Radio România Internațional

Tag: friptura

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Lăsata Secului

    Lăsata Secului

    Conform
    tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
    mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi, aceste
    vizite fiind puţin probabile în acest an marcat de pandemie.



    Există multe obiceiuri şi superstiţii legate de intrarea în postului
    Crăciunului. Un obicei este acela ca, de Lăsata Secului, oalele din casă să fie puse cu gura în jos, pentru ca
    oamenii să fie feriți de boli și de pagube. Un alt obicei este ca de Lăsata
    Secului să fie împărţite turte din mălai, pentru pomenirea celor morţi. Se mai
    fac turte şi colaci din făină de grâu, amestecată cu apă şi cu drojdie de bere,
    frământată, coca fiind lăsată la dospit înainte de a fi porţionată şi modelată
    în formele dorite. Cu o săptămână înainte de intrarea în postul Crăciunului, în
    comunităţile de oieri este pregătită o turtă specială. În seara de 7
    noiembrie, cu o zi
    înainte de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril se pregăteşte aşa-numita turtă a oilor, din mălai şi făină. Este o turtă uşor îndulcită, care este aruncată în
    dimineaţa zilei de 8 noiembrie în ţarcul oilor, odată cu pătrunderea berbecilor
    în acel ţarc. Se spune că, dacă această turtă va cădea cu faţa în sus, toate oile
    vor avea miei în primăvară, fiind un semn rău dacă ar pica invers.


    Masa de Lăsata Secului trebuie să
    fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
    pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
    deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
    Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
    servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
    casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
    meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
    locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
    carne de porc.

    În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
    să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
    Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
    superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Există o
    soluţie pentru a gusta şi carne de porc, şi de pasăre, ba chiar şi de vită, iar
    aceasta ar fi sarmalele în cuib. Sunt 5 sarmale cu umpluturi diferite, cu carne
    de porc, de viţel, de miel, de pui sau de gâscă şi cu
    ciuperci. Aceste sarmale diferite sunt puse, câte una din fiecare, într-o foaie de
    varză, de dimensiune mai mare şi obţinem aşa-numitul cuib.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou


    Unii români petrec Revelionul pe
    stradă, urmărind spectacolele din locurile publice şi focurile de artificii,
    alții combină distracția din oraș cu o cină festivă, însă există și
    tradiționaliști care preferă o cină prelungită până spre dimineață, uneori
    chiar acasă alături de rude sau de prieteni. Pe lângă bradul de Crăciun,
    locuinţa este decorată cu crenguţe de vâsc, o plantă parazită despre care se
    spune că aduce noroc. Masa festivă de Revelion începe după ora 21, iar
    musafirii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc, precum şi piftie.


    Dintre rețetele aperitivelor, ne
    oprim la cea a ouălor umplute, fie cu pateu de ficat, fie cu brânză, fie cu
    pește. Avem nevoie de 10 ouă pe care le punem la fiert timp de 10 minute până
    devin tari. Le curățăm de coajă, apoi le tăiem pe lung în jumătăți, după care
    desprindem gălbenușurile pe care le păstrăm pentru umplutură. Gălbenușurile
    sunt amestecate cu pateu de ficat, cu o lingură de muștar, cu puțin piper și cu
    sare după gust până când obținem o pastă omogenă cu care vom umple jumătățile
    de ou. Punem apoi un strat subțire de maioneză, iar ouăle, deja umplute, mai
    trebuie ornate, fie cu o felie subțire de gogoșar murat, fie cu o furnză de
    pătrunjel, fie cu cu un rondel dintr-o măslină. Pateul de ficat poate fi
    înlocuit cu pește afumat sau cu brânză de burduf.


