Tag: Fundatia Mihai Eminescu Trust

  • Sărbătoarea Răbarbărului

    Sărbătoarea Răbarbărului

    Destinația
    Colinele Transilvaniei (Transylvanian Highlands) include 7 situri (de interes
    național și Natura 2000), fiind a doua arie protejată din ţară, ca mărime, după
    rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Destinaţia e mărginită de localitățile
    Sibiu, Braşov, Făgăraş, Rupea, Sighişoara şi Mediaş, întinzându-se în jurul
    văilor Hârtibaciului, Târnavei Mari și a Oltului. Însumează 267.438 ha și 90.000 de locuitori, în 44
    de comune, din 3 judeţe (Sibiu, Mureș și Brașov). Destinaţia este asociată cu
    peisajul medieval mozaicat, cu dealuri şi coline înalte, văi însoţite de terase
    şi lunci, sate multiculturale, cetăți și biserici fortificate, unele monumente
    UNESCO. Pădurile de stejari seculari şi gorun sunt iconice, iar pajiștile și
    fânețele au înaltă valoare naturală, favorizate de păstrarea metodelor
    tradiţionale de paşunat şi de întoarcere a fânului.


    Colinele Transilvaniei este o destinaţie activă,
    cu o reţea de 500 de km de trasee de drumeție și bicicletă, ce poartă
    vizitatorii prin peste 60 de localități. Turiştii pot încerca vizite la
    ateliere meşteşugăreşti, producători sau puncte gastronomice locale.


    La început de mai, a fost organizată aici
    sărbătoarea Răbarbărului. Bianca Ştefănuţ, specialist comunicare senior
    WWF-România, ne-a povestit: Sărbătoarea răbarbărului, care a avut loc
    în Saschiz, este de fapt un exemplu de bună-practică, un exemplu de urmat,
    realizat de comunitatea de aici. Ea aduce oamenii laolaltă, pentru a-şi promova
    valorile culturale, naturale, gastronomice. Răbarbărul vine cu tradiţia din
    urma lui, este o plantă care creşte cu spor şi este îngrijită cu drag acolo, în
    Colinele Transilvaniei şi este prelucrată în felurite moduri: de la ciorbă, la
    băuturi realizate cu răbarbăr şi, desigur, minunatele plăcinte, care au fost
    prezente şi în Saschiz.


    Cum pot oamenii și autoritățile locale să răspundă
    împreună nevoilor comunității? Cum păstrez valorile tradiționale și naturale,
    dar evoluez și financiar? Sunt întrebări valide, care îşi caută răspunsul în
    astfel de comunităţi. Bianca Ştefănuţ a adăugat: WWF România
    împreună cu partenerii noştri locali, din Colinele Transilvaniei, suntem acolo
    11 organizaţii care încearcă să educe, să informeze şi să aducă laolaltă mai
    mulţi locuitori, mai multe comunităţi din Colinele Transilvaniei, astfel încât
    să trăiască într-un mod mai armonios cu natura, dar în acelaşi timp, să devină
    şi o voce în procesul de luare a deciziilor la nivel local. Astfel, noi
    încercăm, mai ales prin acest proiect care se numeşte PACT2020, care este derulat de WWF România,
    în parteneriat cu Asociaţia Mioritics și fundaţia Mihai Eminescu Trust cu
    sprijinul financiar Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda,
    Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021, vrem prin acest
    proiect să învăţăm de la comunităţile locale, cum se organizează ele, care sunt
    nevoile lor principale şi să îi ghidăm prin
    tr-un proces de educaţie, spre a
    deveni comunităţi mai active şi mai sustenabile.



    Cum a crescut comunitatea din Saschiz în ultimii
    ani, am aflat tot de la Bianca Ştefănuţ: În Saschiz avem un exemplu
    foarte frumos de acţiuni civice. Este vorba despre Asociaţia Vecinătatea femeilor
    din Saschiz, care din 2015, de când s-au organizat, spre a aduce o bunăstare
    comunităţii, nu doar femeilor şi familiilor de acolo, care au fost obiectivul
    principal, dar întregii comunităţi. Realizarea acestei sărbători a Răbarbărului
    chiar asta face, este un model de urmat pentru mai multe comunităţi, din
    România, dar şi la nivel internaţional.



    La Sărbătoarea răbarbărului, din Saschiz, înainte
    de a se delecta cu plăcintele cu răbarbăr, cei prezenţi au discutat despre
    procesul de informare și educare pe care îl vor urma 150 de persoane din cele
    10 comunități din județele Brașov, Sibiu și Mureș. Cum putem afla mai multe
    despre evoluţia proiectului? Bianca ştefănuţ: La WWF România, dorim
    să vă invităm să urmăriţi parcursul proiectului, atât pe social media, cât şi
    pe website-ul proiectului: colinele-transilvaniei.ro/pact 2020
    şi acolo veţi găsi informaţii care vă pot ajuta şi pe dvs. şi comunităţile din
    care faceţi parte. Sunt nişte colecţii de bune practici, sunt informaţii utile
    despre cum să vă adresaţi autorităţilor locale sau regionale şi cum să rezolvaţi
    mai bine provocările pe care le aveţi în comunitate.


