Peste
câteva
zile, mai precis luni, 15 noiembrie, se va intra în postul Crăciunului, iar acest lucru este marcat printr-o
reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform
tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi. Există multe
obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.
Masa de Lăsata Secului trebuie să
fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Un alt
obicei este acela de a pregăti o friptură de găină, la cuptor. Aceasta trebuie
adusă pe o tavă, dar şi în acest caz este o superstiţie. După ce este
porţionată, cei de la masă vor şti dacă va fi o iarnă grea sau o iarnă uşoară.
Astfel, dacă pieptul găinii este gras, atunci va urma o iarnă grea, iar dacă
pieptul nu are grăsime, atunci iarna va fi uşoară şi vara avea roade bigate.
Tot de Lăsata Secului sunt pregătite
plăcinte cu brânză. Plăcinta
cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această
săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză
de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de
100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri
de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi
cu puţin unt sau cu 2 … 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după
care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin
unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri
cu smântână, cu 3 … 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu
stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care
deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o
furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa
jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară
zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.
La final de rubrică,
încă o superstiţie. Firimiturile de pâine şi de prăjituri de
la masa festivă nu se aruncă la gunoi, ci se dau păsărilor sălbatice, în
speranţa că acestea nu vor ciuguli recoltele anului viitor.