    După aperitive, pe masa festivă de Revelion se vor afla felurile
    principale de mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc
    cu garnitură de varză călită. Există și varianta fripturii de curcan,
    împrumutată probabil din lumea anglo-saxonă, dar adaptată gastronomiei locale.
    Curcanul trebuie gătit întreg, în cuptor, timp de 2 … 3 ore, în funcție de
    dimensiunea acestuia. Inițial trebuie dat cu undelemn și condimentat cu piper,
    iar după ce a fost băgat la cuptor trebuie uns periodic cu grăsimea pe care o
    lasă în tavă și stropit cu vinars. Cu o jumătate de oră înainte de a-l scoate
    din cuptor, focul trebuie dat mai iute, iar curcanul trebuie uns mai des pentru
    a face o crustă crocantă. Am întâlnit și o variantă ardelenească de preparare a
    curcanului. După ce ete dat cu piper, cu boia și cu sare, curcanul trebuie uns
    cu untură, iar apoi învelit cu frunze de varză acră. Este pus apoi într-un vas
    cu puțină untură încinsă și băgat la cuptor. Se coace la foc domol 2 … 3 ore,
    în funcție de dimensiunea lui, după care, spre sfârșit, foile de varză sunt
    îndepărtate, iar curcanul trebuie lăsat la rumenit în cuptor cel puțin un sfert
    de oră.

    Cozonacul şi plăcinta cu
    răvaşe reprezintă, de obicei, desertul mesei de Revelion. Plăcinta cu răvaşe este cu brânză dulce şi
    cu stafide, dar în interior se află şi bileţele pe care sunt scrise diferite
    mesaje. Fiecare mesean care va servi această plăcintă va descoperi o predicţie
    pentru anul care vine sau un amănunt care îl caracterizează.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    În urmă cu câteva zile, mai precis la 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din
    România a avut loc sacrificarea rituală a porcului. Sunt necesare câteva zile pentru ca, din carnea acestuia, să fie obţinute
    preparate
    tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina,
    jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Toate aceste pregătiri încep însă
    cu pomana porcului, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat
    la sacrificarea rituală a porcului. Este
    pregătită foarte repede
    şi uşor într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului. După ce se topeşte, se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică),
    ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare
    după gust.


    Pentru a pregăti
    aperitivele din carne de porc este nevoie de timp şi de răbdare. Pe lângă şorici
    şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe platoul de aperitive
    se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Se
    mai pot adăuga bucăti de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi, cu sau fără boia,
    conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Lebărul, o denumire locală care
    provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat
    pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu
    grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă,
    rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în
    interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba
    este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de
    porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de
    varză acră călită, însă din farfurii nu trebuie să lipsească sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară
    ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Avem nevoie de una … două verze acre, de mărime potrivită, pe care le desfacem foaie cu foaie. Putem lăsa foile în apă rece, la
    desărat. Avem nevoie de 1,5 kg de carne tocată de porc, pe care o amestecăm cu
    o cană de orez şi cu două cepe tocate mărunt. Tăiem nervurile foilor de varză
    pentru a fi mai uşor la rulat. Le întindem, punem apoi carnea, le rulăm şi
    aşezăm sarmalele în oală, una lângă alta. Printre sarmale punem două, trei
    crenguţe de cimbru, puţin suc de roşii, apă cât să le acopere şi le lăsăm la
    fiert la foc mic, timp de circa două ore. Pentru un plus de savoare, printre sarmale
    se mai poate adăuga costiţă afumată de porc. Se servesc calde, după ce am pus
    deasupra lor puţină smântână, iar alături mămăligă.

  • Preparate de Crăciun

    Preparate de Crăciun

    În urmă cu câteva zile, mai precis la 20 decembrie, de Ignat, în multe gospodării din
    România a avut loc sacrificarea rituală a porcului. Sunt necesare câteva zile pentru ca, din carnea acestuia, să fie obţinute
    preparate
    tradiţionale pentru masa de Crăciun, precum piftie, lebăr, şorici, slănina,
    jumări, tobă, caltaboş, cârnaţi şi sarmale. Toate aceste pregătiri încep însă
    cu pomana porcului, o mâncare tradiţională oferită celor care au participat
    la sacrificarea rituală a porcului. Este
    pregătită foarte repede
    şi uşor într-un vas de tuci (fontă), în care se topeşte osânză, acea grăsime care se adună din cavitatea
    abdominală a porcului. După ce se topeşte, se adaugă cuburi de carne (pulpă, costiţă şi fleică),
    ficat şi splină de porc, iar spre final vin roşu, cimbru uscat, piper şi sare
    după gust.


