentru a nu avea neplăceri. Scrisoarea descoperită de Stenner datează
din anul 1521 și este considerat primul document redactat în limba română
păstrat până azi.
Scurta misivă a lui Neacșu a fost
interpretată de istorici și filologi. Primii s-au concentrat asupra
personajelor din text și a cadrului politic din secolul al 16-lea, iar cei din
urmă au analizat limba română de atunci. Politica regională era dominată de
expansiunea otomană către Europa Centrală. Începând cu jumătatea secolului al
14-lea și până în 1521, turcii cuceriseră Balcanii și se îndreptau viguros
către Ungaria care va fi cucerită în 1526.
Istoricul Radu Nedici este profesor
la Universitatea din București, specializat în istorie medievală, și a dat o
primă interpretare a documentului.
Istoricii au încercat să găsească o explicație pentru această scrisoare. Explicația
care pare să aibă cumva o bază reală este cea a unei grabe de a transmite
informația campaniei otomane care apare în cuprinsul scrisorii către brașoveni.
Obiceiul în epocă era mai degrabă acela de a scrie în slavonă sau latină, în
corespondența dintre Țara Românească și Transilvania și Regatul Ungariei.
Probabil că nevoia de a transmite foarte repede o informație, aceea a unei
campanii otomane și a unui posibil pericol care amenința inclusiv Brașovul, l-a
făcut pe Neacșu să scrie în limba română această scrisoare.
Relațiile
cele mai consistente dintre orașele germane din Carpații Transilvaniei și
spațiul românesc erau cele economice. Câmpulungul și Brașovul, aflate la 85 de
kilometri unul de celălalt, aveau o tradiție de mai mult de două secole de legături,
iar negustorii erau cei care mențineau contactele. Se pare că Neacșu făcea
parte din elita comercială a Câmpulungului.
Radu Nedici: Despre Neacșu din Câmpulung știm din păcate destul de
puține lucruri. El mai este menționat anterior acestei scrisori din 1521. Așa
cum apare și din cuprinsul scrisorii și din informațiile anterioare, pare să fi
fost un negustor din Câmpulung, un personaj care e implicat în comerțul cu
produse orientale care tranzitau Țara Românească și mergeau mai departe către
Europa Centrală, trecând prin Brașov. De cealaltă parte este magistratul
brașovean, este cel care conduce orașul, are deci o poziție oficială mult mai
clară. E un personaj pe care îl întâlnim în mult mai multe documente. Cum
Brașovul era unul dintre orașele principale din Transilvania, poziția lui era
extrem de importantă.
În 1521, Muntenia sau Țara Românească,
așa cum apare pentru prima oară cu acest nume chiar în scrisoare, era condusă
de principele Neagoe Basarab. Era chiar anul morții sale survenită la
aproxmativ 3 luni de la redactarea scrisorii, în luna septembrie. Perspectiva
țării de a intra în sfera otomană de influență crescuse, însă principii munteni
mai sperau în sprijinul Ungariei. Principii munteni și personaje precum Neacșu
erau informatori ai creștinilor de peste munți și, în acest sens, scrisoarea a
fost considerată o informare care a ajuns la destinație. Scrisoarea este
întreagă, scrisă cu cerneală brună, în stare bună, cu un sigiliu pe spate.
L-am
întrebat pe Radu Nedici ce se poate spune despre limba română din textul
scrisorii: Pentru un cititor
din secolul 21, limba scrisorii pare una destul de greu de înțeles, mai ales că
este o limbă în care se amestecă diverse expresii slavone. Începutul acestei
scrisori, finalul ei și elementele folosite pentru a introduce fiecare nouă
frază sunt scrise ca atare din slavonă. De aici și dificultatea de a înțelege o
parte a textului. Pe de altă parte, este o limbă română pe care o pricepem.
Dacă ne concentrăm doar aspra textului românesc în sine putem înțelege despre
ce e vorba. Ceea ce dovedește că suntem în fața unei limbi române care evoluează
până în momentul respectiv într-o direcție recognoscibilă astăzi.
Într-un volum publicat în 1970,
lingvistul Aurel Nicolescu arăta că în scrisoarea lui Neacșu au fost folosite
190 de cuvinte, fără a lua în calcul repetarea lor: 178 sunt de origine latină,
11 sunt de origine slavă și maghiară și doar unul de origine turcă.
Radu
Nedici: Scrisoarea se
plasează într-un moment în care limba română va începe treptat să fie introdusă
în cancelaria domnească. Ea apare cumva pe un fond de utilizare tot mai accentuată
a limbii române, inclusiv în mediile cancelariei domnești. El este primul
document pe care îl putem data cu certitudine în 1521 și undeva de la jumătatea
secolului al 16-lea începem să întâlnim acte românești redactate în
cancelariile românești. Este o scrisoare care aparține unui timp în care limba
română se dezvoltă și se impune.
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
este mărturia scrisă pe baza căreia se poate afirma cu certitudine că limba
română era folosită în corespondență acum 500 de ani. În cele cinci secole
scurse, alte influențe au îmbogățit-o și au făcut-o să fie așa cum e azi.