    Prin astfel
    de proiecte se urmărește dezvoltarea pe termen lung a sustenabilității și
    capacității sectorului societății civile, intensificând rolul său în promovarea
    cetățeniei active și a drepturilor omului și consolidând în același timp
    relațiile bilaterale cu statele donatoare Islanda, Liechtenstein și Norvegia.
    Obiectivul general este de a reduce disparitățile economice și sociale dintre
    oamenii din aceste zone și a consolida relațiile bilaterale dintre zonele
    beneficiare și statele donatoare.


  • Viscri

    Viscri

    Dacă vă tentează o
    incursiune în trecut, cam cu vreo 300 de ani în urmă, dacă viaţa sătească
    autentică reprezintă o atracţie şi dacă ideea de a dormi în paturi etajate ca
    într-un sertar, aşa cum amintesc poveştile lui Andersen vă incită, o vizită la
    Viscri este cea mai potrivită. Un sat care mai
    demult nici nu exista pe harta turistică a României, dar care în 99 a fost acceptat
    pe lista patrimoniului mondial UNESCO.


    Aici, în podişul Transilvaniei, în apropiere de
    Sighişoara, se găseşte o zonă colonizată de saşi. Situat între cele două
    şosele ce leagă Rupea de Sighişoara şi de Mediaş, satul Viscri este accesibil doar prin mijloace proprii, de preferinţă fiind
    o maşină de teren.


    Caroline Fernolend, preşedinta fundaţiei Mihai
    Eminescu Trust, fundaţie patronată onorific de însuşi Prinţul Charles, al Marii
    Britanii, ne spune de ce merită să venim la Viscri: La Viscri încercăm să
    păstrăm viaţa autentică şi să dăm voie vizitatorilor şi turiştilor care vin la
    noi să ia parte la viaţa noastră. La noi, în fiecare dimineaţă mai iese ciurda
    satului la păscut şi se întoarce seara. Eu cred că agricultura este baza
    turismului responsabil. Avem 37 de familii care, pe lângă agricultură, trăiesc
    şi din turism. Cred că această combinaţie, de a avea agricultură, de a oferi
    produse doar din gospodăria lor, doar din grădina lor este ceva specific
    Viscriul, ceva ce nu vrem să pierdem. Noi nu facem, de exemplu, purcel la
    rotisor, facem ceaun de miel acum, fiindcă acum este sezonul mieilor. Viscri nu
    e un sat special, faţă de alte sate din România, dar noi suntem conştienţi de
    importanţa calităţii vieţii noastre.


    Satul îşi conservă originalitatea şi ritmul, astfel
    încât sezonul turistic este deschis numai în perioada aprilie-octombrie. La
    Viscri casele sunt foarte vechi, unele chiar şi de 300 de ani. Arhitectura
    caselor păstrează încă forma de construcţie a gospodăriilor săseşti de acum 800
    de ani, cu casa mare, casa mică, şopron, grajd, şură. Tot aici poate fi
    vizitată şi biserica fortificată, biserică luterană, unde se mai ţin încă
    slujbe, în incinta cetăţii fiind amenajat din anul 2006 un mic muzeu, cu
    elemente oglindind tradiţia şi cultura săsească din Viscri, cuprinzând obiecte
    strânse de la saşii care au plecat. Aici se găseşte cel mai arhaic costum din
    secolele XVII-XIX. Se poate şi urca în turnul cetăţii, de unde priveliştea este
    deosebită.


    Tot satul Viscri adăposteşte şi una dintre cele
    mai spectaculoase biserici fortificate săseşti, una din cele şase înscrise în
    patrimoniul mondial UNESCO. Biserica, bine conservată, este una dintre cele mai
    pitoreşti. Ea cuprinde între zidurile sale una dintre puţinele biserici-sală
    romanice ale secolului XIII.


    Turiştii veniţi la Viscri se pot bucura de plimbări cu căruţa în jurul satului, pot urmări activitatea unei familii de
    cărămidari şi a uneia care produce cărbune, pot merge la stână sau, pur şi
    simplu, pot face o plimbare în aer curat. Spectacolul serii este întoarcerea
    ciurdei acasă de pe câmp. Un alt atuu al zonei este mâncarea tradiţională: gazdele
    fac aici pâine de casă, ciorbe ţărăneşti, supe de găină, sarmale şi prăjituri de
    sezon cu rubarbă sau cu zmeură.



    Cu speranţa că veţi da curs invitaţiei noastre de a
    lăsa satul Viscri să vă cucerească cu ritmul său propriu, vă aşteptăm şi data
    viitoare cu o nouă destinaţie.