    Pentru a pregăti
    aperitivele din carne de porc este nevoie de timp şi de răbdare. Pe lângă şorici
    şi acele bucăţi mici de grăsime topită denumite jumări, pe platoul de aperitive
    se mai pun bucăţi de slănină, precum şi felii de lebăr, tobă şi caltaboş. Se
    mai pot adăuga bucăti de cârnaţi afumaţi şi semiafumaţi, cu sau fără boia,
    conform tradiţiilor gastronomice locale.


    Lebărul, o denumire locală care
    provine cel mai probabil de la cuvântul german leberwurst, este un fel de cârnat preparat din ficat,
    grăsime şi condimente, învelişul fiind întestinul gros. Caltaboşul este
    asemănător cârnatului, iar ca înveliş se foloseşte intestinul gros, la fel ca
    la lebăr. Caltaboşul este umplut cu organe de porc, precum ficat, splină,
    rinichi şi inimă. Toate organele trebuie fierte, tocate şi apoi amestecate cu
    orez, ceapă tocată mărunt, piper negru măcinat, nucşoară şi ienibahar,
    condimente, de asemenea, măcinate, adăugând şi sare după gust. Un alt preparat
    pus pe platoul de aperitive este toba. Conţine un amestec de bucăţi de carne de porc cu
    grăsime, din porţiunea guşei, la care se adaugă şorici, bucăti de ficat, inimă,
    rinichi şi limbă, precum şi urechi. Toate acestea, mărunţite, sunt puse fie în
    interiorul stomacului de porc, fie într-un înveliş plastic, atunci când toba
    este obţinută industrial.



    Pentru masa de Crăciun se pregăteşte friptură de
    porc şi cârnaţi proaspeţi puşi pe grătar sau prăjiţi în ulei, cu garnitură de
    varză acră călită, însă din farfurii nu trebuie să lipsească sarmalele. Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate de fiecare ţară
    ca fiind produs tradiţional, sarmalele îşi au originea în bucătăria
    turcească de unde au înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune
    sarmak. În timp ce turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu
    carne de vită sau cu orez şi stafide, popoarele din Balcani au diversificat
    reţetele, folosind ca înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca
    umplutură carnea tocată de porc, de pasăre sau chiar de peşte. În România, sarmalele tradiţionale sunt cele cu varză acrăşi cu carne de porc. Avem nevoie de una … două verze acre, de mărime potrivită, pe care le desfacem foaie cu foaie. Putem lăsa foile în apă rece, la
    desărat. Avem nevoie de 1,5 kg de carne tocată de porc, pe care o amestecăm cu
    o cană de orez şi cu două cepe tocate mărunt. Tăiem nervurile foilor de varză
    pentru a fi mai uşor la rulat. Le întindem, punem apoi carnea, le rulăm şi
    aşezăm sarmalele în oală, una lângă alta. Printre sarmale punem două, trei
    crenguţe de cimbru, puţin suc de roşii, apă cât să le acopere şi le lăsăm la
    fiert la foc mic, timp de circa două ore. Pentru un plus de savoare, printre sarmale
    se mai poate adăuga costiţă afumată de porc. Se servesc calde, după ce am pus
    deasupra lor puţină smântână, iar alături mămăligă.

  • Friptură de porc la tavă

    Friptură de porc la tavă

    În această ediţie, continuăm să acordăm atenţie unor
    preparate din carne de porc pentru că, nu-i aşa?, este posibil ca să mai fi rămas ceva
    în congelator după sacrificarea
    rituală a porcului, în zilele
    premergătoare Crăciunului.


    Din pulpă de porc sau dintr-o carne ceva mai grasă precum fleica poate fi pregătită o excelentă friptură la
    ceaun. După ce am tăiat carnea în cubuleţe şi o lăsăm să se rumenească, la foc mic, într-un ceaun, în
    propria grăsime sau în puţină untură, adăugăm două cepe, tocate mărunt,
    bulion sau puţin suc de roşii şi un pahar de
    apă, lăsând să fiarbă înăbuşit. Spre final, turnăm un
    pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi
    sare după gust. Această friptură poate fi servită imediat, cu mămăligă sau cu o
    garnitură de piure.


    Pulpa
    de porc poate fi pregătită însă şi în cuptor, la tavă. Presupunem că avem o
    bucată de carne de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii groase de un deget.
    Crestăm aceste felii la margine, din loc în loc, un truc prin care este evitată
    curbarea acestora în timpul coacerii în cuptor. Aşezăm aceste felii, pe un
    singur strat, într-o tavă. În tavă turnăm puţină apă, atât cât să acopere feliile
    de carne, precum şi puţin bulion. În tavă punem şi câţiva căţei de usturoi,
    tocaţi mărunt, cimbru mărunţit şi piper şi lăsăm la cuptor la foc mediu spre
    mic circa trei sferturi de oră. Dacă în acest timp nivelul sosului scade prea
    mult, atunci se mai poate adăuga puţin suc de roşii sau, de ce nu?, un pahar de
    vin. Friptura de porc la tavă poate fi servită cu piure de cartofi şi cu salată
    de murături.


    Înainte
    de a fi pregătită, pulpa de porc poate fi lăsată într-un baiţ, ceea ce o va
    face mai fragedă. Astfel, în tava în care vom pregăti friptura la cuptor, vom
    întinde feliile de carne într-un singur strat şi le acoperim cu vin roşu în
    care punem şi condimente. Avem nevoie de o căpăţână de usturoi ai cărei căţei
    îi curăţăm şi îi mărunţim, de câteva fire de cimbru sau cimbru mărunţit, piper
    măcinat, două foi de dafin şi puţină sare. Lăsăm carnea în baiţ timp de câteva
    ore, apoi o pregătim în cuptor, după care poate fi servită cu piure de cartofi
    şi cu salată de murături.

  • Friptură de porc la tavă

    Friptură de porc la tavă

    În această ediţie, continuăm să acordăm atenţie unor
    preparate din carne de porc pentru că, nu-i aşa?, este posibil ca să mai fi rămas ceva
    în congelator după sacrificarea
    rituală a porcului, în zilele
    premergătoare Crăciunului.


    Din pulpă de porc sau dintr-o carne ceva mai grasă precum fleica poate fi pregătită o excelentă friptură la
    ceaun. După ce am tăiat carnea în cubuleţe şi o lăsăm să se rumenească, la foc mic, într-un ceaun, în
    propria grăsime sau în puţină untură, adăugăm două cepe, tocate mărunt,
    bulion sau puţin suc de roşii şi un pahar de
    apă, lăsând să fiarbă înăbuşit. Spre final, turnăm un
    pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi
    sare după gust. Această friptură poate fi servită imediat, cu mămăligă sau cu o
    garnitură de piure.


    Pulpa
    de porc poate fi pregătită însă şi în cuptor, la tavă. Presupunem că avem o
    bucată de carne de circa 1,5 kg pe care o tăiem în felii groase de un deget.
    Crestăm aceste felii la margine, din loc în loc, un truc prin care este evitată
    curbarea acestora în timpul coacerii în cuptor. Aşezăm aceste felii, pe un
    singur strat, într-o tavă. În tavă turnăm puţină apă, atât cât să acopere feliile
    de carne, precum şi puţin bulion. În tavă punem şi câţiva căţei de usturoi,
    tocaţi mărunt, cimbru mărunţit şi piper şi lăsăm la cuptor la foc mediu spre
    mic circa trei sferturi de oră. Dacă în acest timp nivelul sosului scade prea
    mult, atunci se mai poate adăuga puţin suc de roşii sau, de ce nu?, un pahar de
    vin. Friptura de porc la tavă poate fi servită cu piure de cartofi şi cu salată
    de murături.


    Înainte
    de a fi pregătită, pulpa de porc poate fi lăsată într-un baiţ, ceea ce o va
    face mai fragedă. Astfel, în tava în care vom pregăti friptura la cuptor, vom
    întinde feliile de carne într-un singur strat şi le acoperim cu vin roşu în
    care punem şi condimente. Avem nevoie de o căpăţână de usturoi ai cărei căţei
    îi curăţăm şi îi mărunţim, de câteva fire de cimbru sau cimbru mărunţit, piper
    măcinat, două foi de dafin şi puţină sare. Lăsăm carnea în baiţ timp de câteva
    ore, apoi o pregătim în cuptor, după care poate fi servită cu piure de cartofi
    şi cu salată de murături.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    Mulţi români obişnuiesc să petreacă noaptea de Revelion acasă, în jurul
    mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte
    specială. Pe lângă bradul decorat cu globuri şi beteală, în locuinţă trebuie să fie ramuri
    de vâsc, o plantă semiparazită care se dezvoltă pe crengile copacilor, dar despre care se spune că aduce noroc. Petrecerea
    începe, de obicei, la ora 21 şi se încheie spre dimineaţă, iar masa de Revelion este
    alcătuită din aperitive reci şi calde, fel principal şi desert, stropite cu
    băuturi alcoolice şi non-alcoolice, dintre care nu trebuie să lipsească vinul
    spumant.

    Mesenii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie. Pentru masa festivă de Anul Nou se
    pregăteşte, de obicei, piftie de porc însă, având în vedere consumul în exces
    a cărnii de porc din zilele Crăciunului, se face
    piftie din carne de pasăre. Piftia de
    cocoş şi de gâscă reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia,
    servit demult şi la curţile domneşti şi boiereşti.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf. După cum sublinia Radu Anton Roman, un
    mare cronicar al gastronomiei româneşti, este una dintre cele mai stranii şi
    mai neaşteptate mâncăruri româneşti. Cu tot numele francez, mâncarea are la
    bază o salată germană amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. În ceea ce priveşte numele, probabil că inventatorul
    acesteia a lansat-o pe piaţă sub această denumire salade de boeuf pentru că
    salată de bou, având şi conotaţii peiorative, nu ar fi avut darul de a atrage
    clienţii. În Germania există o salată asemănătoare, cu un amestec de carne,
    legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi castraveţi muraţi, cunoscută în România
    sub denumirea de salată berlineză.


    Ouăle umplute reprezintă o
    altă atracţie a mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat. Avem
    nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud, care
    se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin până
    când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle pe lung, iar gălbenuşurile
    vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu sare după gust. Cu
    acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor fi puse pe un
    platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de pătrunjel.


    După aperitive, urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită, iar la desert prăjituri, cozonac şi plăcinta cu răvaşe. În
    această plăcintă specială de Revelion, cu brânză dulce şi cu stafide, se află şi bileţele pe care sunt scrise
    diferite mesaje. În fiecare porţie există câte un bileţel pe care cel care îl
    descoperă va citi o predicţie pentru anul în care tocmai a intrat.

  • Preparate de Anul Nou

    Preparate de Anul Nou

    Mulţi români obişnuiesc să petreacă noaptea de Revelion acasă, în jurul
    mesei pe care sunt aduse diferite preparate tradiţionale pentru această noapte
    specială. Pe lângă bradul decorat cu globuri şi beteală, în locuinţă trebuie să fie ramuri
    de vâsc, o plantă semiparazită care se dezvoltă pe crengile copacilor, dar despre care se spune că aduce noroc. Petrecerea
    începe, de obicei, la ora 21 şi se încheie spre dimineaţă, iar masa de Revelion este
    alcătuită din aperitive reci şi calde, fel principal şi desert, stropite cu
    băuturi alcoolice şi non-alcoolice, dintre care nu trebuie să lipsească vinul
    spumant.

    Mesenii sunt îmbiaţi cu diverse aperitive precum ouă umplute, salată boeuf,
    brânzeturi, preparate din carne de porc şi piftie. Pentru masa festivă de Anul Nou se
    pregăteşte, de obicei, piftie de porc însă, având în vedere consumul în exces
    a cărnii de porc din zilele Crăciunului, se face
    piftie din carne de pasăre. Piftia de
    cocoş şi de gâscă reprezintă un preparat tradiţional din
    Muntenia,
    servit demult şi la curţile domneşti şi boiereşti.


    O altă vedetă a mesei
    festive de Anul Nou este salata boeuf. După cum sublinia Radu Anton Roman, un
    mare cronicar al gastronomiei româneşti, este una dintre cele mai stranii şi
    mai neaşteptate mâncăruri româneşti. Cu tot numele francez, mâncarea are la
    bază o salată germană amestecată cu maioneză şi inventată în bucătăriile
    boierilor din Valahia. În ceea ce priveşte numele, probabil că inventatorul
    acesteia a lansat-o pe piaţă sub această denumire salade de boeuf pentru că
    salată de bou, având şi conotaţii peiorative, nu ar fi avut darul de a atrage
    clienţii. În Germania există o salată asemănătoare, cu un amestec de carne,
    legume fierte, sfeclă roşie, ceapă şi castraveţi muraţi, cunoscută în România
    sub denumirea de salată berlineză.


    Ouăle umplute reprezintă o
    altă atracţie a mesei de Revelion. Acest aperitiv este uşor de preparat. Avem
    nevoie de 10 ouă pentru umplut şi de un altul pentru maioneză, iar pentru
    umplutură folosim pate de ficat sau brânză. Se lasă ouăle la fiert până se fac
    tari şi, până se răcesc se pregăteşte maioneza din gălbenuşul unui ou crud, care
    se amestecă cu puţin muştar şi cu ulei care se adaugă puţin câte puţin până
    când obţinem cantitatea dorită. Apoi, se taie ouăle pe lung, iar gălbenuşurile
    vor fi amestecate cu pateul, cu puţin piper măcinat şi cu sare după gust. Cu
    acest amestec vor fi umplute jumătăţile de ou, după care vor fi puse pe un
    platou şi ornate cu maioneză şi, eventual, cu o frunză de pătrunjel.


    După aperitive, urmează felurile principale de
    mâncare precum sarmalele, friptura şi cârnaţii din carne de porc cu garnitură
    de varză călită, iar la desert prăjituri, cozonac şi plăcinta cu răvaşe. În
    această plăcintă specială de Revelion, cu brânză dulce şi cu stafide, se află şi bileţele pe care sunt scrise
    diferite mesaje. În fiecare porţie există câte un bileţel pe care cel care îl
    descoperă va citi o predicţie pentru anul în care tocmai a intrat.

  • Friptură de porc la ceaun

    Friptură de porc la ceaun

    Este o manifestare care aduce cel puţin o mie de vizitatori în cele două zile în care echipele înscrise trebuie să pregătească, după reţete proprii, diferite preparate din carne de porc. Conform regulamentului, prin tragere la sorţi, câte două echipe vor primi câte un porc pe care trebuie să-l sacrifice şi apoi să-l împartă în mod egal. În continuare, fiecare echipă va pregăti în interval de câteva ore câteva preparate specifice zonei din care provine.



    Fiecare echipă, alcătuită din 4 oameni, trebuie să se prezinte cu ustensilele pentru prelucrarea cărnii, inclusiv maşină de tocat carne şi maşină de umplut cârnaţi, precum şi cu condimentele necesare. După jurizare şi după premierea echipelor câştigătoare, urmează masa festivă — pomana porcului. Amintim că, la sacrificarea rituală a porcului, există tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune, de unde şi numele acestui festival gastronomic cu participare internaţională.



    Pentru că am mai prezentat acest preparat – pomana porcului, în această ediţie vă facem o altă sugestie: friptură de porc la ceaun. Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc, iar dacă nu are grăsime putem completa cu o bucată de fleică. Mai avem nevoie de câţiva căţei de usturoi, de 3 … 4 cepe, de bulion sau pastă de roşii, de cimbru, piper şi sare. Tăiem carnea în cuburi cu latura de 3 … 4 cm şi o punem la fiert, într-un ceaun cu apă. După ce începe să fiarbă, aruncăm apa şi punem din nou carnea în ulei sau untură şi lăsăm să se rumenească puţin, la foc mic.



    Turnăm apoi puţină apă pentru ca să fiarbă înăbuşit, având grijă ca să nu sară uleiul încins din ceaun. Tocăm cepele şi, dacă avem, un ardei gras, iar aceste legume le amestecăm cu carnea din ceaun şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, în continuare. Spre final, turnăm un pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi sare după gust. Se pot pune şi cârnaţi de casă, în prealabil rumeniţi într-o tigaie, ceea ce apropie acest preparat de pomana porcului. Se serveşte cald, cu mămăligă şi cu un pahar de vin. Poftă bună!

  • Friptură de porc la ceaun

    Friptură de porc la ceaun

    Este o manifestare care aduce cel puţin o mie de vizitatori în cele două zile în care echipele înscrise trebuie să pregătească, după reţete proprii, diferite preparate din carne de porc. Conform regulamentului, prin tragere la sorţi, câte două echipe vor primi câte un porc pe care trebuie să-l sacrifice şi apoi să-l împartă în mod egal. În continuare, fiecare echipă va pregăti în interval de câteva ore câteva preparate specifice zonei din care provine.



    Fiecare echipă, alcătuită din 4 oameni, trebuie să se prezinte cu ustensilele pentru prelucrarea cărnii, inclusiv maşină de tocat carne şi maşină de umplut cârnaţi, precum şi cu condimentele necesare. După jurizare şi după premierea echipelor câştigătoare, urmează masa festivă — pomana porcului. Amintim că, la sacrificarea rituală a porcului, există tradiţia de a pregăti aşa-numita “pomană a porcului”, o mâncare oferită celor care au participat la această operaţiune, de unde şi numele acestui festival gastronomic cu participare internaţională.



    Pentru că am mai prezentat acest preparat – pomana porcului, în această ediţie vă facem o altă sugestie: friptură de porc la ceaun. Avem nevoie de o bucată de pulpă de porc, iar dacă nu are grăsime putem completa cu o bucată de fleică. Mai avem nevoie de câţiva căţei de usturoi, de 3 … 4 cepe, de bulion sau pastă de roşii, de cimbru, piper şi sare. Tăiem carnea în cuburi cu latura de 3 … 4 cm şi o punem la fiert, într-un ceaun cu apă. După ce începe să fiarbă, aruncăm apa şi punem din nou carnea în ulei sau untură şi lăsăm să se rumenească puţin, la foc mic.



    Turnăm apoi puţină apă pentru ca să fiarbă înăbuşit, având grijă ca să nu sară uleiul încins din ceaun. Tocăm cepele şi, dacă avem, un ardei gras, iar aceste legume le amestecăm cu carnea din ceaun şi lăsăm să fiarbă înăbuşit, în continuare. Spre final, turnăm un pahar de vin, punem câţiva căţei de usturoi, tocaţi mărunt, cimbru, piper şi sare după gust. Se pot pune şi cârnaţi de casă, în prealabil rumeniţi într-o tigaie, ceea ce apropie acest preparat de pomana porcului. Se serveşte cald, cu mămăligă şi cu un pahar de vin. Poftă bună!